Vino la Dumnezeu

           Ai făcut primii doi pași spre libertate. Acum trebuie să-l faci pe al treilea:

           (3) Vino la Dumnezeu!  Pocăința este aspectul negativ al acestui proces. Ea te descătușează ca să poți veni la Dumnezeu. Dar tu spui: ”Va primi oare Dumnezeu pe unul ca mine? Nu trebuie mai întâi să-mi îmbunătățesc viața ca să fiu vrednic să mă primească?” Vrednic? Nimeni nu poate fi vrednic. Du-te la Dumnezeu cum ești, cu aceste cuvinte: ”Așa cum sunt, la Tine vin.”

           Un predicator călătorea într-o zi cu trenul. În compartiment cu el mai era un tânăr care părea agitat. Se muta de pe un loc pe altul, se uita nerăbdător pe geam, lua o carte să citească, dar o închidea în clipa următoare. Predicatorul s-a uitat o vreme la el și apoi, cu voce înțelegătoare, l-a întrebat de ce era așa de neliniștit. La început băiatul a înțepenit în muțenie. Dar ceva mai târziu, zăgazul s-a rupt și el a vorbit: ”Am fugit de acasă și am umblat ca un vagabond prin lume ani de-a rândul. După aceea mi s-a făcut dor de casă și i-am scris tatălui meu și l-am întrebat dacă vrea să mă primească înapoi, dar n-am primit nici un răspuns. Atunci i-am scris mamei și i-am spus că nu mai aștept răspuns, că am să vin cu trenul spre casă și că, dacă vor să mă primească, o rog să atârne o batistă albă în nucul din fundul grădinii, așa încât dacă văd batista să mă dau jos la gara de la noi – dacă nu, să mă duc mai departe în lume. Acum ne apropiem de casă și mi-e teamă... mi-e teamă că n-am să văd batista albă.” Predicatorul i-a spus că se va uita el pe geam și-i va spune dacă va vedea batista. Băiatul stătea cu ochii închiși, iar predicatorul cu privirea pe geam afară și cu mâna pe genunchii băiatului. Când după o cotitură a apărut grădina cu nucul, mâna predicatorului s-a strâns pe genunchii băiatului și predicatorul a exclamat: ”Dragule, nucul întreg este plin de ștergare și de batiste albe. De fiecare crenguță atârnă ceva alb.”

           Cam așa ceva te așteaptă pe tine – tu, care te întorci la Dumnezeu. O astfel de primire din toată inima, atât de coplișitoare încât îți va spulbera toate îndoielile, ezitările, temerile. Fă un pas către El și El va face doi către tine.

           ”Și când era el încă departe, Tatăl său l-a văzut... și a alergat... și l-a sărutat.”