Patruzeci de mesaje din Geneza, capitolele 1 la 11 (Partea a 4-a)

PRIMELE MESAJE ALE LUI DUMNEZEU PENTRU OM
  - Zac Poonen

31. Dumnezeu va avea întotdeauna o mărturie pe pământ (5:22; 6:9).
Enoh a umblat cu Dumnezeu şi Noe a umblat cu Dumnezeu, iar ei au fost
martori pentru Dumnezeu în generaţia lor. În general, creştinismul
şi-a pierdut puterea de a fi o mărturie adevărată pentru Dumnezeu pe
pământ. Dar în timpul acestor 2000 de ani, Dumnezeu a avut un mic grup
de oameni care au umblat cu El şi care au fost martori credincioşi ai
Lui. Dacă umbli cu Dumnezeu, tu poţi fii un martor pentru Dumnezeu în
generaţia ta. Enoh este un tip al acelor credincioşi care umblă cu
Dumnezeu astăzi, care Îi sunt plăcuţi Lui şi, când Domnul se va
întoarce, vor fi luaţi sus (Evrei 11:5).

32. Când crezi în judecata lui Dumnezeu, vei umbla cu Dumnezeu
(5:21,22). Enoh a umblat cu Dumnezeu numai după ce a devenit tatăl lui
Metusala. Adnotarea din versiunea King James spune că „Metusala”
înseamnă: „Când el moare, ea (judecata) va veni”. Când i s-a născut
fiul, Dumnezeu l-a avertizat pe Enoh cu privire la o judecată
viitoare. Acest lucru l-a făcut să ia viaţa în serios şi a început să
umble cu Dumnezeu. Enoh a propovăduit totodată despre judecată şi
despre cea de-a doua venire a lui Hristos (Iuda 14). Noe, de asemenea,
a crezut în judecata viitoare şi a umblat cu Dumnezeu, propovăduind
neprihănirea (2 Petru 2:5).

33. Trebuie să-ţi foloseşti banii proprii pentru lucrarea lui Dumnezeu
(6:16). Dumnezeu i-a dat lui Noe numeroase amănunte legate de arcă,
dar niciodată nu i-a spus cine urma să plătească pentru construcţia
ei. Noe ştia că el însuşi era cel care trebuia să plătească. Astfel că
el n-a cerut niciodată bani nimănui ca să facă lucrarea lui Dumnezeu –
cum fac mulţi creştini astăzi. Noe trebuie să-şi fi vândut unele din
proprietăţile sale, folosind acei bani ca să construiască arca. O
caracteristică a slujitorului autentic al lui Dumnezeu este aceea că
el e dispus să-şi folosească proprii bani ca să-I slujească Domnului.
Spiritualitatea unei persoane se testează uşor prin atitudinea pe care
o are faţă de bani. Probabil că Noe i-a plătit bine pe tâmplarii care
l-au ajutat să construiască arca. Şi aceasta este o caracteristică a
omului evlavios. Când vine vorba să-şi plătească servitorii, cei
necredincioşi sunt zgârciţi (Iacov 5:4).

34. Foarte puţini vor fi mântuiţi (7.13). Când Noe a propovăduit că
Dumnezeu va judeca lumea cu ploaie, nimeni nu l-a crezut deoarece e
probabil ca până atunci să nu fi căzut niciodată vreo ploaie pe pământ
(potrivit Geneza 2:5). Chiar în zilele noastre, marea majoritate a
oamenilor nu cred că Dumnezeu va arde la judecată acest pământ. Pentru
că Noe a fost credincios, toţi copiii lui s-au numărat printre cei
foarte puţini care au fost salvaţi. Şi pentru că el s-a asigurat ca
fiii lui să se căsătorească cu femei temătoare de Dumnezeu, şi ele au
fost de asemenea salvate. Timpurile din urmă vor fi la fel de rele ca
zilele lui Noe. Trebuie, aşadar, ca noi toţi să urmăm exemplul lui Noe
din viaţa lui de familie.

