De ce tace Dumnezeu?

    In  lume se intampla lucruri groaznice!

    Mergeam odata pe strada in Essen - era, cred, in anul 1937 - cand ma intampina un baiat de saisprezece ani extrem de tulburat. Intrucat il cunosteam din lucrarea printre tineri, l-am intrebat: "Ce sa intamplat cu tine?" Mi-a raspuns: "M-au dus cu forta la spital si m-au sterilizat pentru ca mama mea este evreica. Si cand am venit acasa, parintii mei fusesera ridicati." Si nu i-a mai revazut niciodata. Tatal a fost ucis. Mama a ajuns la Auschwitz in lagarul de concentrare. Nu l-am putut ajuta pe baiat decat sa ajunga in Olanda. De acolo a plecat in America. Insa nu voi uita niciodata imaginea acestui baiat tulburat, zguduit: "Pe mine m-au dus cu forta la spital, si m-au sterilizat pentru ca mama mea este evreica. Si cand am ajuns acasa, parintii mei fusesera ridicati." Si ceva asemanator s-a intamplat de milioane de ori. Atunci aparea intrebarea: "Si Dumnezeu?" "Unde-i Dumnezeu?" "N-are nimic de spus la asta?" " De ce tace Dumnezeu?"

    In Köln un nebun a patruns intr-o scoala cu un aruncator de flacari: a omorat doisprezece copii! Di cineva se intreaba atunci: "Si Dumnezeu?" - "De ce tace Dumnezeu?"

    Sau ma gandesc la o tanara femeie care are cancer. Se stinge incet dintre copiii ei, in chinuri groaznice. Cine vede asemenea grozavii, acela trebuie totusi sa intrebe: "Si Dumnezeu?" "De ce tace Dumnezeu?"

   Exista multi oameni care pot acum sa-si povesteasca istoria si in incheiere sa intrebe: "Si Dumnezeu?" - "Unde a fost Dumnezeu?" - "De ce tace Dumnezeu?"

    Iubitul nostru poet german Friederich Schiller a compus odata o "oda bucurie": "Bucurie, fiica mandra, din a zeilor gradina." Si apoi vine versul: "Va fi stand un Tata bun, peste lumile solare." Totusi omul de azi e ispitit sa spuna: "Nu se poate sa stea un Tata bun, peste lumile solare."

    Cui i se intampla asa ceva, cine ajunge sa puna intrebari ca: "Unde este Dumnezeu?" - "De ce ingaduie El asta?" - "De ce tace El la toate lucrurile acestea groaznice?" ajunge poate la punctul unde survine gandul periculos: "Poate ca nu exista nici un Dumnezeu?! Poate ca cerul e gol?! Poate ca ateismul e totusi adevarat?!" Prieteni, cui ii vin asemenea ganduri, acela trebuie sa se-nfioare. Caci daca aceasta ar fi devarat, daca n-ar exista nici un Dumnezeu, atunci ar fi ceva ingrozitor. Atunci noi oamenii - noi fiarele - am fi lasati singuri. Atunci am fi ca niste copii rataciti, care nu mai gasesc drumul spre casa. Sa nu existe nici un Dumnezeu? Ar fi groaznic! Cand oamenii imi spun: "Sint ateu!" atunci zic: "Nici nu banuiti ce spuneti prin aceasta! Deasupra noastra nimic! Lasati singuri! Singuri unii cu altii!" Nimic nu e mai groaznic pentru om ca omul, nu-i asa? Romanii au avut un proverb: "Homo homini lupus". Asta inseamna: "Omul este un lup pentru celalalt" - groaznic!

    Nici nu pot spune de cate ori in calitatea mea de pastor am auzit propozitia aceasta: "Cum poate Dumnezeu sa ingaduie asa ceva? De ce tace Dumnezeu la toate astea?" Si pentru ca am fost intrebat aceasta de atatea ori, as vrea acum sa va raspund.

