Condiţia oamenilor lui Dumnezeu depinde de liderii lor‏

    - Zac Poonen
 

În cartea 1 Împăraţi vedem că se începe cu David, omul după inima lui Dumnezeu, şi se termină cu Ahab, cel mai rău împărat să fi domnit peste Israel vreodată. Israel începe ca o naţiune puternică şi sfârşeşte ca o naţiune divizată şi cu mulţi împăraţi răi stăpânind peste ambele împărăţii – în special peste Israel.

Condiţia oamenilor lui Dumnezeu depinde în mare măsură de spiritualitatea sau lipsa acesteia în liderii lor. Ori de câte ori Israel a avut un lider evlavios, ei au înaintat în mod evlavios. Când au avut un lider carnal, s-au îndepărtat de Dumnezeu îndreptându-se înspre pofte trupeşti. Marea nevoie printre oamenii lui Dumnezeu a fost întodeauna aceea de lideri evlavioşi.

Isus s-a uitat la mulţimi în vremea Lui şi le-a văzut ca oi fără păstor. Le-a spus ucenicilor să se roage ca Dumnezeu să scoată păstori în mijlocul oamenilor Lui (Matei 9:36-38). Când Dumnezeu se uită astăzi la bisericile din India, El vede aceeaşi nevoie de lideri evlavioşi. Aşa că provocarea care ni se adresează nouă este să satisfacem inima lui Dumnezeu în generaţia noastră prin a fi acel tip de bărbaţi şi femei pe care El îi caută.

În fiecare generaţie Dumnezeu are nevoie de lideri evlavioşi. Nu ne putem baza pe înţelepciunea liderilor generaţiei anterioare. David nu ar fi putut domni peste Israel pentru totdeauna. El avea să moară şi altcineva avea să-l înlocuiască. Ce avea să devină Israel a depins de ce fel de persoană va fi noul rege.

Dumnezeu ridică un om credincios să înceapă o lucrare într-o generaţie. El îmbătrâneşte şi moare. Vor avea liderii generaţiei următoare doar cunoştinţa şi doctrina fondatorului, dar nu şi evlavia şi cunoşterea de Dumnezeu? Atunci acei oameni se vor îndepărta cu siguranţă. Dumnezeu are nevoie de oameni ca David şi Debora în ziua de azi.

Umblând în lumină

   -Zac Poonen

Biblia spune în 1 Ioan 1:7 că nu putem avea părtăşie cu Dumnezeu dacă nu umblăm în lumină. Dacă umblăm în lumină, atunci cu siguranţă nu putem ascunde nimic, pentru că lumina dezvăluie totul. Omul care umblă în întuneric este acela care are ceva de ascuns în viaţa lui. Dacă umblăm în lumină, viaţa noastră este o carte deschisă. Putem atunci să-i invităm pe oameni să ne examineze viaţa personală, registrul contabil şi totul. Nu există nimic ce vrem să ascundem. Nu înseamnă că suntem perfecţi. Nu, înseamna doar că suntem sinceri.

Primul lucru pe care îl cere Dumnezeu de la noi este sinceritate – sinceritate absolută. Dacă suntem dispuşi să fim în primul rând sinceri, multe dintre problemele noastre vor fi repede rezolvate. Vom înainta rapid în viaţa noastra spirituală dacă trăim după această regulă fundamentală a sincerităţii în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Vei descoperi însă că aceasta este o luptă. Vei spune probabil: “Chiar voi lua acest îndemn în mod serios. Voi fi sincer de acum înainte.” Vei descoperi însă, că înainte de a se sfârşi săptămâna, vei fi ispitit din nou să te comporţi ca un actor, şi să cauţi lauda oamenilor în loc de lauda lui Dumnezeu. Aşa că trebuie să decizi să lupţi această bătălie şi să învingi.

Este o mare mâhnire pentru Dumnezeu că sunt aşa de mulţi creştini astăzi, care au fost născuţi din nou acum douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani, dar care nu au avansat spiritual pentru că nu au învăţat această lecţie fundamentală de a fi sincer. Nu putem înainta dacă există făţărnicie în viaţa noastră. Rugăciunile nu ne vor fi ascultate. Putem avea nopţi întregi de întâlniri de rugăciune; ne pierdem însă timpul. Rugăciunile nu ne vor fi ascultate, dacă nu scăpăm de făţărnicie mai întâi.

