Frica este un sabotor

            Ajungem acum la al șaselea pas: (6) Ține minte că niciunul dintre lucrurile de care îți este teamă nu este mai rău decât frica însăși. Vorbesc foarte serios! Nimic din ceea ce se poate întâmpla nu este sau nu poate fi așa de dezastruos și de decumpănitor ca pătrunderea fricii și a îngrijorării în viața ta, căci dacă tu îți păstrezi centrul vieții intact, atunci poți sta tare împotrivă la orice. Sănătos la inimă, tu poți zice: "Poate veni lumea", dar rănit la inimă de frică și de îngrijorare, ești trântit la pământ de întâmplări- de cele reale și de cele inimaginare. Unii care luptă lupta vieții fără frică, luptă cu un singur dușman- cu situația reală cu care se confruntă, dar nu oricare luptă cu frica în sân luptă cu trei dușmani: cu situația reală, cu lucrurile imaginare născocite de frică, plus cu frica însăși. Frica este coloana a cincea din suflet (sabotorii care acționează în spatele frontului dușman), ea este calul troian care lansează din el dușmanii ce te capturează venind dinăuntru, mai înainte ca lupta reală cu dușmanul să fi început. 

 

                         Ia-ți de ureche frica ,

                         Căci ea-i inamica

                         Și zi fără frică 

                         Eu știu că lucruri de care mi-e frică

                         În cele din urmă-i  nimică;

                         Căci singura mea inamică

                         Ești tu însăți, bicisnică frică. 

                         Numai tu în suflet poți face o rană;

                         Afară, deci, frică tirana!

 

            Așa că, dacă extragem esența problemei, concluzia e că nu este nimic de care să ne fie frică decât frica, nimic de ce să ne îngrijorăm decât îngrijorarea.

            Dar a rămâne la această exprimare banală, înseamnă să lăsăm ca frica noastră să se hrănească din frică și îngrijorarea din ingrijiorări. Aceasta ar fi fost atât de rău ca și cum ne-am teme și ne-am îngrijora de ceva obiectiv. Chiar și frica de frică trebuie să dispară. "Cum?" Concentrându-ne atenția nu asupra lucrului de care ne este frică sau asupra fricii de această frică, ci asupra lui Hristos, Mântuitorul de frică.

Îngrijorare înseamnă ateism

            Când îți spun că poți trăi fără frică și fără îngrijorare, cred ceea ce spun! Nu este o afirmație teoretică, ci un fapt. Cred că este cazul să mă opresc o clipă din prelegerea mea de teolog și să fac o mărturisire: după toate semnele exterioare, săptămâna în care am scris paginile acestea, ar fi trebuit să fie o săptămână de ingrijorare și de înfrângere, căci toate au mers prost. Toate eforturile mele interioare de a întrezări o bază pentru pace între Japonia și America au fost în zadar. Înțelegerea părea așa de apropiată și de posibilă, și dintr-o dată prăbușirea. Un lung război ne rânjește acum în față. Eu am fost izolat de muncă mea în India. Soția și copii mi-au rămas acolo, izolați pentru toată perioada războiului, și mai rău, războiul se apropie de locul unde se află ei. Poate că, pe când aceste pagini vor ajunge la tipar, ei vor fi în mijocul conflictului sau poate nu. Oricum săptămâna aceasta ar fi trebuit să-mi aducă îngrijorare și frică. Dar n-a fost așa. N-a existat niciun moment de îngrijorare. Am avut doar pace. Când o femeie mi-a zis într-o seară: "Astăzi ați avut o zi mai liberă, ați avut timp să vă îngrijorați", am tresărit în sufletul meu. "Timp să mă îngrijorez?". Ca și când un creștin ar avea vreodată timp să se îngrijoreze! Creștinul a izgonit îngrijorarea din vocabularul său.

            Cu aceasta ajungem la pasul al cincilea: (5) Adu-ți aminte că frica este un fel de ateism. O persoană care se îngrijorează spune de fapt: "Nu mă pot încrede în Dumnezeu, îmi voi lua soarta în propriile-mi mâini". Rezultatul? Îngrijorare, frustrare, încapacitatea de a înfrunta lucrurile atunci când ele vin asupra ta. Cu Dumnezeu e altfel: când poți înfrunta, copleși și asimila în folosul propriei tale vieți. Singur te izbești, te frămânți și te simți frustrat. Îngrijorarea zice: "Lui Dumneze nu-I pasă și deci, nu va mișca un deget- eu trebuie să mă îngrijorez să găsesc o ieșire". Credința însă spune: "Lui Dumnezeu sigur Îi pasă și împreună cu El vom găsi o ieșire. Eu ofer voința și El oferă puterea- în această combinație putem realiza totul." Îți amintești de întâmplarea cu Luther? Într-o dimineață, când era descurajat, soția lui a apărut îmbrăcată în negru. La întrebarea lui Luther ce înseamnă doliul acela, ea a răspuns: "Cum, n-ai auzit? A murit Dumnezeu." Luther a înțeles lecția, a văzut absorbitatea îngrijorării și așa ar trebuie s-o vezi și tu; Dumnezeu trăiește și vei trăi și tu!

