Pericolul de a face ce este bine dupa parerea ta‏

In Judecatori, capitolele 17 pana la 21, citim despre idolatria, imoralitatea si razboaiele din mijlocul israelitilor, care scot la iveala starea degradata a unei natiuni pe care Dumnezeu a ales-o sa fie reprezentantii Lui pe pamant. Acestia s-au cufundat la fel de adanc ca Sodoma si Gomora.

In Judecatori 17:7-13, citim despre primul caz de predicator profesionist platit care apare in Biblie. Acesta a fost gata sa mearga oriunde se platea mai bine sau unde avea mai multe privilegii si avantaje. Iata un levit care a fost de acord sa slujeasca drept preot la cel care a platit mai bine. A venit un afacerist care i-a oferit un salariu bun, un rand de haine noi in fiecare an si cazare si mancare gratuit. Predicatorul a semnat contractul imediat. Afaceristul care l-a platit a crezut ca Dumnezeu il va binecuvanta acum pentru ca a angajat un predicator care a absolvit scoala de leviti. Cat de asemanator este ceea ce se intampla astazi. Cineva ar putea sa creada ca aceasta este o poveste din secolul 21. Motivul acestei stari patetice este dat in versetul care preceda descrierea acestui incident: "Fiecare facea ce-i placea".

Si acest verset rezuma tot ce se petrecea pe vremea judecatorilor. Si aceasta afirmatie se repeta potrivit la sfarsitul acestei carti (Judecatori 21:25): "In vremea aceea nu era imparat in Israel. Fiecare facea ce-i placea".

Asa traiau israelitii in acele zile. Si asa traiesc multi crestini astazi. Isus nu este Imparat in vietile lor si prin urmare fac ceea ce le place. Cheltuie banii asa cum vor si traiesc cum vor. Predicatorii se duc acolo unde primesc o suma mai mare de bani. Toti traiesc fara vreo legatura cu voia lui Dumnezeu sau cu planul perfect al lui Dumnezeu pentru vietile lor.

Acum Dumnezeu ni L-a dat pe Isus Hristos ca Exemplu. Daca nu Il urmam pe El ca Rege si Imparat si noi putem sa sfarsim ca acei israeliti descrisi in cartea Judecatori.

   -Zac Poonen 

Ai platit datoria aceasta?

Nu toate datoriile au de-a face cu banii. Cand citim Romani 13:8 corelat cu versetul anterior (Rom 13:7), realizam ca a da cinste, repect si acultare sunt datorii pe care le am unii fata de altii.

Parintii:Copiii trebuie sa isi asculte parintii atata vreme cat locuiesc acasa. Dar trebuie sa ii cinsteasca atata vreme cat acestia sunt in viata (Efeseni 6:1-3). Cinstirea parintilor nu este o favoare pe care le-o acordam, ci o datorie pe care o avem fata de ei pe tot parcursul vietii.

Sotii si sotiile: Sotiilor li se porunceste sa isi respecte barbatii si sa le fie supuse (Efeseni 5:22,23). Aceasta este o datorie pe care fiecare sotie o are fata de sotul ei. Si sotilor li se porunceste sa isi iubeasca sotiile (Efeseni 5:25,33). Si aceasta este o datorie pe care sotii o au fata de sotiile lor pe viata.

Toti oamenii:Ni se porunceste sa cinstim pe TOTI oamenii (1 Pet 2:17). Aceasta este o datorie pe care o avem fata de TOTI oamenii - saraci sau bogati. Orice credincios care vorbeste nerespectuos unei alte persoane nu se supune acestei porunci si este, prin urmare, datornic. Trebuie sa se achite de aceasta datorie cerandu-si iertare - atat de la Dumnezeu cat si de la persoana in cauza.

Multumire pentru lucrarea spirituala

In sfarsit: Avem o imensa datorie de a fi multumitori fata de cei care ne-au sluhit spiritual. Ni se porunceste in mai multe pasaje din Noul Testament sa apreciem, sa ne exprimam multumirea si cinstea fata de cei care ne-au slujit in Numele Domnului si a caror lucrare ne-a binecuvantat.