Trebuie să recunoaştem că adevărata noastră valoare spirituală este ceea ce suntem înaintea lui Dumnezeu şi nimic mai mult. Condiţia noastră spirituală nu este determinată de cunoştinţa noastră biblică, nici de cât de mult ne rugăm, nici de numărul întâlnirilor la care participăm, nici de ce gândesc liderii sau alţii din biserică despre noi. Din contră însă, întreabă-te :”Ce crede Dumnezeu, care vede fiecare domeniu al vieţii mele, despre mine?” Răspunsul la această întrebare este adevăratul indicator a cât de spiritual eşti. Trebuie să ne reamintim aceasta zilnic, alminteri ne vom trezi acţionând ca actori din nou.

Îmi plac acele cuvinte pe care le-a spus Isus despre Natanael, “Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug” (Ioan 1:47) Dacă Isus ar putea spune la fel despre tine şi despre mine, aceasta ar fi o mai mare recomandare decât orice altceva. Natanael nu era perfect. Era imperfect. Însă el era sincer cu privire la imperfecţiunile sale. El nu a pretins să fie ceva ce nu era. În acest sens a fost el diferit de Anania şi Safira.

Pentru judecata, Dumnezeu asteapta ca pacatul omului sa fie copt

Poporul Canaanului, care a fost ucis la porunca lui Dumnezeu, a fost pedepsit la fel cum Sodoma si Gomora au fost pedepsite si la fel cum lumea din zilele lui Noe a fost pedepsita. Întregul pamânt se stricase în timpul lui Noe cu pacate sexuale (Geneza 6:11). La fel si canaanitii se complaceau în pacate sexuale rusinoase si se închinau lui Satan. Si de aceea pamântul „i-a varsat din gura lui” (Leviticul 18:24, 25). Deuteronomul 9:4 si 18:10-12 ne ofera motive clare pentru care Dumnezeu i-a distrus pe canaaniti. În cazul oricarei natiuni care emite influente murdare ce pervertesc si strica pamântul, singurul lucru de facut este pedepsirea ei, eliminând poporul respectiv – ca nu cumva influenta lui sa se raspândeasca si sa-i strice si pe altii.

Un Dumnezeu al dragostei îi nimiceste pe unii oameni asa cum un doctor bun amputeaza piciorul unui om când cangrena din acel picior este atât de grava, încât ameninta sa-i distruga tot trupul. Daca ai vedea un doctor taind piciorul cuiva si nu ai întelege medicina, ti-ai închipui ca doctorul îl uraste pe acel om. În realitate, însa, adevarul este tocmai opusul închipuirii tale. Doctorul face aceasta din dragoste. Dumnezeu de asemenea actioneaza din dragoste pentru lume când reteaza anumite neamuri care altfel ar strica-o. Stergerea populatiei lumii de pe fata pamântului la potop a fost un act de dragoste, astfel încât rasa omeneasca sa poata fi pastrata fara a fi controlata total de demoni (Geneza 6:2 – unde „fiii lui Dumnezeu” se refera la creatia lui Dumnezeu – îngerii care au cazut). Apostolul Pavel l-a lovit odata pe un om cu orbire pentru ca acel om îl ratacea pe un altul (Faptele Apostolilor 13:8-12). Am auzit de cazuri de oameni care au fost omorâti de Dumnezeu pentru ca se opuneau unei treziri. Asadar, ceea ce citim în Iosua n-a fost asasinarea canaanitilor. A fost o operatie chirurgicala pentru lume.

Cu multi ani înainte, când Avraam a locuit în Canaan, erau canaaniti acolo. Dar Dumnezeu nu i-a nimicit atunci pe canaaniti. Dumnezeu a asteptat 400 de ani pentru ca, asa cum El i-a spus lui Avraam, „nelegiuirea amoritilor nu-si atinsese înca vârful” în acel timp (Geneza 15:16). Culegem fructele când sunt coapte. Dumnezeu de asemenea asteapta ca pacatul omului sa ajunga copt pentru judecata înainte ca El sa judece. El a judecat Sodoma si Gomora când pacatul lor a fost copt. La fel si în cazul canaanitilor.