    Dar mai inainte trebuie sa va spun: Eu nu sint secretarul intim al lui Dumnezeu. El nu mi-a incredintat planurile Lui si nici nu mi le-a dictat in steganograme. Intelegeti? In sine e cam prosteste sa intrebam asa, ca si cum am putea intelege pe Dumnezeu. Dumnezeul, pe care eu Il pot intelege, n-ar fi mai sus ca un decan sau un episcop. Pe aceia ii mai pot intelege. Dar acela n-ar fi Dumnezeu pe care l-as putea intelege. Dumnezeu spune odata in Biblie: "Gandurile Mele nu sint gandurile voastre, si caile Mele nu sint caile voastre". E cat se poate de clar.

    Dar am capatat totusi din Biblie cateva cunostinte si as vrea acum, cat de bine pot, sa va raspund la intrebarea: "De ce tace Dumnezeu?".....

                                                                                                  Wilhelm Busch - Isus destinul nostru

   

Rolul incercarii - Rabdare in vreme de confuzie

          Rolul incercarii

   

"Dupa aceste lucruri, Dumnezeu l-a pus la incercare pe Avraam." (Genesa 22:1) Asa incepe istorisirea. Primul lucru pe care il face autorul este sa ne asigure ca Isaac este in afara oricarui pericol. Noi avem o perspectiva pe care Avraam nu o avea. Stim ceva ce el nu stia.

     Ai trecut vreodata printr-un test foarte greu?

     Un student constiincios la facultatea de biologie transpira un semestru intreg in anticiparea examenului final extrem de dificil de la ornitologie. Facand ceea ce el considera un ultim efort, intra in sala de examen emotionat, insa ramane socat. In sala nu exista nici o carte albastra de teste, nici un test grila - doar douazeci si cinci de poze inserate pe perete. Si nici macar nu sunt poze cu pasari frumos colorate, ci poze cu picioare de pasari. Testul consta din identificarea pasarilor privind plansele cu picioarele lor.

     "E o nebunie, protesteaza studentul. Nu se poate asa ceva".

     "Ba da, se poate, ii raspunde profesorul. Acesta este examenul vostru final".

     "Ei bine, atunci refuz sa-l dau, raspunde studentul, vadit frustrat. Mai bine plec".

     "Daca pleci, sa stii ca vei cadea la examenul final".

     "N-aveti decat sa ma cadeti", raspunde studentul, indreptandu-se spre usa.

     "Bine, esti cazut. Spune-mi numele tau", cere profesorul.

     Baiatul isi ridica pantalonii, isi scoate pantofii din picioare si-i spune: "Spuneti-mi-l dumneavoastra!"

     Un test este o experienta dificila prin care o persoana isi dezvaluie adevaratele valori, credinte si angajamente. Cuvantul test este un cuvant foarte important in Vechiul Testament, iar modul in care este folosit dezvaluie ceva despre cum se dezvolta rabdarea.

     1. Este folosit numai cu referire la oamenii lui Dumnezeu, niciodata cu referire la pagani.

     2. Li se aplica numai oamenilor credinciosi, niciodata celor necredinciosi.

     Incercarea le este rezervata celor care sunt intr-un legamant cu Dumnezeu. Desi este dureroasa, incercarea este un act de dragoste. Suferinta serveste ca un test al credintei noastre. Iacov scria: "Stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare. Dar rabdarea trebuie sa isi faca desavarsit lucrarea, pentru ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic." (Iacov 1:3-4)

     O Voce il striga: "Avraame!"

     Si Avraam raspunde: "Iata-ma." Avraam nu vrea sa spuna unde este. El mai auzise Vocea aceasta inainte. Aceasta Voce i-a facut cele mai minunate promisiuni pentru viitorul sau. I-a cerut cel mai greu lucru pe care l-a facut vreodata.

     Vocea i-a spus sa-si paraseasca tara in care locuia, si el a ascultat.

     Vocea i-a spus ca el avea un legamant cu Dumnezeu si ca El ii va da un semn al acestei relatii. Avraam avea sa fie circumcis. Si a fost. (Probabil ca s-a intrebat de ce nu a putut fi vorba despre o strangere de mana sau de un inel special, dar a ascultat.)