Fiecare dușman pe care îl înfrunți este un dușman înfrânt

            Când dorești să fii bine, întregul univers al realității stă la spatele tău să te sprijine. Și întregul univers al realității voiește eliberarea ta și îți oferă ajutor pentru această eliberare. Acest fapt apare în cuvintele lui Isus: ”În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți; Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). Iată aici o franchețe a ochilor deschiși care nu neagă realitatea unei lumi a necazului în care trebuie să trăim, lume a necazului care se află în jurul nostru și în noi. Și totuși, după ce se uită la ea, cu toată brutalitatea și cu toată puterea ei de a răni, El zice: ”Îndrăzniți; Eu am biruit lumea!” Cu alte cuvinte, fiecare dușman pe care îl privești în față, pe care îl înfrunți frontal, este un dușman învins.

            Cu aceasta ajungem la al patrulea pas: (4) Adu-ți aminte că fiecare teamă, fiecare necaz, fiecare boală, fiecare păcat pe care trebuie să-l înfrunți a fost și este învins de Acela pe care Îl urmezi – de Hristos. Când temeri, boli și păcate vin peste tine să te copleșească și să te supună prin însăși prezența lor împovărătoare, uită-te simplu în ochii fiecăruia și spune: ”Nu mă tem de tine, tu ai fost și ești biruită de Domnul meu. Pleacă-ți capul. Iată, știam eu. Urma piciorului Fiului lui Dumnezeu este pe gâtul tău.” Această încredere este punctul tău de plecare, nimic nu te poate atinge care să nu-L fi atins înainte pe El și care să nu fi fost înfrânt de El. Dacă lași puterea Lui să intre în viața ta, poți învinge orice rău prin harul Lui. Nu poți fi înfrânt de nimic decât dacă tu însuți consimți să fii înfrânt. Dacă voința ta stă de partea victoriei, atunci întregul univers trece în spatele voinței tale, o echilibrează, o întărește, o răscumpără, pe ea și pe tine. Atunci ești cuprins într-un flux al victoriei pe care nimic nu-l mai poate opri, nimic în afară de refuzul tău de cooperare. Pavel spune: ”Eu nu zădărnicesc harul lui Dumnezeu”, dacă eu nu blochez răscumpărarea Lui și nu frustrez scopurile Lui vindecătoare. Și de aceea o Voință Atotputernică a lucrat în voința lui și el a devenit o personalitate echilibrată, armonioasă, adecvată petru orice lucrare bună. Și tu poți fi la fel ca Pavel.

Voința de a te face bine

            Ieri am văzut că primul pas spre eliberarea de temeri și anxietăți este dorința de a deveni liber. S-ar putea ca în subconștientul nostru să dorim atenția și simpatia pe care ni le aduc bolile. Dacă unii oameni n-ar mai putea să vorbească despre bolile lor, despre ce ar mai vorbi? Vă amintiți că definiția unui pisălog este ”Un om care tot vorbește despre reumatismul lui atunci când tu ai vrea să vorbești despre al tău.” A vorbi despre maladiile tale înseamnă a atrage atenția asupra eului tău, chiar dacă eul acela este unul ruinat de boli. Totuși, centrul de interes este eul tău; și când eul tău este egocentric, vei folosi orice mijloace ca să câștigi atenția celorlați.

            Așadar, Isus a mers direct la inima egocentricului când i-a pus slăbănogului întrebarea: "Vrei într-adevăr să te faci sănătos? Dacă nu, n-am să pot să-ți fiu de folos". Voința de a te face bine trebuie să fie prezentă. Dr. Everett Drash, de la Universitatea Virginia, a operat o profesoară care era bolnavă de tuberculoză, și aceasta a murit cu toate că operația îi reușise și ea, în mod normal, trebuia să se facă bine. Cauza morții n-a putut fi stabilită până când printre hârtiile ei s-a găsit o scrisoare adresată unei prietene în care-i spunea, printre altele, că este convinsă că va muri. Lipsa de credință a ucis în ea dorința de a trăi. 

             Cu aceasta ajungem la pasul al treilea: (3) Să vrei să te faci bine. Întocmai cum există voința de a crede, așa există și voința de a te face bine. În contrast cu profesoara care a murit din lipsă dorinței de a se face bine, există cazul unei mame care a murit de tuberculoză și a lăsat în urmă 6 copii mici. Sora ei și-a asumat grija copiilor și după o vreme și ea s-a îmbolnăvit de aceeași boală. Și ea era sortită morții, căci era în vremea când nu se descoperise niciun tratament împotriva tuberculozei. Numai că femeia aceasta vroia să trăiască numai ca să poată crește copiii. Aceasta era sarcina vieții ei și voia să o ducă la bun sfârșit. În fiecare dimineață chema pe unul dintre copii, îl punea să se așeze în fața ei și apoi își spunea: "Trebuie să trăiesc ca să-i cresc pe copiii aceștia".Și a trăit și astăzi este una dintre cele mai radioase persoane pe care le cunosc eu. Dacă urmărești să scapi fie de boală,  fie de frică, trebuie să vrei să te faci bine.

