Biblia "adaptata" pentru gay

Un pastor al Bisericii Episcopale din Statele Unite ale Americii a anunţat că a reuşit adaptarea şi publicarea unei Biblii pe care să o folosească homosexualii. Acesta a eliminat pasajele în care homosexualitatea este incriminată.

Translatorii au declarat că şi-au dorit ca această Biblie, care are pe copertă o cruce în culorile curcubeului, simbolul diversităţii sexuale folosit de comunitatea homosexuală, să împiedice interpretările homofobe.

Biblia este numită Queen James (Regina Iacob) şi este adaptarea Bibliei King James. Titlul a fost schimbat din cauza unei ipoteze potrivit căreia regele Iacob I al Angliei, monarhul care a comandat cea mai populară traducere a Bibliei, era bisexual.


Zvonul despre această Biblie a început să circule încă din 2010, atunci când site-ulDead Serious News anunţase publicarea unei asemenea Biblii. Nimeni nu credea însă că cineva va îndrăzni să opereze modificări în Biblie cu acest scop. Însă anunţul făcut de site-ul gay Pink News a înlăturat orice îndoială.


      Semnele timpului





Domnul sa aiba mila de noi.

Ai grijă de atitudinea ta faţă de semenii tăi credincioşi în nevoie

   

  - Zac Poonen

În Matei 25: 31-46, Isus consideră atitudinea noastră faţă de semenii noştri credincioşi în nevoie.

Vedem aici că unii vor moşteni împărăţia pentru că au slujit semenilor lor credincioşi ca Domnului. Slujirea lor a fost atât de mult în secret încât mâna lor stângă nu ştia ce face mâna lor dreaptă (Matei 6:3). Într-atât încât atunci când Domnul le reaminteşte de binele pe care l-au făcut, ei nici măcar nu îşi aduc aminte! (Matei 25:37-39).

Tot aici Isus a învăţat că orice slujire care o facem pentru cei mai neînsemnaţi fraţi ai Lui este considerată slujire făcută pentru El (Matei 25:40). Este significant că El vorbeşte aici despre cei mai neînsemnaţi, pentru că tendinţa noastră este să-i slujim pe cei mai importanţi dintre credincioşi şi să-i ignorăm pe cei săraci şi pe cei dispreţuiţi! Cei care sunt ocupaţi cu mâncat şi băut, cumpărat şi vândut, şi construit şi cultivat doar pentru ei înşişi, vor fi cu siguranţă lăsaţi în urmă când Isus se va întoarce (Luca 17:28, 34).

Doar cei a căror slujire a inclus un interes duios de a-i sluji pe semenii lor credincioşi vor fi luaţi sus. Într-un alt pasaj, Isus vorbeşte unui alt grup de oameni – care sunt în contrast cu acest grup. Aceştia sunt aceia care îşi amintesc toate lucrurile bune pe care le-au făcut în numele Domnului. Se află şi ei la scaunul de judecată, şi ei îi reamintesc Domnului că au scos demoni, au predicat, au vindecat bolnavii în numele lui Isus, etc. Dar ei sunt respinşi de Domnul, chiar dacă au făcut toate aceste lucruri, pentru că le lipsea cea dintâi cerinţă, aceea a unei vieţi de sfinţenie ascunsă înaintea lui Dumnezeu. Ei au fost absorbiţi de măreţia darurilor lor.

Este interesant să vedem contrastul.

Cei care au vindecat bolnavii sunt izgoniţi afară (Matei 7:22, 23). Dar cei care doar au vizitat pe bolnavi moştenesc împărăţia! (Matei 25:34,36). Dumnezeu nu ne cere să vindecăm pe bolnavi dacă nu ne-a fost dat „înzestrarea” darului vindecării. Dar putem vizita bolnavii şi să-i încurajăm şi să-i binecuvântam în numele Domnului. Vom vedea atunci că suntem gata pentru întoarcerea lui Hristos, în timp ce mulţi care au vindecat bolnavii sunt lăsaţi în urmă! Să-i slujim pe ceilalţi în felul acesta trebuie să fim dispuşi să fim incomodaţi.

Cei care nu vor niciodată ca planurile lor zilnice să fie perturbate de întreruperi din partea oamenilor nevoiaşi, vor fi cu siguranţă lasaţi în urmă când va veni Isus. Trebuie să sacrificăm timp, bani şi mai presus de toate, planurile noastre şi voia noastră, dacă vrem să-i slujim pe alţii în numele Domnului.

