-Zac Poonen
Biblia spune în 1 Ioan 1:7 că nu putem avea părtăşie cu Dumnezeu dacă nu umblăm în lumină. Dacă umblăm în lumină, atunci cu siguranţă nu putem ascunde nimic, pentru că lumina dezvăluie totul. Omul care umblă în întuneric este acela care are ceva de ascuns în viaţa lui. Dacă umblăm în lumină, viaţa noastră este o carte deschisă. Putem atunci să-i invităm pe oameni să ne examineze viaţa personală, registrul contabil şi totul. Nu există nimic ce vrem să ascundem. Nu înseamnă că suntem perfecţi. Nu, înseamna doar că suntem sinceri.
Primul lucru pe care îl cere Dumnezeu de la noi este sinceritate – sinceritate absolută. Dacă suntem dispuşi să fim în primul rând sinceri, multe dintre problemele noastre vor fi repede rezolvate. Vom înainta rapid în viaţa noastra spirituală dacă trăim după această regulă fundamentală a sincerităţii în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Vei descoperi însă că aceasta este o luptă. Vei spune probabil: “Chiar voi lua acest îndemn în mod serios. Voi fi sincer de acum înainte.” Vei descoperi însă, că înainte de a se sfârşi săptămâna, vei fi ispitit din nou să te comporţi ca un actor, şi să cauţi lauda oamenilor în loc de lauda lui Dumnezeu. Aşa că trebuie să decizi să lupţi această bătălie şi să învingi.
Este o mare mâhnire pentru Dumnezeu că sunt aşa de mulţi creştini astăzi, care au fost născuţi din nou acum douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani, dar care nu au avansat spiritual pentru că nu au învăţat această lecţie fundamentală de a fi sincer. Nu putem înainta dacă există făţărnicie în viaţa noastră. Rugăciunile nu ne vor fi ascultate. Putem avea nopţi întregi de întâlniri de rugăciune; ne pierdem însă timpul. Rugăciunile nu ne vor fi ascultate, dacă nu scăpăm de făţărnicie mai întâi.
Trebuie să recunoaştem că adevărata noastră valoare spirituală este ceea ce suntem înaintea lui Dumnezeu şi nimic mai mult. Condiţia noastră spirituală nu este determinată de cunoştinţa noastră biblică, nici de cât de mult ne rugăm, nici de numărul întâlnirilor la care participăm, nici de ce gândesc liderii sau alţii din biserică despre noi. Din contră însă, întreabă-te :”Ce crede Dumnezeu, care vede fiecare domeniu al vieţii mele, despre mine?” Răspunsul la această întrebare este adevăratul indicator a cât de spiritual eşti. Trebuie să ne reamintim aceasta zilnic, alminteri ne vom trezi acţionând ca actori din nou.
Îmi plac acele cuvinte pe care le-a spus Isus despre Natanael, “Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug” (Ioan 1:47) Dacă Isus ar putea spune la fel despre tine şi despre mine, aceasta ar fi o mai mare recomandare decât orice altceva. Natanael nu era perfect. Era imperfect. Însă el era sincer cu privire la imperfecţiunile sale. El nu a pretins să fie ceva ce nu era. În acest sens a fost el diferit de Anania şi Safira.