"Va rugam fratilor, sa sa priviti bine pe cei ce se ostenesc intre voi, care va carmuiesc in Domnul si care va sfatuiesc. Sa-i pretuiti foarte mult, in dragoste, din pricina lucrarii lor." (1 Tes.5:12,13).

Aceasta este o datorie foarte usor de achitat. Si totusi majoritatea credinciosilor nu o platesc niciodata. Ei ii cinstesc si apreciaza pe doctorii care i-au tratat si vindecat mult mai mult decat ii cinstesc si apreciaza pe cei prin a caror lucrare spirituala au fost binecuvantati. Aceasta dovedeste clar ca ei pretuiesc mai mult sanatatea fizica decat pe cea spirituala.

Sa cautam din toata inima sa traim mereu liberi de orice fel de datorie.

Sa nu datorati nimanui nimic.

  -Zac Poonen 

Distruge fortareata lui Satan din mintea ta

Cand David il vede pe Goliat amenintand Israelul, sa observam adanca lui grija pentru gloria Numelui lui Dumnezeu si onoarea poporului lui Dumnezeu: "Cine este Filisteanul acesta, acest netaiat imprejur ca sa ocarasca ostirea Dumnezeului celui viu?" (1 Sam 17:26). Spre deosebire de israelitii care erau la fel de necredinciosi ca stramosii lor, care ratacisera in pustiu timp de 40 de ani, David stia ce facuse Dumnezeu uriasilor cananiti prin Iosua si Caleb. Asa ca s-a oferit sa se lupte cu Goliat.

Cand Saul a ras de David spunand ca era prea tanar (David avea probabil 17 ani), David ii istoriseste lui Saul cateva situatii din viata lui personala, pe care nu le spusese nimanui - nici macar parintilor lui. I-a spus lui Saul "Robul tau pastea oile tatalui sau. Si cand un leu sau un urs venea sa ii ia o oaie din turma, alergam dupa el, il loveam si-i smulgeam oaia din gura. Daca se ridica impotriva mea, il apucam de falca, il loveam si-l omoram. Asa a doborat robul tau leul si ursul." (1 Sam 17:34-36). David stia ce stiuse si Samson cand Duhul a venit peste el. Dupa ce Samuel l-a uns, David a simtit ca Dumnezeu il va ajuta, la fel cum il ajutase pe Samson. Si Dumnezeu a facut-o.

Cati pastori din Israel s-ar duce dupa un leu doar ca sa salveze viata unui mielusel mititel? Cand Dumnezeu a vazut grija pe care David o avea pentru cel mai mic miel din turma lui, El a decis ca David era potrivit pentru a pastori Israelul. Cand Satana il captureaza pe un frate mai slab, este datoria pastorului sa se duca dupa Satana in batalia spirituala si sa salveze acest frate din stransoarea lui Satan. Acesta este tipul de pastor pe care Dumnezeu il cauta astazi.

Aceasta istorisire ne invata si ca trebuie sa ucidem dusmanii din viata noastra mai intai, pentru ca mai apoi sa putem sa ii tinem piept lui Goliat public. Daca nu ai invins leul si ursul din viata ta privata, nu-ti imagina ca Dumnezeu te va chema sa ii tii piept lui Goliat in public. Multi si-ar dori sa aiba o lucrare publica care sa distruga fortareata lui Satan. Dar inainte de toate trebuie sa inceapa cu distrugerea fortaretelor lui Satan din mintea lor. Trebuie sa arate grija fata de numele lui Dumnezeu si pentru mielusei mai intai in privat.

Saul i-a spus lui David ca macar sa imbrace armura lui (a lui Saul). Aceasta i-ar oferi o oarecare protectie in fata lui Goliat. Oare David urma sa isi puna increderea in armura lui Saul sau in Dumnezeu? In final, David a dat jos armura si a mers la lupta increzandu-se doar in Dumnezeu. I-a spus lui Goliat "Tu vii impotriva mea cu sabie, cu sulita si cu pavaza; iar eu vin impotriva ta in Numele Domnului ostirilor, in Numele Dumnezeului ostirii lui Israel, pe care ai ocarat-o" (v 45). Astfel l-a ucis pe Goliat cu o singura piatra si a folosit sabia lui Goliat pentru a-i taia capul.