Egoismul este atât de înrădăcinat în firea noastră, încât chiar şi atunci când ne-am curăţat de păcate ca pofta ochilor, mânie şi invidie, este posibil să trăim doar pentru noi înşine. Poate exista o sfinţenie, ca sfinţenia fariseiilor, care este preocupată doar cu noi înşine şi care nu ne eliberează de egocentrism. Aceasta poate fi o imitaţie a sfinţeniei adevărate; totuşi este uşor să fii înşelat de ea.

Isus ne-a învăţat să ne rugăm „Dă-ne...Iartă-ne...Izbăveşte-ne...”(Matei6:11-13). O sanctificare care nu ne dă o preocupare pentru ceilalţi care sunt încă în păcatele lor şi în nevoie, este o imitaţie fără valoare care este bună de aruncat la gunoi.

Trebuie să ne reorintăm felul de a gândi („reînoirea minţii voastre” Romani 12:2) cu scopul de a ne pune în „pielea altora” şi a-i înţelege prin ce trec. Aceasta este gândire asemeni lui Hristos, care ne pregăteşte să moştenim împărăţia viitoare. Unul care se gândeşte doar la nevoile lui şi ale familiei lui, oricât de „sfânt” ar fi, el se înşeală singur dacă crede că este gata pentru venirea lui Hristos.

Dragostea dintâi – Dragoste pentru Domnul şi dragoste unul pentru altul

    - Zac Poonen
 

În Apocalipsa 2:2-3 Domnul laudă mesagerul de la Efes pentru osteneala şi răbdarea lui şi pentru eforturile lui de a ţine biserica pură de oameni răi. Fără îndoială a luptat o bătălie împotriva deşertăciunii lumeşti pentru a o împiedica de a intra în biserică. Nu doar aceasta, el chiar s-a străduit să ţină biserica pură în doctrină. El i-a încercat pe cei ce au pretins a fi apostoli şi a dovedit afirmaţiile lor a fi false.

Mesagerul bisericii din Efes a „îndurat” pentru numele Domnului fără a se da bătut (Apocalipsa 2:3). Ce om minunat a fost acest mesager conform standardelor majorităţii creştinilor. Şi ce biserică minunată părea să fie biserica din Efes – una care tudeşte, rabdă, ţine departe oamenii răi, ţine afară doctrine false şi îi demască pe înşelători – punând în acest fel accentul pe ambele, neprihănire a vieţii şi puritate a doctrinei. Ai fi crezut că o astfel de biserică are tot ce vrea Domnul să găsească într-o biserică. Dar vai, nu a fost aşa. Îi lipsea lucrul principal pe care-l căuta Domnul. Şi-a lăsat dragostea dintâi – dragostea pentru Domnul şi dragostea unul pentru altul (Apocalipsa 2:4).

Ce le-a spus Domnul în esenţă este aceasta: „În mijlocul zelului vostru şi a activităţii voastre, M-aţi pierdut din privire. Aţi pierdut acea consacrare pasionată care aţi avuto odată pentru Mine. V-aţi ţinut departe de rău şi a-ţi evitat erorile doctrinale. Dar amintiţi-vă cum mă iubeaţi fierbinte la început când v-aţi convertit şi cum făceaţi atunci totul din dragoste pentru Mine. Acum totul a degenerat într-o rutină plictisitoare. Încă mergeţi la întâlniri, citiţi Biblia şi vă rugaţi. Dar totul a devenit un ritual.” Biserica devenise aici ca o soţie care îşi slujea soţul cu bucurie din dragoste pentu el, dar care acum considera aceleaşi sarcini o corvoadă – pentru că focul dragostei se stinse-se în căsnicia ei. În zilele de altădată, obişnuia să-şi aştepte nerăbdătoare bărbatul în fiecare seară să se întoarcă de la birou. Dar nu acum. Îi este încă credincioasă, dar şi-a pierdut dragostea dintâi.

Ce doreşte un şot de la soţia lui în primul rând? Este dragostea ei sau strădaniile ei? Bineînţeles că dragostea ei. Este la fel şi cu Domnul. El doreşte dragostea inimii noastre mai întâi şi pe primul loc. Când aceasta nu mai este, tot ce facem devin fapte moarte. Faptele bune devin fapte moarte când dragostea pentru Dumnezeu nu este forţa motrice din spatele acestora.