35. Dumnezeu nu te va uita niciodată, dacă tu stai de partea Lui
(8:1). Noe a fost un om singuratic pe pământ, stând de partea lui
Dumnezeu. Poate că oamenii l-au considerat bolnav mintal pentru că
propovăduia judecata. Dar lui nu i-a păsat de opiniile lor. El a
refuzat să-şi compromită mesajul despre judecată. Tot aşa nici noi nu
trebuie să ne ruşinăm să proclamăm întregul adevăr al lui Dumnezeu.
Acest lucru ne poate face să ajungem singuri. Dar Dumnezeu va sta
alături de noi.

36. Corbul şi porumbelul simbolizează carnalul şi spiritualul (8:7,8).
Când Noe a trimis corbul afară din arcă, acestuia i-a făcut plăcere să
se hrănească cu cadavrele care pluteau pe ape şi de aceea nu s-a mai
întors niciodată înapoi. Dar porumbelul n-a găsit nicio plăcere în
acele cadavre, refuzând să le atingă cu picioarele – şi s-a întors în
arcă. Aceste păsări sunt o ilustrare a persoanei carnale, respectiv a
celei spirituale. Aceia care iubesc lumea, cu modelele şi poftele ei,
se distrează mai mult cu prietenii lor lumeşti. Ei iubesc tipurile
lumeşti de amuzament mai mult decât adunările creştine – şi sfârşesc
în moarte spirituală. Cei evlavioşi, însă, nu găsesc nicio plăcere în
lume, ci tânjesc să fie cu oamenii lui Dumnezeu.

37. Dumnezeu este credincios legământului Său (9:13). Ca semn al
legământului Său cu omul, Dumnezeu a dat lumii curcubeul. Circumcizia
era semnul legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam. Acum,
Isus a întemeiat cu noi un legământ nou în care El aşteaptă s-o
sfârşim totalmente cu păcatul. Frângerea pâinii este semnul pe care El
l-a stabilit pentru acest legământ nou (Luca 22:20). Dumnezeu ia în
serios fiecare legământ pe care-l face - şi la fel ar trebui să facem
şi noi. Dar pentru mulţi credincioşi frângerea pâinii a devenit un
ritual – şi de aceea vieţile lor sunt aşa de superficiale.

38. Revolta împotriva autorităţii va aduce blestem asupra noastră şi
asupra copiilor noştri (9:25). Când Noe a băut într-o zi prea mult
vin, a ajuns să zacă gol în cortul lui. Ham a văzut goliciunea tatălui
său şi a vorbit despre ea. Drept urmare, Noe l-a blestemat pe el şi pe
urmaşii lui. Ham a uitat foarte repede că el însuşi era viu tocmai
datorită evlaviei tatălui său. Acelor copii care îşi dispreţuiesc
părinţii sau care se revoltă împotriva autorităţii nu le merge deloc
bine. Copiii trebuie învăţaţi să-şi aprecieze şi să-şi cinstească
părinţii.

39. Omul nu învaţă niciodată dintr-o judecată trecută (11:4). Foarte
curând după potop, omul s-a răzvrătit iarăşi împotriva lui Dumnezeu,
încercând să construiască un turn care să ajungă până la cer. Babel
este originea Babilonului – biserica stricată din Apocalipsa 17 – un
loc al răzvrătirii împotriva standardelor lui Dumnezeu. Pentru că
Dumnezeu nu judecă faptele rele imediat, omul continuă să păcătuiască
(Eclesiastul 8:11). Păcatul este ceva grav. Doar pentru un singur
păcat, Dumnezeu i-a alungat pe Adam şi Eva din Eden. Pentru păcatul
nostru, Isus a trebuit să moară pe cruce şi să fie părăsit de Tatăl
Său. Dacă înţelegem adevărata semnificaţie a acestor evenimente, vom
lua păcatul în serios.

