Patru lecţii extraordinare‏

Din capitolul trei al cărţii Isaia putem învăţa patru lecţii importante.

1. Isaia 3:10,11 îi asigură pe cei drepţi că, într-un final, le va merge bine şi îi avertizează pe cei răi că, până la urmă, va fi vai şi amar de ei. Chiar dacă pe moment lucrurile nu aşa par să stea, în final aşa va fi.

2. Isaia 3:12 vorbeşte despre starea patetică a poporului Israel. Oamenii rătăceau deoarece cârmuitorii lor erau imaturi („copii”) şi efeminaţi („femei”). Din nefericire acesta este şi cazul unei părţi însemnate din conducerea creştină a zilelor noastre. Liderii imaturi sunt aceia care pun preţ mai mare pe lucrurile trecătoare ale lumii, decât pe lucrurile veşniciei. Liderii efeminaţi nu sunt luptători ai DOMNULUI – la fel cum nici femeile nu se află, de regulă, pe câmpul de luptă, ci acasă. Astfel de lideri nu îndrăznesc să lupte pentru adevăr sau să mustre păcatul din biserică – mai ales când păcatul se regăseşte în rândul celor bogaţi. Dacă eşti chemat să fii lider, hotărăşte-te ca întotdeauna să trăieşti pentru lucrurile veşniciei şi să fii gata mereu să duci bătăliile DOMNULUI.

3. În Isaia 3:14, DOMNUL spune că „intră la judecată cu bătrânii poporului Său şi cu mai marii lui”. Fără excepţie, prorocii începeau cu un avertisement de judecată împotriva liderilor – întrucât liderii erau primii care deveneau corupţi, ducându-i astfel şi pe ceilalţi oameni în rătăcire. DOMNUL spune: „Prada luată de la sărac este în casele voastre! Cu ce drept călcaţi voi în picioare pe poporul Meu, şi apăsaţi pe săraci?” (Isaia 3:14,15). Majoritatea predicatorilor de astăzi cer oamenilor, în mod frecvent, „să dea bani pentru lucrarea DOMNULUI”. Ei chiar îi presează pe oameni să dea zeciuiala – şi mulţi oameni săraci răspund, făcând un sacrificiu şi dându-le acestor predicatori banii lor, câştigaţi cu greu. Dar ce fac aceşti predicatori cu banii? Cei mai mulţi dintre ei îi folosesc ca să trăiască ei înşişi pe picior mare! Aceasta vrea să însemne „călcaţi în picioare şi apăsaţi pe săraci”. Dacă eşti predicator şi primeşti un dar de bani pentru folosul tău personal, asigură-te că-l vei folosi ca să trăieşti la un nivel mai mic decât persoana care ţi-a dat banii. Acesta a fost principiul pe baza căruia folosea Isus banii pe care-i primea. Majorităţii predicatorilor din zilele noastre (asemnea prorocilor mincinoşi din vechime) le pasă mai mult de oamenii bogaţi din congregaţia lor, decât de săraci. Le spun bogaţilor vorbe dulci iar săracilor vorbe aspre de mustrare. Dumnezeu, însă, „i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc” (Iacov 2:5). Şi de aceea, adevăraţii proroci sunt întotdeauna preocupaţi de săraci.

4. DOMNUL are apoi ceva de spus femeilor din Sion – nu femeilor
neconvertite, ci „fiicelor Sionului”. Toate surorile tinere ar trebui să citească Isaia 3:16-26 şi să ia aminte. DOMNUL spune acolo că El va judeca femeile care „umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel, şi zornăiesc cu verigile de la picior - Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi ruşinea. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi mahramele; legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâurile, cutiile cu mirosuri şi băierile descântate; inelele şi verigele de la nas; hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile (poşetele); oglinzile (din poşete) şi cămăşile subţiri, turbanele şi mahramele uşoare.” Observă DOMNUL astfel de detalii mărunte din vestimentaţia unei femei? Sigur că observă! Dumnezeu este foarte interesat de modul în care se îmbracă fiicele Lui. El doreşte ca femeile creştine să se îmbrace modest şi niciodată în aşa fel încât să-i ispitească pe bărbaţi. Duhul Sfânt le sfătuieşte pe femei să fie „îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase” (1 Timotei 2:9,10). Ne putem imagina furia femeilor din timpul lui Isaia la auzirea unei predicări atât de dure. În mod sigur îl urau şi îi îndemnau pe soţii lor să-l omoare! Prorocii sunt diferiţi de predicatorii obişnuiţi. Ei spun ceea ce Dumnezeu le-a pus pe inimi, chiar dacă mesajul lor ofensează bogaţii sau femeile dintr-o biserică. De aceea prorocii nu sunt populari.