Credincioşii aici şi-au pierdut deasemenea dragostea lor fierbinte unul pentru celălalt. Nu mai puteau fi îngăduitori cu slăbiciunile unul altuia sau să treacă cu vederea păcatele unul altuia. Şi-au pierdut şi dragostea unul pentru altul. Mesagerul şi-a pierdut dragostea dintâi – şi treptat biserica deasemenea a devenit asemeni mesagerului ei.

Aceasta nu era o eroare minoră. Era o cădere uriaşă – pentru că Domnul spune „Aminteşte-ţi deci de unde ai căzut.” De obicei noi credem că un credincios a căzut doar atunci când cade în adulter, furt sau fumat etc. Când însă devenim simţitori la vocea Duhului, vom recunoaşte că chiar şi cea mai mică pierdere a devotamentului pentru Domnul şi cea mai mică răcire în dragostea pentru ceilalţi este deasemenea semn de renegare.

Era o singură soluţie la această problemă. ”Pocăieşte-te şi fă faptele care le făceai la început” spune Domnul (Apocalipsa 2:5).

Atenţie la renegare progresivă

În 1 Împăraţi capitolul 2 citim că Solomon şi-a început domnia prin a ucide pe fratele său vitreg Adonia (v.19-27), vărul primar Ioab (v.28-35) şi pe Şimei (v.36-46). Ce mod urât de a începe domnia cuiva. Şi când te gândeşti că a fost David, omul după inima lui Dumnezeu, acela care i-a sugerat toate acestea lui Solomon şi în acest fel l-a pornit pe calea distrugerii! Acesta este rezultatul pe termen lung a unui amărăciuni necurăţate, prin care mulţi sunt pângăriţi. Însă Solomon şi-a imaginat totuşi că Dumnezeu îl va binecuvânta în ciuda tuturor acestora (v.45). Cât de mult se poate înşela o persoană.

Capitolul 3: Odată ce începi pe calea greşită, mergi din ce în ce mai departe de Dumnezeu! Următorul lucru pe care l-a făcut Solomon a fost să se căsătorească cu o femeie păgână – fiica lui Faraon. Dacă David şi-ar fi petrecut ultimele lui zile sfătuindu-l pe Solomon cum să se căsătorească întelept, în loc să-l înveţe cum să se răzbune, ce întorsătură ar fi luat lucrurile în viaţa lui Solomon. Tu ce sfat le dai copiilor tăi? Care sunt cele mai importante lucruri pentru tine în viaţă?

Citim că “Solomon ‘iubea pe Domnul’ numai că aducea jerfe şi tămâie pe înălâţimi” (3:3). Ce contradicţie! Solomon s-a autodistrus în final datorită acestor compromisuri. A trăit o viaţă dublă – una în templu, alta în privat. Din nefericire, aşa trăiesc şi mulţi creştini astăzi. Ei fac multe expresii de dragoste răsunătoare pentru Dumnezeu. Însă în privat ei trăiesc în necinste şi păcat. În final micile lor renegări devin mari şi îi distrug.

I-au luat 6 ani lui Solomon să construiască templul Domnului (6:38) şi treisprezece ani să îşi construiască propria lui casă (7:1). Aşa că ştim pe care a pus mai multă valoare! Aceasta este o bună descriere a multor oameni care fac lucrare creştină astăzi. Fac lucrare “creştină” desigur. Însă scopul lor primar este propria lor casă şi confortul propriei familii. Lucrarea lui Dumnezeu şi casa lui Dumnezeu sunt secundare. Predicarea evangheliei i-a făcut bogaţi.

Renegarea lui Solomon a fost treptată – aşa cum este orice renegare. Şi-a început domnia prin uciderea de oameni. Ar fi putut cu uşurinţă să-l contrazică pe David şi să refuze să ucidă pe Şimei şi pe Ioab. Ar fi putut să-l ierte pe Adonia şi să nu-l fi ucis. Odată ce a început să o ia în jos, panta a devenit a devenit mai abruptă. Apoi, s-a căsătorit cu fata Faraonului – pentru bogăţia ei evident. Apoi a petrecut treisprezece ani construindu-şi propria casă. Toate aceste, în ciuda faptului că Dumnezeu i-a dat atâta înţelepciune. De multe ori am văzut în lucrătorii creştini o abatere înspre lume chiar de la începutul vieţii lor. Încep să-şi caute propriile drepturi din momentul în care îşi încep lucrarea. Când îi vezi ceva ani mai târziu, ei au devenit experţi în a-şi căuta propriul interes.