40. În cele din urmă, Dumnezeu va nimici planurile omului (11:7-9).
Este aşa de uşor pentru Dumnezeu să distrugă planurile omului. La
Babel, El nu i-a făcut decât să vorbească toţi limbi diferite! Acest
lucru a rezolvat problema, pentru că nu se mai puteau înţelege unul cu
altul. Şi astăzi Dumnezeu va nimici în acelaşi fel orice plan al
omului. Confuzia şi dezbinarea de la Babel vor fi în întregime
răsturnate într-o bună zi, în ceruri, când biserica va fi acolo
înglobând oameni din orice limbă de pe pământ – uniţi în Hristos
(Apocalipsa 7:9). Dar acel proces a început deja în zilele noastre, în
biserică, unde Dumnezeu uneşte oameni de limbi total diferite.

Patruzeci de mesaje din Geneza, capitolele 1 la 11 (Partea a 3-a)

PRIMELE MESAJE ALE LUI DUMNEZEU PENTRU OM
     - Zac Poonen

21. Dumnezeu ne primeşte pe baza credinţei din inimile noastre (Geneza
4:4-5). Dumnezeu privise mai întâi la Abel şi ca urmare a acceptării
lui a primit şi jertfa acestuia. El a venit cu credinţă, dovedită prin
faptul că a adus ce avea mai bun; pe când Cain a adus doar “o” jertfă.
Un om al credinţei îi dă lui Dumnezeu ceea ce are mai bun de oferit
din viaţa lui şi din tot ce deţine.

22. Fereşte-te de mânie şi de invidie (4:5-6). Dumnezeu l-a întrebat
pe Cain: “Pentru ce te-ai mâniat, şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?”
Şi nouă ne va pune aceleaşi întrebări. Invidia l-a distrus pe Cain. Ea
l-a distrus de asemenea pe regele Saul când acesta a văzut
popularitatea lui David.

23. Păcatul este mai aproape de noi decât credem (4:7). Păcatul
pândeşte tot timpul la uşa inimilor noastre aşteptând numai să intre.
Dacă recunoaştem tot timpul că păcatul este aproape de noi, atunci vom
fi întotdeauna prudenţi.

24. Dumnezeu doreşte ca noi să fim biruitori (4:7). Dumnezeu aşteptă
de la noi să stăpânim păcatul. El i-a spus lui Cain acest lucru, cu
mult timp înainte ca Duhul Sfânt să fie dat omului. Păcatele
exterioare pot fi învinse chiar şi fără ajutorul Duhului Sfânt. Dar
păcatele lăuntrice pot fi învinse numai prin puterea Duhului Sfânt.

25. Suntem răspunzători de fraţii noştri creştini (4:9). Dacă mâna
noastră stângă este lovită, mâna noastră dreaptă sare imediat în
ajutor să o vindece. În Trupul lui Hristos, dacă un mădular suferă,
toate suferă. Dacă un mădular se bucură, toate se bucură. Într-un joc
de football, toţi se bucură dacă cineva din echipă marchează un gol,
pentru că acel cineva este parte din aceeaşi echipă. Suntem
răspunzători de aceia cu care suntem în mod apropiat legaţi din
bisericile noastre locale.

26. Trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu de tot ceea ce facem (4:10).
Răul pe care-l facem altora strigă la Dumnezeu. Poate că nimeni nu
ne-a văzut păcatul. Dar Dumnezeu ne cere socoteală pentru el. De aceea
trebuie să fim sinceri şi să ne mărturisim toate păcatele lui Dumnezeu
- şi mai ales păcatele făcute în ascuns. Trebuie să facem acest lucru
acum – înainte să ne întâlnim cu Dumnezeu.

27. Păcatele comise împotriva altcuiva sunt mai grave decât păcatele
care te rănesc numai pe tine însuşi (4:11). Dumnezeu nu l-a blestemat
niciodată pe Adam pentru păcatul lui, ci doar pământul, pentru că
păcatul lui Adam i-a făcut rău numai lui însuşi. Dar Dumnezeu l-a
blestemat pe Cain. O persoană care are obiceiuri rele, cum este
consumul de droguri şi alcool îşi face rău numai propriului trup. Dar
unul care loveşte pe la spate sau care îşi manifestă mânia îi răneşte
pe alţii; şi este, astfel, mai rău decât un dependent de droguri. Dar
este greu de crezut acest lucru pentru cineva.