Dupa ce Israelul ocupase Canaanul timp de 700 ani, când au ajuns sa comita si israelitii aceleasi pacate ca si canaanitii, Dumnezeu i-a alungat si pe ei din tara. Au venit asirienii si i-au luat captivi. O suta douazeci si cinci de ani mai târziu, când Iuda, împaratia sudica, a respins mesajele prorocilor lui Dumnezeu si când pacatul lor s-a copt pentru judecata, Dumnezeu i-a trimis pe babilonieni sa-i nimiceasca si pe ei. Dumnezeu nu este partinitor. Fie ca este vorba de canaaniti, de israeliti sau de poporul lui Iuda, standardele Lui sunt aceleasi. Daca oamenii Lui continua sa încalce poruncile Lui si sa-i ignore pe prorocii Lui, El efectueaza asupra lor aceeasi operatie. Dumnezeu face acelasi lucru si cu noi. Daca Dumnezeu ti-ar scuza pacatul, acest lucru ar dovedi ca El nu te iubeste. Daca un tata si-ar lasa copiii sa traiasca cu eventualele boli pe care le-ar avea la un moment dat, aceasta ar dovedi ca el nu-si iubeste cu adevarat copiii.

Zid întreit în jurul omului evlavios

„Satan a raspuns Domnului: ...Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui si tot ce este al lui?” (Iov 1:10). Din ce a spus Satan, aflam trei mari adevaruri. Dumnezeu pune un zid ocrotitor întreit împrejurul omului evlavios: în primul rând, în jurul persoanei lui, apoi în jurul familiei lui iar, în al treilea rând, în jurul finantelor si proprietatilor lui. Satan poate vedea în tarâmul spiritual si poate cunoaste aceste lucruri. Noi nu putem vedea acele ziduri, însa ele exista.

Satan este un duh si a recunoscut ca nu putea patrunde prin acea împrejmuire ca sa-l atace pe Iov, pe familia lui sau posesiunile lui. Este o mare mângâiere pentru mine sa stiu ca, daca duc o viata evlavioasa, sunt trei ziduri ocrotitoare împrejurul meu. Si niciunul din acele ziduri nu pot fi deschise fara permisiunea lui Dumnezeu. Vedem aici, în cartea lui Iov, ca Satan a fost nevoit sa-I ceara lui Dumnezeu permisiunea sa patrunda prin acele ziduri.

Multi ani mai târziu, Domnul Isus i-a spus lui Petru ceva similar: „Satan a cerut sa va cearna”(Luca 22:31).

Dumnezeu i-a permis lui Satan sa patrunda prin câte un zid o data, pe rând. Dumnezeu n-a deschis toate zidurile în acelasi timp. La început, Dumnezeu l-a lasat pe Satan sa atace numai trupul lui Iov, dar chiar si atunci, El i-a spus lui Satan ca nu avea voie sa atace viata lui Iov. Nu putea decât sa-l loveasca pe Iov cu bube pe trup.

Când Zidul Numarul Unu a fost deschis, Satan a intrat si a distrus tot ce avea Iov. Într-o singura zi, sanatatea lui Iov s-a prabusit total!

Apoi, Zidul Numarul Doi a fost deschis. Înauntrul acestui zid erau copiii si sotia lui Iov. Asa ca Satan i-a ucis pe toti cei zece copii ai lui Iov. Ar fi putut apoi s-o ucida si pe sotia lui Iov. Dar n-a facut-o, caci ea îi era mai folositoare lui Satan vie decât moarta! O putea folosi ca sa-l cicaleasca pe Iov si sa-l necajeasca - oriunde vezisotie certareata poti întelege de ce a tinut-o Satan în viata! Unii oamenii sunt mai folositori diavolului vii, decât morti.

Sunt câteva lucruri pe care le putem învata si despre Satan chiar din primele pagini ale Scripturii insuflate.

În primul rând, Satan nu poate fi decât într-un loc o data. Dumnezeu este peste tot. Dar, daca Satan este într-un loc, el nu poate fi si în altul pentru ca este o fiinta creata. Însa are multi demoni care bântuie pe pamânt sa-i faca lucrarea.