Dar Dumnezeu totuşi şi-a iubit poporul Lui, în ciuda renegării regelui lor. Aşa că a umplut templul cu slava Lui când acesta a fost terminat (8:10). A fost la fel ca atunci când Moise a terminat de făcut chivotul. Templul a fost zidit după acelaşi model ca chivotul, dar într-o proportie mult mai mare şi mai grandioasă.

Solomon s-a rugat o frumoasă rugăciune de dedicare (8:22-61). Apoi Domnul i s-a arătat a doua oară şi i-a zis că rugăciunea i-a fost ascultată, şi l-a îndemnat să umble cu inima curată şi în neprihănire pentru ca împărăţia lui să fie întemeiată. El l-a atenţionat deasemenea pe Solomon, că dacă se va abate de la a-l sluji pe Domnul, Israel va fi înlăturat din ţară şi templul va deveni o grămadă de ruine (9.3-9).

Exact aceasta s-a întâmplat când babilonienii au venit şi au capturat pe Iuda şi au distrus templul. Dumnezeu I-a avertizat “Să nu credeţi că puteţi trăi cum vreţi şi Eu voi continua să vă binecuvântez.” Dumnezeu ne avertizează cu mult timp înainte ca noi să apucăm pe căi greşite.

În capitolul 10 cititm depre regina din Şeba venind şi întâlnindu-l pe Solomon, pentru că auzise despre minunata lui înţelepciune. Dar în ciuda reputaţiei lui mondiale pentru înţelepciune, Solomon era un om complicat. Putea să se roage rugăciuni frumoase Domnului în public, ca majoritatea creştinilor. Dar în viaţa privată era la fel de nelegiut ca oricine – iarăşi, ca mulţi creştini. A concurat cu Samson în pofte trupeaşti – pentru că şi-a luat 700 de neveste; şi ca şi cum aceasta nu era îndeajuns, a ţinut deasemenea şi 300 de concubine –majoritatea cărora erau dintre popoarele păgâne din împrejurimi (11:1-3). Probabil le-a văzut pe fiecare dintre ele odată la trei ani. Într-un final, acele soţii l-au întors de la Domnul, înspre închinarea la idoli.

Când Solomon a apucat pe căi greşite, Dumnezeu a fost mâniat pe el şi I-a spus că îi va separa împărăţia în două (11:9). Dar pentru că David a fost un om evlavios, Dumnezeu nu a făcut aceasta în timpul lui Solomon (11:12). Vedem aici cât de mult sunt binecuvântaţi copii datorită evlaviei tatălui lor! Dumnezeu a ridicat duşmani împotriva lui Solomon, dar el nu s-a căit (11:14). Când Solomon s-a temut că Ieroboam avea să se răzvrătească împotriva lui, a încercat să-l trimită pe Ieroboam la moarte (11:26). Ieroboam a devenit mai târziu rege peste împărăţia divizată. Şi astfel Solomon a murit (11.43).

-Zac Poonen

Cum sa iei decizii

-“Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea lui” (Psalmul 37:23)-




Când te afli în faţa unor decizii importante, trebuie să ţii cont de trei aspecte esenţiale.

1) Fereşte-te de “presiunea oamenilor”. Trebuind să înfrunte 1.000 de care filistene şi pentru că proorocul Samuel întârzia ca să aducă jertfele necesare lui Dumnezeu care să-i asigure victoria, regele Saul s-a hotărât să uzurpeze funcţia proorocului şi să aducă în schimb propria lui jertfă. Când a venit Samuel şi i-a cerut explicaţii, Saul a spus: “Filistenii se vor pogorî împotriva mea …. atunci am îndrăznit” (1 Samuel 13:12). El a cedat în faţa “presiunii oamenilor”. Samuel i-a spus lui Saul: “Ai lucrat ca un nebun … dar acum, domnia ta nu va dăinui” (1 Samuel 13:13-14). Voia lui Dumnezeu trebuie să se facă în felul lui Dumnezeu, aşa că aşteaptă instrucţiunile Lui şi nu i-o lua înainte.