     Vocea i-a spus ca el si sotia lui vor avea un copil, desi varstele lor adunate ajungeau la 190 de ani. El a ras. Dar se pare ca a ascultat din nou, deoarece Sara a ramas insarcinata.

     Acum Vocea se aude iarasi. Din cate stim, este ultima oara cand Avraam o aude pe pamant. Ii ceruse mai devreme sa renunte la tot ce avea si sa lase totul pentru o promisiune. Acum ii mai cere un lucru: Sa renunte la promisiune.

     Iar raspunsul lui Avraam este: "Iata-ma." Este un mod de a spune: "Nu voi incerca sa evadez sau sa ma ascund.  Sunt cu totul la dispozitia Ta."

     "Ia-l pe fiul tau, pe singurul tau fiu pe care-l iubesti, pe Isaac", nume care in ebraica inseamna "raset". Avraam si Sara au ras la inceput pentru ca nu au crezut ca mai pot avea copii, au ras pentru ca li se parea imposibil. Au ras pentru ca li s-a spus ca vor avea un fiu la o varsta mult prea inaintata pentru a se mai gandi ca pot avea copii. Iar dupa ce s-a nascut copilul, au ras pentru ca acum credeau. Radeau, pentru ca atunci cand mergeau la cumparaturi, Sara era singura mama care cumpara scutece si pentru copii si pentru varstnici. Radeau ca atat parintii, cat si bebelusul mancau legume fierte si maruntite, pentru ca nimeni din familie nu avea vreun dinte in gura.

           Rabdare in vreme de confuzie

      Dar acum Vocea vorbise pentru ultima oara, iar Avraam nu mai rade. Rasul a iesit din viata lui.

     El pierde acum visul vietii lui impreuna cu fiul sau. Dumnezeu ii promisese ca Isaac va fi inceputul unui neam mare din istoria omenirii. Acesta va fi marele experiment al lui Dumnezeu - o sansa pentru oameni de a trai ca o familie.

     Imagineaza-ti ca trebuie sa plantezi o biserica  pentru ca ai primit calauzire clara de la Dumnezeu in privinta aceasta. Nu doresti acest lucru insa, din ascultare, o faci. Petreci douazeci si patru de ani insingurat, la fel cum Avraam a petrecut inca douazeci si patru de ani fara copii dupa ce a primit promisiunea lui Dumnezeu. Nimeni nu vine la biserica ta nou plantata. La toate conferintele la care mergi, esti intrebat in repetate randuri: "Cati membri sunt in biserica ta?"

     "Doar eu", ai fost nevoit sa raspunzi. Un astfel de raspuns nu-ti va da ocazia sa fii invitat sa vorbesti in prea multe locuri.

     Apoi apare primul membru. Un singur membru. Toate visele tale pentru viitor, intreaga promisiune a lui Dumnezeu se concentreaza acum pe aceasta persoana. Apoi Vocea spune: "Ia-l pe acest om, du-l in parcare si omoara-l acolo."

     Singurul membru?

     Imagineaza-ti cum e sa-ti pierzi visul.

     Poti sa dai usor drumul la ce iubesti cel mai mult?

   Avraam traieste in acest chin timp de trei zile. Parca iti vine sa-i strigi: "Va fi bine in cele din urma. Dumnezeu nu este asa. El Se va ingriji de nevoile tale."

     Insa viata nu este chiar asa. Nu putem parcurge decat un capitol odata. Fiecare calatorie are un inceput, un cuprins si un sfarsit. Insa daca suntem doar la mijloc, nu avem voie sa stim cum va arata sfarsitul.

     Drumul spre Moria este foarte intunecat, mult prea intunecat pentru a vedea la mai mult de doi pasi inainte. Cei care rabda intunericul pot face aceasta doar prin credinta. Insa a merge prin credinta nu inseamna neaparat a pasi cu seninatate, fara nici o indoiala. Credinta poate fi dificila.