                 - Zac Poonen

Realitatea Trupului lui Hristos‏

Planul lui Dumnezeu sub noul legământ nu este ca noi să fim creştini izolaţi care să trăiască singuri – chiar dacă trăim în biruinţa asupra păcatului. Voia lui Dumnezeu este să existe un Trup de ucenici ai lui Isus care, împreună, să manifeste slava Lui. Este o diferenţă între un Trup şi o congregaţie. O congregaţie nu e decât un club lumesc. Clubul poate fi unul bun, unde oamenilor le pasă unii de alţii şi se ajută reciproc. Dar Trupul este mai mult decât atât. În Trupul lui Hristos fiecare membru este conectat lăuntric, în primul rând, cu Capul şi, apoi, lăuntric şi de nedespărţit, cu ceilalţi membrii. Aceşti membrii trebuie să crească în unitate până când aceasta ajunge ca unitatea Tatălui şi a Fiului (Ioan 17:21-23). Oriunde pe pământ, Satan se opune zidirii unui asemenea Trup, pentru că ştie că un astfel de Trup îl poate dezrădăcina, alunga şi îi distruge împărăţia. Isus a spus că biserica este cea care nu va putea fi învinsă de porţile Locuinţei morţilor (Matei 16:18). Pe un creştin individual izolat porţile Locuinţei morţilor îl pot învinge. Dar ele nu pot învinge biserica. De aceea atacurile lui Satan asupra unităţii dintre creştini sunt mult mai puternice decât atacurile lui împotriva purităţii. Acolo unde oricare doi ucenici ai lui Isus sunt puternic uniţi în unitatea minţii şi a duhului, orice vor cere li se va da pentru că în doi astfel de ucenici se regăseşte o expresie a Trupului lui Hristos (Matei 18:18-20). În părtăşia cu alţi credincioşi ne vom descoperi egoismul şi stricăciunea absolută a cărnii mult mai repede şi mai adânc decât dacă am trăi singuri. Colţurile noastre ascuţite pot fi netezite numai prin părtăşia cu alţii, care au o carne asemenea nouă. Mulţi creştini nu fac decât să urzească teorii despre biserică şi despre Trupul lui Hristos. Dar noi trebuie să fim dintre aceia care caută realitatea. Sunt destule teorii despre biserică şi despre creştinism. Nu e nevoie să mai adăugăm şi noi la numărul lor cu încă o teorie sau doctrină despre Trupul lui Hristos. Să demonstrăm realitatea Trupului în relaţiile reciproce din biserica noastră locală şi să demonstrăm astfel lumii şi lui Satan că Trupul lui Hristos este o realitate pe pământ.

Fiind total dăruit DOMNULUI‏

În Capitolul 4 din cartea Ezechiel vedem că DOMNUL îl făcea pe  
Ezechiel să înţeleagă mesajul Lui printr-o mulţime de semne. Mai  
întâi, El i-a cerut să facă o bucată de lut şi să stea lungit pe o  
parte 390 de zile, apoi să stea pe cealaltă parte 40 de zile. Ezechiel  
trebuia să fie un exemplu practic pentru oamenii din Iuda care erau în  
Babilon, arătându-le cum va pedepsi Dumnezeu Ierusalimul şi oamenii  
din Israel şi din Iuda. El însuşi era o demonstraţie vie a mesajului.
 
DOMNUL i-a cerut să facă lucruri ciudate, cum ar fi să-şi prepare  
hrana cu balegă de om, să-şi radă capul şi barba şi să păstreze doar  
puţin păr ca să arate că numai câţiva oameni din Israel vor fi salvaţi  
(5:1-4). Dacă devii proroc, va trebui să nu mai ţii seama de ceea ce  
consideri tu a fi înfăţişarea ta bună!! Dacă Dumnezeu îţi spune să-ţi  
razi capul, va trebui să-ţi razi capul. Nu poţi spune: „Bine, DOAMNE,  
dar aceasta ma va face să arăt urât”. El trebuia să-şi prepare hrana  
simplă pe balegă de om. Ar fi fost mult mai uşor pentru Ezechiel dacă  
ar fi fost preot. Dar ca proroc, a trebuit să fie disciplinat în  
privinţa obiceiurilor lui alimentare şi a înfăţişării. Nu trebuia să  
se simtă deranjat de ceea ce gândeau oamenii despre el. Trebuia să-I  
fie plăcut numai lui Dumnezeu.
 
Aşadar, să nu te plângi vreodată lui Dumnezeu cu privire la  
înfăţişarea sau hrana ta dacă vrei să fii slujitorul Lui. Acceptă  
orice îţi dă Dumnezeu şi orice îţi spune să faci. Dumnezeu a hotărât  
în mod suveran fiecare lucru mic din viaţa ta. Când eram un tânăr de  
aproximativ 22 de ani, am început să predic cuvântul lui Dumnezeu. Şi  
tot la acea vârstă am început să şi chelesc. Dar niciodată nu m-am  
rugat să nu mai chelesc. M-am gândit că trebuie să existe un motiv  
pentru care Dumnezeu a permis acest lucru. Şi am descoperit motivul.  
Am descoperit că tot ceea ce mi s-a întâmplat, chiar şi la cea vârstă,  
a avut legătură cu lucrarea mea pentru DOMNUL. Aveam numai 22 de ani,  
dar când stăteam înaintea oamenilor ca să le vorbesc, pentru că  
pierdusem atât de mult păr, oamenii credeau că aveam 30 sau 35 de ani.  
Astfel că erau mai dispuşi să mă asculte!! Dacă ar fi ştiut că aveam  
doar 22 de ani, m-ar fi putut dispreţui din pricina tinereţii mele! Am  
văzut, deci, că Dumnezeu a avut un scop chiar şi în ceva atât de  
neînsemnat ca acest lucru.
 