Asa trebuie sa mergem si noi impotriva lui Satan astazi. Si Dumnezeu foloseste chiar armele lui Satan (sabia lui Goliat) pentru a-l distruge. "Prin moarte, El a nimicit pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul" (Evrei 2:14). Odata Goliat ucis, ceilalti filisteni au fugit (1 Sam 17:51). Asta ne invata ca, odata ce ucidem uriasul-pacat din viata noastra ("pacatul care ne infasoara asa de lesne" - Evrei 12:1) ne vom da seama ca multe alte pacate din viata noastra au fost cucerite.

   -Zac Poonen 

Parerea pe care 99% din credinciosii cu care avem partasie o au despre noi poate fi 100 % gresita

In Apocalipsa 3:1 citim: "Ingerului bisericii din Sardes scrie-i: Iata Cel ce are sapte duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele: Stiu faptele tale ca iti merge numele ca traiesti, dar esti mort".

Mesagerul dn Sardes era un mesager care castigase o reputatie extraordinara de om spiritual. Dar parerea Domnului despre el era exact opusa acestei pareri apartinand credinciosilor din Sardes. Asta arata cat de carnali si de creduli erau majoritatea credinciosilor din Sardes.

Mai mult de 90% din credinciosi nu sunt in stare sa faca diferenta intre un predicator carnal si unul spiritual. Si mai mult de 99 % din credinciosi nu sunt in stare sa distinga intre lucruri facute prin puterea omeneasca si lucrurile facute prin puterea Duhului.

Majoritatea credinsiosilor sunt impresionati de felul in care sunt manifestate darurile spirituale si pe baza acestor lucruri ii evalueaza pe predicatori sau diaconi. Prin urmare sunt inselati. Totusi, Dumnezeu se uita la inima. Se prea poate ca mesagerul din Sardes sa fi avut darurile Duhului. Dar spiritual era mort.

Acesta este un avertisment pentru noi toti: Parerea pe care 99% din credinciosii cu care avem partasie o au despre noi poate fi 100 % gresita. Parerea lui Dumnezeu despre noi poate fi exact opusa parerii pe care credinciosii o au despre noi.

Acelasi lucru se aplica si unei biserici. Altii pot considera o biserica "vie din punct de vedere spiritual." Dar Dumnezeu o poate cunoaste ca moarta spiritual. Si vice-versa. Biserici pe care Dumnezeu le considera vii spiritual pot fi considerate de oameni care nu pot discerne corect ca fiind moarte spiritual.

Majoritatea credinciosilor evalueaza o biserica prin prisma caldurii cu care ii primesc pe oaspetii care vin la intalnirile lor, a marimii adunarii, a zgomotelor si emotiilor din cadrul intalnirii, a calitatii muzicale a cantarilor, a continutului intelectual al predicii si a cantitatii colectei. Dar Dumnezeu nu este impresionat de nici unul dintre aceste lucruri.

Dumnezeu evalueaza o biserica prin prisma smereniei, a curatirii, a dragostei si a eliberarii de egoism pe care le gaseste in inimile membrilor ei. Evaluarea unei biserici de catre Dumnezeu si de catre om pot fi prin urmare in totala discordie. De fapt, de obicei asa si sunt.

   -Zac Poonen 

Dumnezeu fie va deschide sau va închide uşa la timpul potrivit pentru biruitori

În Apocalipsa 3:7 Domnul se descrie pe El Însuşi ca Acela care poate deschide sau închide orice uşă. („Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ,,Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide...)

Dacă suntem biruitori, nu va trebui să stăm niciodată în faţa unei uşi închise, atunci când voia lui Dumnezeu este să intrăm prin ea.

Dar Dumnezeu deasemenea închide anumite uşi în faţa noastră, ca să nu mergem pe căi pe care El nu le-a menit pentru noi – căi despre care El ştie că nu vor fi profitabile pentru noi.