În al doilea rând, Satan nu poate vedea în viitor. Daca ar fi putut vedea în viitor, ar fi stiut ca Iov urma sa fie în cele din urma mult mai binecuvântat si l-ar fi lasat în pace. Daca ar fi stiut ce va urma din moartea lui Hristos pe crucea de la Calvar, ca el însusi va fi învins prin aceasta, credeti ca i-ar fi îmboldit pe oameni sa-L rastigneasca pe Hristos? În mod sigur nu. Daca Satan ar fi stiut ca Haman va fi atârnat în spânzuratoare, atunci nu l-ar fi ajutat s-o ridice. El stie ce fac oamenii peste tot în lume si îsi poate închipui (la fel cum si noi putem) care va fi rezultatul acelor actiuni, dar nu poate prezice viitorul.

În al treilea rând, Satan nu poate sa va citeasca gândurile. El poate vedea numai ceea ce faceti în afara. Tot ce putea cunoaste despre Iov era exteriorul. Nu putea vedea gândurile lui Iov.

În al patrulea rând, Satan are nevoie de permisiunea lui Dumnezeu ca sa-i atace pe copiii lui Dumnezeu.

Pentru mine, este o mare mângâiere sa stiu ca acest vrajmas cu care ma lupt nu cunoaste nimic despre viitor, nici gândurile mele, si ca se afla sub controlul restrictiv al lui Dumnezeu. Peste toate acestea, acum se afla si în starea de a fi fost învins pe cruce. Aceasta îmi împrastie toata teama de Satan.

Când al doilea zid a fost deschis, Iov si-a pierdut toti cei zece copii. Niciodata sa nu criticati un om evlavios daca-i vedeti copiii suferind sau confruntându-se cu probleme. Rugati-va pentru ei. Copiii lui sunt tinte ale lui Satan, într-un mod în care ai vostri poate nu sunt – fiindca Satan poate stie ca tu te compromiti usor spre deosebire de acel om evlavios. Poate de aceea te lasa în pace pe tine si pe familia ta!

Observati acum cum a reactionat Iov la toate acestea. A auzit ca totul fusese pierdut. Unul dupa altul, slujitorii lui veneau si îi spuneau ca totul se dusese. Iar Iov s-a ridicat, si-a rupt haina, si-a ras capul, a cazut la pamânt si s-a închinat lui Dumnezeu (Iov 1:20). Iata un alt lucru pe care-l vedem chiar pe prima pagina a Scripturii insuflate: Un om evlavios este un închinator. Mai mult decât un cunoscator al Bibliei si mai mult decât un slujitor al Domnului, un om al lui Dumnezeu este în primul rând un închinator. Trebuie sa fii un închinator când ai de toate si trebuie sa fii un închinator când pierzi totul. Isus a spus: „Dumnezeu este Duh si cine se închina Lui trebuie sa se închine în duh si în adevar, caci si Tatal cauta astfel de închinatori” (Ioan 4:24). A ne închina lui Dumnezeu înseamna sa-I dam Lui totul.

Iov a spus: „Gol am iesit din pântecele mamei mele, si gol ma voi întoarce în sânul pamântului. Domnul a dat, si Domnul a luat, - binecuvântat fie Numele Domnului!” „În toate acestea, Iov n-a pacatuit deloc, si n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu” (Iov 1:21). Probabil Iov se referea aici la pamântul din care a venit gol si în care se va întoarce la fel, gol. El a acceptat de buna voie orice a lasat Domnul sa vina în viata lui.

Când ma gândesc la dedicarea lui Iov fata de Domnul, sunt fascinat. El nu avea exemplul lui Isus si al apostolilor pe care noi îl avem acum. Nu avea, de fapt, niciun exemplu de urmat. Nu avea nici puterea Duhului Sfânt pe care o putem noi avea. Nu avea Biblia pe care o avem noi. Nu avea încurajarea sau sustinerea fratilor credinciosi, si nici macar pe cea a sotiei. Iov Îl avea numai pe Dumnezeu – si Dumnezeu a fost de ajuns. Daca Iov a putut ajunge la o viata atât de glorioasa, noi de ce nu putem?  

-Zac Poonen 

Scopul lui Satan: SA TE FACA IGNORANT CU PRIVIRE LA VOIA LUI DUMNEZEU

Satan ataca Cuvantul lui Dumnezeu, deoarece Cuvantul lui Dumnezeu arata voia lui Dumnezeu.

"Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele,

 si o lumina pe cararea mea."

                                                                       Psalmul 119:105

"Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! Si Legea Ta 

este in fundul inimii mele."