2) Asigură-te că este momentul potrivit. Dumnezeu spune: “ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide” (Apocalipsa 3:8). Când deschizi o uşă, trebuie să te străduieşti să o ţii deschisă, dar când Dumnezeu deschide o uşă, “nimeni n-o poate închide”. Nu trebuie să manipulezi nici oamenii, nici situaţiile – trebuie doar să treci pragul.

3) Adu-ţi aminte principiul “constrângere şi eliberare”. Echipa lui Pavel de misionari a încercat să meargă în două cetăţi diferite, “Duhul lui Isus nu le-a dat voie” (Faptele Apostolilor 16:7). Ai încercat vreodată să îl înveţi pe un adolescent să conducă? Care este lucrul despre care înveţi mai întâi – despre acce­leraţie sau despre frână? Despre frână! Dacă nu este interesat, ia-ţi cheile de la maşină înapoi; el nu este pregătit să conducă. Pe măsură ce îl cunoşti mai bine pe Dumnezeu, vei descoperi că El te călăuzeşte după principiul “constrângere şi eliberare”: frâna şi acceleraţia. Aşa merg lucrurile când paşii tăi sunt călăuziţi de Domnul.

                                                                      Cum sa iei decizii!

Stima de sine trebuie sa vina de la Dumnezeu

“Te chem pe nume: esti al Meu” (Isaia 43:1)

            Dr Martin Lloyd-Jones a spus: “Chiar daca esti unul din milioanele de oameni ce impanzesc aceasta lume si chiar daca lumea te-ar face sa crezi ca nu contezi si ca nu esti decat un fir dintr-un intreg, Dumnezeu spune: “Te cunosc”. Cat de minunat este acest lucru? Stai o clipa si gandeste-te la lucrurile care iti fura stima de sine. Cuvinte precum: “Nu te doresc; nu te mai iubesc”. Sau “nu esti potrivit pentru slujba asta; ne pare rau, trebuie sa te concediem”. Sau “ faci mereu aceleasi greseli prostesti. Nu vei face niciodata nimic bine”. Sau “de ce nu poti fi ca fratele tau sau ca sora ta sau ca si cutare?” Intelege urmatoarele:

             
        1) Stima ta de sine nu se poate baza pe ceea ce faci pentru a-ti castiga existenta. Pentru ca atunci cand nu mai poti lucra, te vei simti fara valoare. Gandeste-te la cateva persoane celebre pe care le stii: atleti, artisti, vorbitori, etc. Cand nu mai pot face ceea ce fac deseori ajung deprimati si chiar se sinucid. 

       2) Stima ta de sine nu se poate baza pe posesiunile tale. Recent, piata imobiliara din Statele Unite a pierdut pana la 40% din valoarea sa intr-un an. Milioanele de oameni au vazut cum statutul lor social merge in jos, iar siguranta lor financiara piere in fum. 

      3) Stima ta de sine nu se poate baza pe opinia oamenilor, deoarece ea te va face mereu vulnerabil in fata respingerii. Care este solutia? Descopera ce crede Dumnezeu despre tine si zideste-ti viata pe lucrul acela. “Asa vorbeste Domnul, care te-a facut … Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu” (Isaia 43:1). Mai bine de asa nu se poate!

 

Egoismul

“Nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.”

                                                                                  Romani 13:14

1)    Nu fi egoist, ci straduieste-te sa inaintezi spre desavarsire in unire cu toti credinciosii adevarati.

2)    Tot ce face “eu” arunca o umbra asupra ce face Dumnezeu.

3)    Cel ce iubeste egoist, se ingrijeste numai pe sine si se gandeste numai la sine, ca sa-i fie bine numai lui, iar altii sa traiasca cum stiu, este cel mai primejdios dusman al nostru…

4)    Egoismul este primul inel din lantul lung al oricaror vicii.

5)    Egoismul se cunoaste si prin faltul ca, cauta prietenia celor mari.

6)    Daca viata egoistului pare uneori un triumf, moartea lui totdeauna este o infrangere.

7)    Daca iubirea este flacara, atunci iubirea de sine e ardere de sine.

8)    Nu uita niciodata mostenirea primejdioasa ce o porti in tine: eul.