Este într-adevăr o viaţă captivantă aceea de biruitor. Domnul Însuşi hotărăşte prin care uşi să intrăm, şi la care uşi ar trebui să nu mai ciocănim.

În cartea Iona, vedem cum Domnul închide o uşă (a corabiei, aruncându-l pe Iona peste bord) şi deschide alta (a gurii peştelui, înghiţindu-l pe Iona). Când peştele a ajuns pe litoralul Israelului, Domnul a deschis gura peştelui încă odată pentru a-l plasa pe slujitorul Lui pe mal. În felul acesta Dumnezeu l-a adus pe Iona înapoi la punctul de plecare. Apoi i-a spus din nou să de ducă la Ninive unde vroia ca el să predice.

Dacă Dumnezeu ne vrea într-un loc pentru un scop anume, El are căi şi mijloace de a închide uşile greşite înaintea noastră. El are chiar mijloace de a ne transporta înapoi la punctul de plecare în viaţa noastră, pentru a nu pierde ce are El mai bun. Ceea ce a făcut pentru Iona, El va face şi pentu noi. Va face chiar mai mult.

Cheia fiecărei uşi este în mâna Lui. Dacă eşti un ucenic dedicat al Domnului, cu nici o altă ambiţie în viaţă decât aceea de a-l slăvi pe Dumnezeu, poţi fi sigur de un lucru – nimic nu-ţi va sta în cale. Asemeni uşilor automatizate care se deschid exact atunci când o persoană se apropie de ele, fiecare uşă închisă care te împiedică în a înainta spre împlinirea voii lui Dumnezeu, se va deschide înaintea ta – exact atunci când te apropii de ea. El deschide fiecare uşă la timpul potrivit – nici prea devreme, nici prea târziu. El deasemenea va închide acele uşi care te vor face să ratezi voia Lui perfectă pentru viaţa ta.

   -Zac Poonen 

O lucrare după modelul lui Daniel și o lucrare după modelul lui Lucifer‏

(Un pasaj din cartea THE FULL GOSPEL (Evanghelia completă)– Publicată în 1996)

Daniel a fost un bărbat pe care Dumnezeu l-a folosit în generația lui. Tânăr fiind, Daniel "s-a hotărât să nu se spurce" (Daniel 1:8). Când Hanania, Mișael și Azaria l-au văzut pe tânărul Daniel rămânând pe poziții pentru Domnul, au căpătat și ei aceeași îndrăzneală (Dan 1:11). Ei n-au avut curajul să rămână pe poziții de unii singuri. Dar când l-au văzut pe Daniel rămânând ferm, au căpătat îndrăzneală. Astăzi există mulți oameni ca aceștia trei, care nu au îndrăzneala să stea pe poziții pentru Domnul pe cont propriu, ci așteaptă să găsească un Daniel care să rămână ferm. Apoi i se alătură lui.

Dorești tu să fii un astfel de Daniel? Vei spune tu "Eu nu mă voi spurca. Nu voi căuta să fiu pe plac nici unui împărat sau comandant sau diacon care a căzut de la credință sau vreunei rude sau oricui. Voi păzi 100% ce spune Cuvântul Domnului".

Există o mare nevoie de astfel de Danieli astăzi - bărbați și femei care "îi vor învăța pe mulți să umble în neprihănire" (Dan 12:3). Acest verset nu se referă la aceia care predică neprihănirea, ci la aceia care îi învață să umble în neprihănire -prin cuvânt și prin exemplu. Aceasta este lucrarea după modelul lui Daniel.

Mai citim în Scriptură despre o altă lucrare care este exact opusul acestei lucrări după modelul lui Daniel. Această lucrare este "lucrarea după modelul lui Lucifer".

