Ce poate obţine Domnul din viaţa mea pământească?
- Zac Poonen
O mulţime de oameni religioşi sunt legalişti, trăind sub lege. Ei
gândesc în termenii minimum-ului necesar ca să-I fie plăcuţi lui
Dumnezeu. De aceea ei calculează exact cât înseamnă 10% din venitul
lor pe care să-l ofere, fără tragere de inimă, lui Dumnezeu. În
Vechiul Testament, această atitudine a sfârşit, în cele din urmă, în
practica israeliţilor de a aduce drept jertfă Domnului oi oarbe şi boi
bolnavi (Maleahi 1:8).
Este posibil să avem o atitudine identică şi faţă de poruncile Noului
Testament. O soră, de exemplu, poate gândi în termenii minimum-ului
necesar ca să ţină litera Cuvântului care-i porunceşte să se supună
soţului ei; sau minimum-ul necesar acoperirii capului în adunări –
fără să ascundă însă total frumuseţea părului ei! Bărbaţii şi femeile,
deopotrivă, pot gândi în termenii minimum-ului necesar ca să fie
„spirituali”, fără a renunţa în întregime la toate lucrurile. „Care
este minimum-ul la care trebuie să renunţ din această lume?” este o
întrebare aflată tot timpul în mintea unor asemenea oameni. Astfel de
oameni nu pot fi niciodată spirituali. Ei pot fi doar religioşi.
Atitudinea lui Isus a fost total diferită. El n-a căutat niciodată să
descopere care era minimum-ul necesar ca să-I fie plăcut Tatălui Său.
Dimpotrivă, El a căutat să afle care era maximum-ul, astfel încât să-I
poată oferi Tatălui Său totul. De aceea a căutat să descopere spiritul
din spatele fiecărei porunci. În felul acesta, El ştia că nu era
suficient doar să eviţi adulterul în trup (deşi acesta era minimum-ul
cerut de lege). El a înţeles că spiritul din spatele acelei porunci
era ca omul nici măcar să nu poftească (să nu râvnească) în inima lui.
Tot aşa, El a văzut că mânia şi crima erau similare. Şi aşa mai
departe. Astfel, El a înţeles spiritul din spatele fiecărei porunci.
O mireasă pământească, foarte îndrăgostită de mirele ei, nu se
gândeşte la minimum-ul necesar ca să-I facă pe plac partenerului.
Dimpotrivă, ea se gândeşte care este maximum-ul pe care-l poate face.
Aceasta este şi atitudinea miresei lui Hristos.
Vedem aici distincţia dintre slujitoare şi mireasă. Cei aflaţi sub
lege nu pot fi decât slujitori. Angajatul munceşte pentru salariu şi
de aceea este foarte calculat în slujba lui. El îşi măsoară munca după
ceas. Dacă lucrează peste program, se aşteaptă să primească mai mult.
Pe de altă parte, unul care este fiu (sau soţie) va lucra oricât de
mult – nu pentru răsplată, ci din dragoste. Aceasta este diferenţa
dintre religiozitate şi spiritualitate.
Atitudinea minţii care gândeşte: „Ce pot obţine de la Domnul?”, duce
la religiozitate. Pe de altă parte, atitudinea minţii care gândeşte:
„Ce poate Domnul obţine de la viaţa mea pământească?” va duce la
adevărata spiritualitate. Atunci va fi natural pentru noi să mergem a
doua milă, când minimum-ul necesar este să mergem doar una.