Primul pas spre eliberare – Onestitate totală

            Ne întoarcem acum la sarcina mai plăcută de a stabili o scară pe care cel frânt și cel chinuit pot să urce spre pace, spre ținută dreaptă și putere.

            (1) Să înțelegem bine că orice pas am sugera, el trebuie să fie făcut cu toată onestitatea și să fie un pas cu totul real. Nu este permis să încercăm să ne înșelăm mintea, să ne-o amăgim, ca ea să intre într-un paradis al prostului care își ia dorințele drept realități. Nu există o baghetă magică cu care să farmeci temerile și să-i spui minții că ele nu mai există. Aceasta ar fi calea opimiului și ea ar duce inevitabil la prăbușire. Nimeni nu poate umbla cu șmecherii în univers și mai ales în universul gândirii, fără să-l coste. Versetul care exprimă cel mai bine ideea pe care vreau săo exprim aici este: ”Vedeți să nu vă mai înspăimântați...” (Matei 24:6). Isus nu i-a învățat pe oameni să scape de greutăți refuzând să se uite la ele. El le-a spus să le ”vadă”, să-și privească temerile drept în față și totuși să nu se alarmeze, să nu se înspăimânte. Calea Lui este calea onestității cu ochii larg deschiși.

            (2) Vezi să fii sigur că vrei într-adevăr să renunți la lucrul de care îți este frică. Foarte adesea temerile tale produc boli în trup, care la rândul lor determină strategia ta de a trăi. Unii oameni se folosesc de bolile lor ca să caștige atenția altora sau ca să ajungă să-i domine. O fată care avea o umflătură mare și roșie pe frunte a fost consultată de un psihiatru și s-a ajuns la concluzia că aceasta apăruse în urma unei spaime mari. Sfătuită de psihiatru ea și-a lepădat frica aceea și umflătura a dispărut. Când s-au reîntâlnit, psihiatrul i-a zis: ”Ei, vezi, ți-a dispărut umflătura.” ”Da, a replicat fata, dar acum mă doare teribil stomacul.” Îi era frică să-și abandoneze temerile deoarece îi făceau plăcere atențiile pe care i le arătau cei din jurul ei când era bolnavă. Când era sănătoasă, nimeni nu-i acorda atenție, așa că ea a inventat durerea de stomac. Ei ”îi plăcea” să fie bolnavă.

            Cunosc o familie în care toți trăiau povestindu-și unii altora diferitele boli și suferințe. Aproape toți membrii acelei familii au murit înainte de vreme. Singurul membru care a supraviețuit găsise interese în afara atmosferei de compătimire din familie.

Efectele fricii asupra animalelor și asupra copiilor

            Temerile și anzietatea tulbură nu numai lumea omului, ci și pe cea a animalelor. Când un cîine rău este adus în aproprierea vacilor, adeseori acestea refuză să dea lapte. Și dacă îl dau, el le produce vițeilor colici. Astfel ”lapte de la vaci mulțumite” nu este doar o lozincă, ci și o necesitate. Un pastor care își îngrijea vaca foarte bine și avea pentru ea o adevărată afecțiune, a observat că acei copii din vecini care erau hrăniți cu laptele ei erau mult mai sănătoși decât copiii hrăniți cu alt lapte. Îngrijirea creștinească a vacii dădea laptelui o calitate mai bună.

            Un crescător de pui mi-a spus că după 4 iulie (ziua națională a SUA), cu exploziile ei de artificii, multe ouă trebuie aruncate deoarece sunt pătate de sângele produs de frică. Același lucru se întâmplă când un avion zbura pe deasupra puilor la o altitudine joasă. Tatăl unui prieten al meu fusese crescător de pui și când a murit, găinile n-au ouat multă vreme până când s-au obișnuit cu noul îngrijitor. Erau înfricoșate și temătoare. Experiența arată că nu se pot obține curcani de o calitate superioară decât dacă aceștia sunt tratați cu blândețe și dacă sunt îngrijiți tot timpul de aceeași persoană, îmbrăcată mereu la fel. Străinul îi tulbură și le oprește creșterea.

            Dacă îngrijorarea și anxietatea pot opri creșterea puilor și a curcanilor, ele pot face același lucru și la copii. O învățătoare mi-a spus că atunci când este îngrijorată și tulburată, copiii nu învață bine și încep să se certe între ei. Nivelul activității instructiv-educative este scăzut în asemenea zile și acesta crește brusc când ea este echilibrată lăuntric.

            Am petrecut o săptămână stăruind asupra efectelor fricii și ale anxietății și probabil că unii dintre voi încep să se teamă că voi continua prea mult discuția despre efectele anxietății, în loc să trec la expunerea modalității de remediere. Totuși nu-mi cer scuze pentru întârziere, deoarece primul pas în direcția remedierii fricii este să vezi cât de primejdioasă și de dăunătoare este ea.