28. Vom culege ceea ce semănăm (4:12). Cain a fost pedepsit să devină
un rătăcitor datorită păcatului său. Mulţi creştini sunt de asemenea
rătăcitori fără casă, neintegrându-se niciodată în nicio biserică
locală care să le fie casă. Ei sunt prea independenţi ca să se poată
supune autorităţii cuiva. Această stare de fapt este parte a unui
blestem. şi cauza ultimă este numai mândria lor.

29. Răzbunarea aparţine numai lui Dumnezeu (4:15). Niciodată nu
trebuie să ne răzbunăm faţă de nimeni (Romani 12:19). Lasă-L pe
Dumnezeu să răsplătească tuturor celor care fac rău în felul Lui şi la
timpul hotărât de El. Chemarea noastră este să biruim răul făcând
binele. Pavel fusese rănit de Alexandru dar el L-a lăsat pe Domnul să
se ocupe de Alexandru (2 Timotei 4:14).

30. Copiii noştri ne vor urma exemplul. Cain l-a ucis pe Abel. Urmaşul
lui Cain, Lameh, i-a ucis pe alţii la rândul lui. Când părinţii se
rătăcesc şi copiii lor se rătăcesc. Un alt descendent al lui Cain -
Jubal – a fost tatăl industriei muzicale. Categoric că nu-L slăvea pe
Dumnezeu cu muzica lui, ci pe Satan – asemenea cântăreţilor de muzică
rock din zilele noastre. Copiii şi nepoţii noştri ne vor urma
exemplul. De aceea trebuie să umblăm întotdeauna în smerenie şi în
zdrobire.

Patruzeci de mesaje din Geneza, capitolele 1 la 11 (Partea a 2-a)

PRIMELE MESAJE ALE LUI DUMNEZEU PENTRU OM

- Zac Poonen 

11. Dumnezeu doreşte ca, înainte de toate, să fii în părtăşie cu El  
(2:2). Prima zi a lui Adam a fost o zi de odihnă şi de părtăşie  
neîntreruptă cu Dumnezeu. Numai după aceea, în cea de-a doua zi, a  
venit lucrarea pentru Dumnezeu în grădină. Domnul a mustrat-o pe Marta  
pentru faptul că era ocupată cu slujirea, în loc să-L asculte în  
primul rând pe El, aşa cum făcea Maria (Luca 10:42). Toată neliniştea  
şi îngrijorarea din vieţile noastre se datorează absenţei părtăşiei cu  
Dumnezeu. Diavolul va fi îndepărtat când facem din părtăşia cu  
Dumnezeu o prioritate în viaţa noastră. Numai dintr-o viaţă de odihnă  
lăuntrică putem să-I slujim lui Dumnezeu într-un mod cu adevărat  
eficient.
 
12. Doar suflarea lui Dumnezeu te face diferit de animale (2:7).  
Animalele au fost create tot în a şasea zi, ca şi omul. Dar când  
Dumnezeu a suflat peste om, acesta a devenit total diferit de ele.  
Dumnezeu i-a spus prin aceasta omului că, dacă acesta ignoră suflarea  
lui Dumnezeu, foarte curând va decade la nivelul animalelor. După  
înviere, şi Isus a suflat peste ucenicii Lui şi le-a dat Duhul Sfânt.  
Numai Duhul Sfânt este Acela care ne poate salva de la trăirea  
asemenea animalelor, care sunt interesate numai de lucrurile  
pământeşti. Cunoaşterea Bibliei nu ne va face spirituali – întrucât  
chiar şi diavolul are această cunoaştere. Şi ameninţarea judecăţii nu  
te poate ţine să nu păcătuieşti, decât pentru scurtă vreme. Dar Duhul  
Sfânt te va ajuta să trăieşti la un nivel ceresc. Caută deci să fii  
continuu umplut cu Duhul Sfânt.
 