A merge prin credinta nu inseamna neaparat a pasi cu seninatate,

fara nici o indoiala. Credinta poate fi dificila.

A avea credinta nu inseamna a nu avea niciodata indoieli sau intrebari.

Inseamna a ramane ascultator.

John Ortberg--Viata pe care ti-ai dorit-o dintotdeauna-O viata de rabdare pg.229-232

    

Presupunerea

     Fara a ne intreba prea mult, imbratisam speculatii absurde, cum ar fi teoria evolutionista a lui Darwin. Desi ma umileste sa recunosc acest fapt, trebuie sa marturisesc ca am fost candva adept al teoriei lui Darwin - stateam si eu in fata televizorului, incuviintand din capul meu sec ideea evolutiei. Am ascultat si eu oamenii de stiinta, cu parul valvoi si lungi la vorba, care-mi expuneau "fapt" dupa "fapt", fara un strop de esenta. Intr-adevar, acesti visatori cu imaginatie bogata s-au asociat cu desenatorii de desene animate pentru a ne transmite visurile lor sub forma desenelor. Accepta adevarul ca nu exista fapte pentru a-si sprijini povestea. Asculta-le limbajul deosebit: "Noi credem, presupunem, suspectam, ne gandim, banuim, poate, probabil, posibil." Chiar si Darwin, a carui teorie a evoluat in ceva ce el nu a spus vreodata, cu greu ar putea intelege cum s-a blocat lumea pe speculatiile lui. Darwin a scris: "Eram un tanar cu idei neformate. Am arunca cu indoieli, nedumeriri, sugestii, punand totul sub semnul intrebarii; si spre mirarea mea ideile parca ar fi luat foc. Oamenii si-au facut o religie din ele!" Buna alegere a cuvintelor. Ai nevoie doar de credinta oarba pentru a deveni un credincios al religiei evolutioniste. Trebuie doar sa iei tot ce ai fost invatat cu privire la aceasta teorie, drept litera de evanghelie. H.S. Lipson (profesor de fizica la Universitatea din Manchester, Marea Britanie) a spus: "De fapt, evolutionismul a devenit, intr-un fel, o religie stiintifica; aproape toti oamenii de stiinta au acceptat-o si multi sunt pregatiti sa-si ajusteze observatiile pentru a se potrivi cu aceasta teorie." 

Ia uita-te la acest articol din presa:

"Studiul originii omului a fost aruncat intr-un vartej de framantari in urma descoperirii faptului ca fiintele umane sunt, din punct de vedere genetic, aproape identice cu cimpanzeii si gorilele. Descoperirea i-a facut pe biologi sa rastoarne ideea acceptata ca omenirea s-a dezvoltat separat de maimute cu mai mult de douazeci de milioane de ani in urma, si ca din aceasta cauza s-a dezvoltat sub forma unor creaturi cu totul diferite. Biologii spun ca separarea a avut loc destul de recent - acum 5.000.000 de ani in urma: "Stramosii nostri sunt mult mai scunzi decat am crezut la inceput", spun ei. "Obisnuiam sa credem ca eram veri cu maimutele", spune profesorul David pilbeam, un antropolog de la Universitatea Harvard. "Acum devine tot mai clar ca suntem mai degraba frati si surori."

     Suntem mai degraba frati si surori cu maimutele? Aceasta este insulta la adresa acestor fapturi; in mod normal ele sunt blande, neavand nevoie de politie, pentru ca nu omoara si nu violeaza, cum procedeaza oamenii evoluati.

     Poate credinta ta se bazeaza pe o "dovada stiintifica" de genul datarii exacte cu ajutorul carbonului. Revista Science declara: "Scoicile unor melci in viata au fost determinate de metoda carbon ca avand varsta de 27.000 de ani" (vol. 224, 1984). Un articol de stiinta din Times (11 iunie 1990) intitulat "Geologii arata ca stabilirea varstei cu metoda carbon poate fi eronata" ar trebui sa-ti arate ca dovada stiintifica nu-si merita increderea.