În Apocalipsa 12:4 citim că Lucifer a reușit să convingă o treime din îngerii (stelele) din cer să i se alăture în această rebeliune împotriva lui Dumnezeu. Aceste milioane de îngeri au devenit demoni. De ce i-a permis Dumnezeu lui Lucifer să ducă așa de mulți îngeri în rătăcire? Pentru ca cerul să poată fi curățit de toți îngerii nemulțumiți și rebeli. Inimile lor rebele nu ar fi fost expuse dacă Lucifer nu s-ar fi ridicat din mijlocul lor să îi conducă în rebeliune împotriva lui Dumnezeu.

Astfel, chiar și astăzi, Dumnezeu îngăduie ca frați și surori să aibă o lucrare după modelul lui Lucifer în bisericile noastre. Dumnezeu le permite să meargă din casă în casă bârfind, acuzând, spunând minciuni, vorbind de rău, trimițând emailuri, astfel ca toți credincioșii nemulțumiți, rebeli și firești să fie identificați, demascați, strânși laolaltă și scoși din biserică - pentru ca Trupul lui Hristos să fie curățit.

Dumnezeu nu îi va opri pe aceia care sunt activi într-o lucrare după modelul lui Lucifer astăzi; îi va lăsa să umble printre credincioșii din biserică, tot așa cum nu l-a oprit nici pe Luciferul inițial în cer, cu milioane de ani în urmă. Aceasta este înțelepciunea divină. .

Putem să îi avertizăm pe credincioși de existența unor astfel de Luciferi, tot așa cum îi avertizăm de existența lui Satana (vezi Rom. 16:17). Dar nu ne este teamă de ce vor face acești Luciferi. Ei nu pot corupe biserica. Ei doar vor scoate buruienile din grădina lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuși va păstra biserica. Și, la vremea potrivită, îi va distruge pe cei care spurcă biserica (după cum a promis în 1 Cor. 3:17). Dar Dumnezeu este îndelung răbdător și așteapă mulți ani până judecă. Dar când judecă, judecata Lui va fi aspră.

Este o nebunie din partea unei biserici să se laude că nu au existat niciodată rupturi în cadrul ei. A existat o ruptură chiar și in cer, între îngeri, chiar la început. Este nevoie de asemenea rupturi. Duhul Sfânt spune: "trebuie să fie și partide între voi (în biserică), ca să iasă la lumină cei găsiți buni" (1 Cor. 11:19).

De asemenea, în primul paragraf din Biblie citim despre o altă ruptură sau despărțire. Dumnezeu a despărțit întunericul de lumină (Gen. 1:4). Și această despărțire a fost necesară. Astăzi, fără o asemenea despărțire a oamenilor din biserică mărturia lui Dumnezeu ar fi coruptă.

Noi toți putem avea fie o lucrare după modelul lui Daniel - zidind unitate și părtășie în biserică - sau o lucrare după modelul lui Lucifer - semănând discordie. Dumnezeu îi urăștepe cei care seamănă discordie (Proverbe 6:16-19). Nu putem fi neutrii în această privință, pentru că Isus a spus că cei care nu strâng împreună cu El aceia risipesc oamenii de la El. Există doar două lucrări în biserică - strângerea și risipirea. (Matt.12:30).

În bisericile noastre din India, Domnul a aranjat situațiile atât de minunat și cu atâta îndemânare astfel că i-a expus și i-a înlăturat pe cei care au căutat poziție și onoare, sau care au avut un duh de ceartă sau care erau invidioși pe frații mai tineri care îi întreceau etc. Dumnezeu i-a prins pe cei "înțelepți" și pe cei "mari" în "viclenia lor" (1 Cor. 3:19) și astfel le-a zădărnicit planurile lor secrete de a "deturna" biserica. Acesta este un semn al dragostei Domnului pentru noi și al dorinței Lui adânci pentru o mărturie curată pentru Numele lui în țara noastră.

Îl lăudăm pe Domnul pentru că veghează constant asupra noastră pentru a ne păzi de astfel de atacuri satanice. "Dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește" (Ps 127:1). Doar acolo unde frații locuiesc laolaltă în unitate Domnul dă binecuvântarea (Ps 133:1,3). Doar o biserică unită poate triumfa împotriva porților iadului. Astfel Duhul Sfânt lucrează cu putere în mijlocul nostru pentru a-i îndepărta pe toți aceia care împiedică această unitate pentru a ne păstra ca un Trup unit în bisericile noastre CFC.