13. Numai prin încercări poţi deveni sfânt (2:17). Dumnezeu nu i-a  
putut face pe Adam şi Eva sfinţi fără să-i încerce. Dumnezeu este  
hotărât să-I facă pe copiii Lui sfinţi, dacă aceştia Îl vor lăsa. De  
aceea El îngăduie să fim ispitiţi de repetate ori în fiecare zi. Şi de  
aceea El ne-a dat Duhul Sfânt ca Ajutor. Când strigăm după ajutor, în  
momentele de ispitire, Duhul Sfânt ne va da har să ne lepădăm de  
propria voie şi să biruim, trecând astfel testul şi devenind cu  
adevărat sfinţi.
 
14. Dumnezeu doreşte ca soţul & soţia să fie una, aşa cum este capul  
cu trupul (2:24). Dumnezeu a fost Cel căruia i-a păsat că Adam era  
singur şi El a hotărât să-i facă un ajutor potrivit. Dumnezeu a creat  
femeia din trupul bărbatului pentru ca omul să-şi trateze întotdeauna  
soţia ca parte a trupului său propriu. Omul, ca şi cap, este inutil  
dacă nu are niciun trup; femeia, ca şi trup, este inutilă dacă nu are  
niciun cap. Acest verset ne învaţă, totodată, că soţii şi soţiile  
trebuie mai întâi să fie despărţiţi emoţional de părinţii lor  
pământeşti, dacă e să devină una. Primul păcat al lui Adam a fost  
acela că el a ascultat mai curând de soţia lui decât de Dumnezeu. El  
ar fi trebuit s-o oprească pe soţia sa să nu mai discute cu Satan.  
Prin aceasta, el n-a reuşit să acţioneze ca şi cap.
 
15. Satan pune la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu (3:1). Satan a  
abordat-o pe Eva cu întrebarea: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat?”.  
Satan este mai abil şi mai deştept decât noi toţi şi scopul lui ultim  
este să ne îndepărteze de Dumnezeu. Dumnezeu a zis: „Din pomul  
cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei  
mânca din el, vei muri negreşit”. Dar Satan a zis: „Hotărât că nu veţi  
muri”. Astăzi, Dumnezeu le spune credincioşilor: „Dacă trăiţi potrivit  
cărnii, veţi muri negreşit” (Romani 8:13). Dar Satan spune (prin mulţi  
învăţători biblici): „Hotărât că nu veţi muri”. Trebuie să alegeţi  
acum dacă Îl credeţi pe Dumnezeu sau îi credeţi pe agenţii lui Satan.  
Dacă tratezi cu uşurinţă chiar şi cea mai mică dintre poruncile  
Cuvântului lui Dumnezeu, Satan te va duce pe calea pierzaniei. Când  
găseşti în Scriptură o poruncă foarte mică, nu întreba: „Este aceasta  
o poruncă majoră sau una minoră?” Întreabă-te în schimb: „Cine a  
poruncit-o – Dumnezeu sau omul?”
 
16. Satan pune la îndoială dragostea lui Dumnezeu (3:5). Satan a  
făcut-o pe Eva să se îndoiască de dragostea lui Dumnezeu prin  
insinuarea: „Dacă Dumnezeu v-ar iubi cu adevărat, de ce atunci nu v-a  
lăsat să mâncaţi din acest fruct plăcut? Faptul că vă interzice să  
luaţi din el dovedeşte că El nu vă iubeşte cu adevărat.” Este aceeaşi  
insinuare diavolească pe care Satan ţi-o va şopti atunci când nu ţi se  
răspunde la vreo rugăciune fierbinte de-a ta, sau când nu primeşti  
ceva ce-ţi doreşti foarte mult. Este foarte important să fim  
întemeiaţi în adevărul dragostei desăvârşite a lui Dumnezeu pentru  
noi, astfel încât să n-o punem niciodată la îndoială – indiferent de  
ceea ce îngăduie El în viaţa noastră şi indiferent de rugăciunile  
noastre care rămân fără răspuns.
 