Dacă, din tinereţe, eşti total dăruit lui Dumnezeu şi Îi spui:  
„DOAMNE, nu mă interesează hrana mea, înfăţişarea sau orice altceva.  
Vreau să fiu umplut cu Duhul Tău cel Sfânt şi să fiu uns ca să-Ţi  
slujesc. Şi vreau să fiu credincios acelei ungeri până la sfârşitul  
vieţii mele. Nu vreau să urmez exemplul altor predicatori. Vreau să mă  
uit la Isus. Şi vreau să mă uit la exemplul acestor proroci. Vreau să  
te urmez cu toată inima” – te asigur că vei avea o viaţă foarte  
captivantă. Dumnezeu Însuşi te va învăţa cuvântul Lui şi va vorbi  
inimii tale. El îţi va da cuvintele pe care să le spui oamenilor. Dar  
trebuie să fii total vândut Lui. Trebuie să nu ai nicio ambiţie sau  
dorinţă pe pământ, nici pentru onoare, sau acceptare, sau bani, sau  
orice altceva. Tot ceea ce ai trebuie să-I aparţină lui Dumnezeu:  
trupul tău, timpul tău, banii tăi, familia ta, totul. Dacă eşti dispus  
să fii aşa, nu există nicio limită în privinţa a ceea ce poate să facă  
Dumnezeu prin tine.
 

                                         by - Zac Poonen 

A fi un reprezentat al lui Dumnezeu‏

  - Zac Poonen
 
În Ieremia 15:16-21, regăsim trei condiţii pentru a fi un reprezentat  
al lui Dumnezeu:
 
În primul rand: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit;  
cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (versetul 16).  
Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie bucuria şi veselia inimii tale.  
La fel cum un om de afaceri se bucură făcând bani, bucuria ta trebuie  
să fie înţelegerea cuvântului lui Dumnezeu. În zilele noastre, sunt  
mulţi cei care doresc să fie predicatori, dar care nu petrec timp  
săpând adânc în cuvântul lui Dumnezeu şi nu consideră cuvântul lui  
Dumnezeu drept bucuria şi veselia inimii lor.
 
În al doilea rând: „N-am şezut în adunarea celor ce petrec” (versetul  
17). Când ceilalţi oameni din Iuda petreceau şi se veseleau, Ieremia a  
stat singur deoparte ca să fie doar cu Dumnezeu. Dacă nu te  
disciplinezi singur, astfel încât să stai departe de glumeţii acestei  
lumi, niciodată nu poţi să fii un reprezentat al lui Dumnezeu. Nu spun  
că umorul şi glumele curate sunt ceva rău. Dar, în privinţa aceasta,  
mulţi creştini nu ştiu unde să se oprească – ei sunt nişte glumeţi  
permanenţi. Ieremia se asigurase ca nu cumva să-şi piardă timpul cu  
asemenea oameni.
 
În al treilea rând: Ieremia I-a adresat lui Dumnezeu o plângere, în  
versetul 18, spunând: „Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa mea?  
Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se vindece? Să fii Tu pentru  
mine ca un izvor înşelător, ca o apă, care seacă?” Domnul i-a spus, cu  
alte cuvinte: „Niciodată să nu-Mi spui Mie lucruri de felul acesta”.  
Domnul l-a mustrat pe Ieremia pentru faptul că a rostit cuvinte de  
neredinţă (versetul 19). Dumnezeu nu ne lasă niciodată. El nu este ca  
un izvor înşelător. Ieremia se bizuia pe sentimentele lui şi se uita  
la circumstanţele în care se găsea. Domnul i-a spus: „Dacă te vei lipi  
iarăşi de Mine şi vei scăpa de obiceiul de a spune cuvinte fără preţ  
(ca cele pe care tocmai le-ai rostit – goale, cuvinte fără rost şi  
vorbe de necredinţă), asigurându-te că vei vorbi numai cuvinte de preţ  
(de credinţă şi bunătate), vei fi ca gura Mea.”
 
Câţi dintre voi doriţi să fiţi gura lui Dumnezeu? Nu mă refer să fii  
un predicator de predici moarte, care provin din vreo carte pe care ai  
citit-o, ci să fii un reprezentant al lui Dumnezeu. Dacă vrei să fii  
aşa, atunci nu-ţi irosi timpul în companii nefolositoare, ci  
răscumpără-l şi petrece-l săpând în cuvântul lui Dumnezeu. Să fie  
aceasta bucuria ta. Scapă de conversaţiile inutile şi rosteşte  
întotdeauna cuvinte de credinţă şi numai cuvinte bune în toate  
discuţiile tale. Atunci Domnul te va face gura Lui. La Dumnezeu nu  
există părtinire.