     Daca crezi in evolutie, atunci raspunde la aceasta intrebare: primul peste care s-a tarat pe uscat avea branhii sau plamani? Daca avea plamani (de care avea nevoie pentru a respira pe pamant), atunci in ce fel s-au dezvoltat sub apa? Daca avea branhii (de care avea nevoie pentru a supravietui in apa) atunci nu ar fi supravietuit pe uscat mai mult de doua minute. Ar mai fiavut si alta problema: ar fi avut nevoie sa gaseasca o "ea" care ar fi dorit in mod similar sa se tarasca pe uscat in acelasi timp. Si ea ar fi avut nevoie de plamani, astfel, n-ar fi supravietuit mai mult de doua minute. Daca el ar fi fost singurul care a ajuns pe uscat si abia acolo i s-au dezvoltat plamanii, noua specie de pesti cu plamani ar fi disparut.

Pentru a fi un credincios al religiei

evolutioniste ai nevoie doar de

credinta oarba.

                            din cartea: Dumnezeu nu crede in atei - Presupunerea (pg. 74-76)

Umblarea cu Isus

    "... si au priceput ca fusesera cu Isus." Fapte 4:13b

  Fiecare Crestin trebuie sa fie imaginea Domnului Isus Hristos. Ati citit viata lui

Hristos, descrisa asa de minunat si cu elocventa, cea mai buna parte din viata lui Hristos este scrisa in cuvintele si actiunile poporului Sau. Daca suntem cu adevarat ceea ce pretindem a fi, atunci trebuie sa fim o imagine a lui Hristos.

  Lumea nu trebuie sa vada in noi doar o imagine vaga, ci sa exclame: "El o fost cu Hristos; o invatat de la El; umbla potrivit cu Omului sfant din Nazaret, El este evident in viata lui si in actiunile lui zilnice. Un Crestin trebuie sa fie curajos ca Hristos. Nu trebuie sa-ti fie rusine de credinta ta: ea nu te va dezamagi niciodata; mai degraba ia seama ca sa nu fii tu cel ce o dezamageste. Fii ca Isus, fii foarte curajos pentru Dumnezeul tau. Imita-L pe Isus intr-un duh de dragoste; gandeste cu dragoste, vorbeste cu dragoste, lucreaza cu dragoste, intrucat oamenii sa poata sa spuna despre tine: "El fusese cu Isus".

  Imita pe Isus in sfintenia Sa. Fusese zelos pentru Tatal Sau ceresc? Fii si tu asa; fa binele, oriunde mergi. Timpul pe care-l ai este foarte pretios: nu-l irosi. Oare, Isus, nu traise cu abnegatie, necautand propriul interes? Fii ca El. Nu fusese, Isus, devotat? Fii si tu fervent in rugaciunile tale. Nu se supuse Isus cu blandete inaintea Tatalui Sau? Supunete si tu Lui, in acelasi mod. Nu era rabdator? Invata si tu sa suporti. Dar mai mult decat orice lucru, pentru a semana in orice lucru cu Isus, iarta-ti vrajmasii, cum facuse El; si lasa, ca acele cuvinte a Stapanului tau, "Tata iarta-i caci nu stiu ce fac", sa rasune mereu in urechile tale. Iarta, caci numai asa vei fi iertat. Pentru a semana mai mult Lui, fa binele in loc de rau ("biruieste raul prin bine"). Si in orice lucru, traieste intr-un mod incat toti sa poata spuna despre tine: "El fusese cu Isus".

Trei conditii care trebuie indeplinite de cei care vor sa fie purtatorii de cuvant ai lui Dumnezeu

In Ieremia 15:16-21 descoperim trei conditii care trebuie indeplinite pentru a fi purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu.

In primul rand: „Cuvintele Tale au fost bucuria si veselia inimii mele” (Ieremia 15:16). Cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa fie bucuria si veselia inimii tale. Intocmai ca un om de afaceri care gaseste bucurie si veselie in a face bani, bucuria ta trebuie sa fie in a te adanci in Cuvantul lui Dumnezeu. Multi doresc astazi sa fie predicatori, insa acestia nu petrec timp sapand adanc in Cuvantul lui Dumnezeu si nu privesc Cuvantul lui Dumnezeu ca bucuria si veselia inimii lor.