17. Fereşte-te de ceea ce se simt atrase simţurile tale trupeşti  
(3:6). Mulţi creştini se închină mâncării. Stomacul lor este dumnezeul  
lor. Astfel de creştini sunt numiţi „vrăjmaşi ai crucii lui Hristos”  
(în Filipeni 3:18-19). Trebuie să ne ferim ca nu cumva să adorăm  
creatura (lucruri frumoase pe care Dumnezeu le-a creat) mai mult decât  
pe Creator. Trebuie să avem grijă să nu preţuim mai mult darurile lui  
Dumnezeu decât pe Dumnezeu Însuşi. Apostolul Pavel spunea că el îşi  
disciplina dorinţele trupeşti făcându-şi-le roabe, ca nu cumva, după  
ce le-a predicat altora, el însuşi să fie în final descalificat de  
Dumnezeu. Dacă Pavel a trăit cu această frică, cu cât mai mult ar  
trebui să ne temem noi?
 
18. Dumnezeu ia iniţiativa de a-ţi purta de grijă (3:9). Păcatul l-a  
prostit atât de mult pe Adam încât a crezut că se putea ascunde de  
Dumnezeu după un copac!! Adam ar fi trebuit să fie acela care să  
alerge la Dumnezeu, cerând iertarea. În schimb, însă, Îl vedem pe  
Dumnezeu venind în căutarea lui Adam şi spunând: „Unde eşti?” (Geneza  
3:9). La fel vine Dumnezeu şi în căutarea noastră. Aceasta ar trebui  
să ne impresioneze într-atât de mult încât să ne predăm cu totul lui  
Dumnezeu. Când te vei rătăci, vei auzi vocea Lui chemându-te pe nume  
şi întrebându-te: „Unde eşti?”
 
19. Nu-i învinovăţi pe alţii (3:12). După ce Adam a păcătuit, el nu  
şi-a asumat nici măcar vina pentru propriul păcat. El a învinovăţit-o  
pe soţia lui că i-a dat să mânânce din fruct şi apoi L-a învinovăţit  
pe Dumnezeu că i-a dat o asemenea soţie!! Când Dumnezeu îţi pune faţă  
în faţă conştiinţa cu păcatul tău, nu te scuza şi nici nu da vina pe  
altcineva. Doar recunoaşte-ţi păcatul şi ia toată vina asupra ta.  
Dacă-l învinovăţeşti pe partenerul tău de viaţă de ceva, imediat va  
apărea o separaţie în părtăşia voastră. Atunci Satan va pătrunde prin  
acel gol ca să vă distrugă copiii. Aşadar, în casa ta şi în biserica  
ta, ţine uşa închisă înaintea lui Satan, stând strâns uniţi unul de  
altul şi nedând niciodată vina unul pe altul.
 
20. Dumnezeu este de partea ta împotriva lui Satan (3:15). Este  
important de remarcat că Dumnezeu, înainte să-i pedepsească pe Adam şi  
Eva pentru păcatul lor, Şi-a pronunţat judecata prima dată asupra lui  
Satan („Sămânţa femeii îţi va zdrobi capul”). Poate că Dumnezeu ne  
disciplinează aspru, dar El îl va zdrobi pe Satan sub picioarele  
noastre – pentru că El este întotdeauna de partea noastră împotriva  
lui Satan. Unul din modurile prin care Dumnezeu Şi-a arătat dragostea  
faţă de Adam şi Eva a fost faptul că le-a făcut haine din piele de  
animal (să le acopere nu numai goliciunea, dar să dureze pentru toată  
viaţa lor) care au înlocuit şorţurile din frunze de smochin şi pe care  
ei şi le făcuseră singuri (care s-ar fi uscat în câteva zile). Acele  
haine sunt o imagine a neprihănirii lui Dumnezeu cu care El ne îmbracă  
pe noi în Hristos. Chiar dacă ţi-ai nenorocit viaţa, nu uita niciodată  
că Dumnezeu încă este de partea ta împotriva lui Satan. Poţi veni,  
deci, oricând înapoi la Dumnezeu şi El te va întâmpina cu bucurie.