              Psalmul 40:8

Fara Cuvantul lui Dumnezeu nu avem o intelegere clara a voii lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este expresia dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

"Dar sfaturile Domnului dainuiesc pe vecie,

si planurile inimii Lui, din neam in neam."

                                                                   Psalmul 33:11

Sfaturile lui Dumnezeu vin din inima lui Dumnezeu. Nu este ceva impersonal, ci o chestiune foarte personala cu Domnul. El are o intelegere personala a fiecaruia din copiii Lui - temperamentele lor, numele lor, nevoile lor - si le croieste planurile potrivite.

Dumnezeu vrea ca noi sa-I cunoastem voia.

"Dumnezeul parintilor nostri te-a ales sa cunosti voia Lui."

                                                                                   Faptele Apostolilor 22:14

El vrea ca aceasta intelegere a voii Lui sa ne umple si sa ne controleze.

"Nu incetam sa ne rugam pentru voi, si sa cerem sa va

umpleti de cunostinta voii Lui, in orice fel de intelepciune

si pricepere duhovniceasca."

                                                            Coloseni 1:9

Consecinta tuturor acestora este faptul ca credinciosul face

"voia lui Dumnezeu din inima". Efeseni 6:6

Voia lui Dumnezeu nu este o datorie, este o delectare. Crestinul se delecteaza sa descopere voia lui Dumnezeu si apoi asculta din inima. Voia lui Dumnezeu este mancarea lui.

"Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis, 

si sa implinesc lucrarea Lui."

                                                          Ioan 4:34

Tu si cu mine trebuie sa ne rugam (asa cum a facut Epafras)

"ca sa putem sta desavarsiti si deplin incredintati in voia lui Dumnezeu."

                                                              Coloseni 4:12

Daca Satan te poate face ignorant cu privire la voia lui Dumnezeu, el iti va fura toate binecuvantarile glorioase pe care Dumnezeu le-a planuit pentru viata ta. Vei face alegeri gresite, te vei implica in activitati pacatoase si vei avea un mod de viata pacatos. Si, trist s-o spunem, ii vei influenta si pe altii sa faca rau! In lucrarea mea ca slujitor al Cuvantului, am vazut in multe locuri consecintele tragice ale unor vieti aflate in afara voii lui Dumnezeu.

      Crestinii care nu cunosc voia lui Dumnezeu isi pierd bucuria pacii si puterii lui Dumnezeu. Ei nu pot sa-si dezvolte intregul lor potential, nici nu pot sa implineasca ceea ce a pregatit Dumnezeu pentru ei. In loc de a calatori la ceea ce a pregatit Dumnezeu pentru ei. In loc de a calatori la clasa I, ei vor calatori la clasa a II-a sau a III-a, plangandu-se tot timpul. Ei traiesc ca cersetori, deoarece s-au separat de bogatia extraordinara a lui Dumnezeu. Ei isi traiesc vietile - chiar mai rau - isi irosesc vietile - cand ar putea sa-si investeasca vietile.

"Cine face voia lui Dumnezeu, ramane in veac." 1 Ioan 2:17

Warren Wiersbe - Strategia lui Satan -

Rezista tentatiei de razbunare

      - Zac Poonen

 În 2 Samuel 4:8, citim despre doi barbati care l-au ucis pe Isboset (fiul lui Saul) si i-au adus lui David capul, sperând ca David îi va rasplati. Însa, David s-a suparat atât de tare pe ei, încât a poruncit sa fie ucisi imediat. David credea ca razbunarea apartine lui Dumnezeu, iar el niciodata nu s-ar fi razbunat singur, nici n-ar fi permis altcuiva s-o faca pentru el.

Acesta este un principiu important de care trebuie sa tinem cont ori de câte ori se impune. Romani 12:19 este foarte clar cu privire la el. Dumnezeu n-are nevoie de ajutorul nostru ca sa faca dreptate sau ca sa-Si ia revansa. Ce ai face daca cineva ar cadea la picioarele tale sa ti se închine? Ai face ce a facut Petru – l-ai ridica si i-ai spune: „Nu te închina mie, închinarea apartine lui Dumnezeu”. În aceeasi masura în care închinarea apartine lui Dumnezeu, razbunarea de asemenea este a lui Dumnezeu. Când încercam sa ne razbunam pe cineva, acest fapt nu difera cu nimic de acceptarea închinarii. Nu suntem cu nimic mai îndreptatiti sa ne razbunam, decât am fi sa primim închinare. Orice rau ne-ar fi facut cineva, trebuie sa-L lasam pe Dumnezeu sa se ocupe de acea persoana, în felul Lui si la timpul hotarât de El. Nu trebuie nici macar sa-i dorim vreun rau acelei persoane.