In al doilea rand: „N-am sezut in adunarea celor ce petrec” (Ieremia 15:17). Cand altii din poporul lui Iuda petreceau si se distrau, Ieremia s-a dus retras pentru a fi singur cu Dumnezeu. Daca nu te disciplinezi sa stai departe de glumetii acestei lumi, nu vei putea fi niciodata purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu. Nu spun ca umorul si glumele curate sunt un lucru rau. Dar multi credinciosi nu stiu cand sa se opreasca in astfel de aspecte – acestia glumesc tot timpul. Ieremia s-a asigurat ca nu petrece timp cu astfel de oameni.

In al treilea rand: Ieremia se plange lui Dumnezeu in versetul 18, spunand: „Doamne, pentru ce ma dezamagesti? Ai fost pentru mine un izvor inselator. Am venit la izvor crezand ca este apa acolo si nu este. M-ai dezamagit.” Domnul a spus: ”Sa nu-Mi spui asa ceva niciodata.” Dumnezeu l-a certat pe Ieremia pentru ca a rostit astfel de cuvinte de necredinta (Ieremia 15:19). Dumnezeu nu ne dezamageste niciodata. El nu este ca un izvor inselator. Ieremia se baza pe sentimentele lui si se uita la circumstante. Domnul i-a spus „Daca te intorci la Mine si renunti la obiceiul de a rosti cuvinte inutile (ca cele pe care le-ai rostit deja – nepasatoare, cuvinte inutile si cuvinte de necredinta) si te asiguri ca rostesti numai cuvinte pretioase (de credinta si bunatate), atunci vei fi gura Mea”.

Cati dintre voi doriti sa fiti gura lui Dumnezeu? Nu ma refer la a fi un predicator de predici moarte pe care le-ati gasit in vreo carte, ci la a fi purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu. Daca doriti sa fiti un astfel de purtator de cuvant, atunci nu irositi timp in compania inutila a unor oameni, ci rascumparati timpul si petreceti-l in a sapa adanc in Cuvantul lui Dumnezeu. Lasa ca acesta sa fie bucuria si veselia inimilor voastre. Descotorositi-va de conversatii inutile si rostiti cuvinte de credinta intotdeauna si sa aveti numai cuvinte bune in toate discutiile voastre. Atunci Domnul va va face gura Lui. La Dumnezeu nu este partinire.

Cinci motive principale pentru care mulți credincioși nu sunt botezați cu Duhul Sfânt‏

Exista cinci motive principale pentru care multi credinciosi NU sunt botezati cu Duhul Sfant:

1) Au fost convinsi intelectual de vreun argument teologic de faptul ca au fost botezati cu Duhul Sant cand au fost nascuti din nou. Si, desi sunt infranti, fare putere, goi si fara roade, acestia continua sa creada aceasta inselare teologica.

2) Cred ca NU SUNT INDEAJUNS DE VREDNICI pentru a primi botezul cu Duhul Sfant. Adevarul este ca, cu cat mai nevrednic te simti si cu cat te vezi mai pacatos, cu atat esti mai potrivit de a primi Duhul Sfant – pentru ca darurile lui Dumnezeu le sunt date acelora care se simt cei mai nevrednici sa le primeasca. Daca te-ai pocait de pacatele tale nu conteaza cat de nevrednic sau de nepotrivit sau de nefolositor esti. Aleluia!

3) NU CRED ca Dumnezeu este un Dumnezeu bun – care da darurile Sale fara plata tuturor celor care I le cer. Acestia simt ca trebuie sa plateasca vreun pret – sa faca niste fapte bune, cum ar fi sa posteasca si sa se roage inainte ca sa poata primi.