Trebuie să ne rugăm ca Domnul să continue să facă această lucrare în mijlocul nostru și în viitor - pentru că există mereu posibilitatea ca oamenii să devină mândrii oricând în mijlocul nostru. Totuși promisiunea lui Dumnezeu față de noi este: "Voi scoate din mijlocul tău pe cei trufași, și nu te vei mai îngâmfa....Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit și mic care se va încrede în Numele Domnului" (Țef. 3:11, 12). Biserica poate fi zidită în unitate numai cu oameni smeriți și mici.

Domnul este gelos pentru a-Și păstra biserica în puritate și astfel El Însuși va expune și îi va îndepărta pe oamenii care caută propriile lor interese, așa cum știe El și la vremea hotărâtă de El, tot așa cum, la vremea potrivită, i-a scos afară din templu pe cei care schimbau bani acolo. Toată gloria și slava să fie a Lui.

    -Zac Poonen 

Dumnezeu îngăduie multe lucruri în vieţile noastre pentru ca noi să ne întoarcem la El

Un motiv pentru care Dumnezeu îi permite lui Satan să pricinuiască aşa mult rău şi distrugere şi suferinţă pe pământ, este ca oamnenii, drept urmare, să se întoarcă către Dumnezeu.

Îţi dai seama că dacă viaţa pe acest pământ ar fi fost foarte confortabilă, fără boli, suferinţă, sărăcie sau nenorocire prea putin cineva s-ar fi gândit la Dumnezeu.

Tot ce îngăduie Dumnezeu este pentru un scop. Citim în Vechiul Testament că atunci când poporul Israel a uitat de Dumnezeu în pustie, au fost deodată muşcaţi de şerpi veninoşi. Imediat s-au întors către Dumnezeu. Şi Dumnezeu i-a vindecat (Numeri 21). Nu a fost un lucru bun că acei şerpi veninoşi au fost acolo pentru ai face pe acei oameni să se întoarcă la Dumnezeu?

Am auzit o poveste despre un om de afaceri care a fost odată aproape de Dumnezeu. S-a îndepărtat de Dumnezeu pe măsură ce afacerea lui a propăşit. Bătrânii din biserica lui au vorbit cu el în mod repetat şi au încercat să-l întoarcă către Domnul. Dar el era prea ocupat cu afacerea lui. Într-o zi, un şarpe veninos l-a muşcat pe cel mai mic dintre cei trei fii ai lui, şi copilul s-a îmbolnăvit grav. Până şi doctorii şi-au pierdut nădejdea. Atunci tatăl a fost foarte îngrijorat şi a trimis după unul din bătrânii bisericii ca să se roage pentru copil. Bătrânul era un om înţelept. A venit şi s-a rugat „Doamne, îţi multumesc că ai trimis acest şarpe să muşte acest copil – pentru că eu nu am putut să fac această familie să se gândească la Tine deloc. Dar ceea ce eu nu am putut realiza în şase ani, acest şarpe a făcut-o într-un moment. Acum că şi-au învăţat lecţia, Doamne, videcă copilul. Şi fă ca niciodată să nu mai aibă nevoie de vreun şarpe să le reamintească de Tine din nou.”

Sunt oameni care nu se gândesc la Dumnezeu până când într-o zi sunt brusc sunt luaţi la spital cu cancer. Apoi, deodată, încep să se gândească la Dumnezeu şi se întorc la Hristos şi sunt născuţi din nou.

Boli incurabile, maladii, sărăcie şi multe alte rele în această lume, toate au fost folosite de Dumnezeu să-i întoarcă pe oameni de la păcatele lor pentru a avea un cămin veşnic în cer. Aşa foloseşte Dumnezeu exact acele lucruri pe care Satan le face pentru a salva oamenii din cârligele lui şi ai mântui pentru toată veşnicia. În felul acesta Dumnezeu îl face de râs pe Satan necontenit.  

  - Zac Poonen