Când Îl slujim pe Domnul, vom da peste alti credinciosi care ne vorbesc de rau sau care încearca sa ne distruga lucrarea. Am descoperit ca nu-L putem sluji pe Domnul eficient fara sa ne alegem cu o multime de oameni care ne vorbesc de rau, care raspândesc povesti mincinoase despre noi, acuzându-ne ca transmitem învataturi false, etc. Vom fi atunci tentati sa ne razbunam. Trebuie sa rezistam cu fermitate acestei tentatii. Lasa-i în mâinile lui Dumnezeu. Biblia spune ca exista un singur Judecator care are dreptul sa nimiceasca (Iacov 4:12). Trebuie, deci, sa lasam soarta lor în mâinile acelui singur Judecator.

Daca Domnul te-a uns, nimeni cu poate sa-ti distruga lucrarea, pentru ca ea a venit din ceruri. Numerosi oameni L-au acuzat pe Isus si pe Pavel ca erau învatatori mincinosi. Isus a fost acuzat chiar si ca ar fi scos demonii prin puterea capeteniei demonilor. Însa, Isus nu Si-a pierdut niciodata timpul raspunzându-le. Nici cei sinceri n-au fost abatuti de pe cale de asemenea acuzatii mincinoase. Numai cei nesinceri s-au ratacit.

Citim în Iacov 2:6 despre credinciosii bogati care-i asupreau în acele zile pe credinciosii saraci, târându-i la judecata. Pare incredibil. Dar se întâmpla si astazi la fel! Ca sa-l poata duce pe un alt credincios în instanta, cineva trebuie sa fie bogat si rau în acelasi timp. Este uimitor cât de orbi pot fi credinciosii. Pavel spune în 1 Corinteni 6 ca acelasi lucru se întâmpla si în Corint. Asemenea credinciosi bogati n-au înteles ca exista un singur Judecator care are dreptul sa judece si sa Se razbune. Ei se asaza pe tronul lui Dumnezeu. De aceea Pavel i-a avertizat ca cei care fac astfel de lucruri nu vor intra niciodata în împaratia lui Dumnezeu (Cititi 1 Corinteni 6:9 în contextul primelor 8 versete). Daca cineva ti-a facut rau, oare n-a vazut Dumnezeu aceasta? Nu este El capabil sa se ocupe de acea persoana? Daca crezi aceasta, daca crezi într-un Dumnezeu Atotputernic, lasa-L atunci pe Dumnezeu sa se ocupe de acea persoana.

Doua dezvoltari diferite

   - Zac Poonen

În paginile de încheiere ale Scripturii, aflam rezultatul lucrarii Duhului Sfânt – Mireasa lui Hristos. Mai vedem, de asemenea, tot acolo, rezultatul lucrarii false a lui Satan – biserica prostituata.

În Apocalipsa 21:2, 10, 11 Ioan spune: „Si eu am vazut coborându-se din cer de la Dumnezeu, CETATEA SFÂNTA, NOUL IERUSALIM, gatita ca o MIREASA împodobita pentru barbatul ei... AVÂND SLAVA LUI DUMNEZEU. Lumina ei era ca o piatra prea scumpa, ca o piatra de iaspis, stravezie ca cristalul.”

Înaintea acestei viziuni a Miresei lui Hristos, lui Ioan i s-a aratat o viziune a prostituatei – femeia spirituala adultera, care pretinde ca-L iubeste pe Dumnezeu, dar care iubeste, de fapt, lumea (Iacov 4:4). Acesta este crestinismul contrafacut, având o forma de evlavie (corectitudinea doctrinei), dar nicio putere (nicio viata divina) (2 Timotei 3:5).

Ioan spune: „Si am vazut o femeie, BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR …un înger a strigat: „A cazut, a cazut, Babilonul cel mare! Si împaratii pamântului… VOR VEDEA FUMUL ARDERII EI. „Aleluia!... Fumul ei se ridica în sus în vecii vecilor!” (Apocalipsa 17:3, 5; 18:2, 9; 19:3).