Dar darurile lui Dumnezeu sunt date fara plata – fie ca este vorba despre iertarea de pacate sau de botezul cu Duhul. Nici unul dintre darurile lui Dumnezeu nu pot fi cumparate. Multi credinciosi cred ca si a avea credinta este un lucru dificil. Insa Isus a comparat credinta cu a bea (vezi Ioan 7:37,38...”SA BEA...CREDE”). A primi Duhul Sfant e la fel de usor ca a bea. Chiar si bebelusii stiu cum sa bea – si cei care sunt nou nascuti spiritual pot fi botezati cu Duhul Sfant. Asta se intampla in biserica primara – dupa cum citim in „Faptele Apostolilor”.

4) NU INSETEAZA. Nu sunt suficient de disperati. Isus a rostit pilda unui om care tot batea la usa vecinului sau, pana CAND A PRIMIT ce vroia. Apoi Isus a continuat spunand ca Tatal nostru ceresc de asemenea va da Duhul Sfant tuturor celor care au cerut, au cautat si au batut ca omul acesta (Citeste Luca 11:13 in contextul versetelor anterioare, incepand cu versetul 5).

5) ASTEAPTA O ANUME EXPERIENTA (vorbirea in limbi sau fiori etc), similara cu cea despre care marturisesc altii. Acestia nu sunt gata sa Il lasa pe Dumnezeu sa decida ce dar sau manifestare ar fi cea mai buna pentru ei. Duhul Sfant este primit doar prin credinta simpla.

Cere si vei primi (Gal.3:2; Luca 11:9-13). Nu astepta sentimente. Dar cere-I lui Dumnezeu sa iti dea siguranta ca L-ai primit. Lasa-L pe El sa decida cum iti va da aceasta siguranta. Nu ti-a dat El o asigurare ca pacatele ti-au fost iertate si ca esti copilul Lui? In acelasi fel, iti poate da o asigurare ca te-a umplut de Duhul Sfant. Nu de o experienta ai nevoie, ci de PUTERE (Fapte 1:8).

Asa ca: INSETEAZA – CREDE – SI PRIMESTE. Acum este timpul. Astazi e ziua salvarii.

"Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei si vei fi prefacut intr-alt om” (1 Sam.10:6).

 -Zac Poonen 

Ascultand pe Dumnezeu

           Cititi 2 Samuel 7:8-22

Dintre toti eroii din Scriptura, doar despre cativa se vorbeste asa de respectos ca regele David. Ce la facut asa de special? David insusi se intreba de acest lucru (2 Samuel 7:18). Cel mai bun raspuns e pur si simplu ca a fost un om ce a ascultat de Dumnezeu.

Este imposibil sa fim drepti daca nu ascultam de Tatal. Cand facem asa, dobandim calauzire divina, indrumare, disciplina si incurajare. Aceasta era cu siguranta adevarat despre regele pastor (Psalmul 63:1-8).

In Psalmi, primim o imagine frumoasa a vietii de rugaciune a lui David. Observa patru lucruri pe care le facea cand medita asupra lui Dumnezeu:

1. Revizuia trecutul. Desi David facuse cateva greseli serioase, acele timpuri grele au produs o umilinta necesara. Uitandu-se inapoi, in trecut, l-au ajutat sa-si aminteasca de credinciosia lui Dumnezeu.
2. A reflectat asupra caracterului lui Dumnezeu. Atunci cand ne concentram asupra atributelor Sale, intelegerea noastra despre El creste. Rezultatul este o relatie mai personala si mai interactiva.
3. David reaminteste promisiunile lui Dumnezeu. El stia ca Domnul i-a dirijat mereu pasii - cu mare succes.
4. A facut cereri Tatalui sau ceresc. Scopul lui Dumnezeu pentru noi nu este ca noi sa mergem singuri prin viata. El este mereu gata sa actioneze spre binele nostru.

Opreste-te un minut si gandeste-te despre cum interactionezi tu cu Dumnezeu. Daca timpul de rugaciune este dominat de vorbele tale, ar trebui facute unele modificari. Asa cum Domnul vorbise lui David, Dumnezeu are multe lucruri sa-ti spuna, daca ai lasa pur si simplu pe El sa vorbeasca.