Contrastul este izbitor. În timp ce Mireasa trece prin focul judecatii, stralucind „ca o piatra prea scumpa”, prostituata e redusa complet la cenusa, fumul ei ridicându-se în sus, fiindca era alcatuita din lucruri pieritoare.

Ierusalimul Mireasa si Babilonul prostituata sunt doua sisteme – unul de la Dumnezeu si celalalt „pamântesc, sufletesc, dracesc” (Iacov 3:15).

Sa ne uitam mai întâi la Babilon. Babilonul îsi are originea în turnul Babel care a fost construit potrivit planului omului, cu puterea omului si pentru slava omului. „Si au zis unul catre altul (DE LA OM): „Haidem! sa ne zidim o cetate si un turn al carui vârf sa atinga cerul (PRIN OM), si sa ne facem un nume (PENTRU OM)” (Geneza 11:3, 4).

Multi ani mai târziu, Împaratul Nebucadnetar, dupa ce a construit maretul oras al Babilonului, capitala grandiosului sau imperiu, a privit într-o zi peste cetate si a vorbit în acelasi spirit: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu (DE LA OM)… prin puterea bogatiei mele (PRIN OM) si spre slava maretiei mele? (PENTRU OM)” (Daniel 4:30).

Turnul Babel a sfârsit prin judecata. Fala lui Nebucadnetar i-a adus acestuia judecata imediata a lui Dumnezeu (Daniel 4:31-33). Sfârsitul tuturor lucrurilor produse de întelepciunea si de puterea omeneasca pentru slava omului va fi de asemenea judecata lui Dumnezeu. Ceea ce este facut prin puterea sufleteasca a omului va pieri, chiar daca se numeste „lucrare crestina”.

„Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, si portile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel POPOARELE muncesc degeaba, SI NEAMURILE (sa fie oare vorba si de lucratorii crestini?) se trudesc pentru foc!” (Ieremia 51:58).

Ierusalimul, pe de alta parte, este cetatea lui Dumnezeu (Evrei 12:22). În Vechiul Testament, acolo era Templul lui Dumnezeu. Ierusalimul, locasul lui Dumnezeu, îsi are originea în cortul întâlnirii, construit de Moise (Exodul 25:8). Cortul a fost construit întocmai dupa planul lui Dumnezeu: „…întocmai cum îi poruncise Domnul” (Exodul 40:16) (DE LA DUMNEZEU). A fost construit de oameni înzestrati cu puterea lui Dumnezeu: „Betaleel... L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu...” (Exodul 31:1-5) (PRIN DUMNEZEU). A fost construit pentru slava lui Dumnezeu: „slava Domnului a umplut cortul” (Exodul 40:34) (PENTRU DUMNEZEU). Numai ceea ce-si are originea în Dumnezeu, este facut prin puterea divina si numai pentru slava lui Dumnezeu va ramâne vesnic. Va trece prin foc, stralucind ca o piatra pretioasa, pentru ca este construit din aur, argint si pietre pretioase.

Când comparam paginile de început ale Scripturii cu paginile de încheiere, vedem ca cei doi pomi (pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului) au produs, pâna la sfârsitul timpului, doua sisteme - Ierusalim si Babilon. Ceea ce este cu adevarat nascut din Duh – din Dumnezeu, prin Dumnezeu si pentru Dumnezeu – ramâne pentru vesnicie; pe când, ceea ce s-a nascut din carne – din om, prin om si pentru om – piere. Astazi, traim între paginile Genezei si ale Apocalipsei. Si, fie ca realizam sau nu, suntem prinsi în unul din aceste doua sisteme – unul menit sa-L înalte si sa-L glorifice pe Dumnezeu, celalalt sa-l glorifice si sa-l înalte pe om; unul urmându-L pe Hristos, celalalt urmându-l pe Adam; unul traind în Duh, celalalt traind în carne si în suflet.

Atât Isus cât si Adam au auzit vocea lui Dumnezeu – diferenta a constat doar în faptul ca unul a ascultat iar celalalt nu a ascultat. Tot asa, a spus Isus, va fi cu cei care aud vocea Lui – unul va asculta si va construi pe stânca, de neclintit, pentru vesnicie, în timp ce altul va auzi dar nu va asculta si va construi pe nisip, pentru ca în final sa piara (Matei 7:24-27).