Cuvântul Săptămânal Septembrie 2011
- Zac Poonen
Când ai încredere în bătrânii bisericii tale locale, este uşor să te
supui lor în toate aspectele. Dar se poate şi să nu ai încredere în
bătrânii din biserica ta. Atunci trebuie să faci disctincţie între
chestiunile bisericii şi chestiunile personale ,astfel încât să ştii
foarte clar când este cazul să te supui bătrânilor şi când nu este
cazul.
Chestiunile legate de biserică:
Chestiunile bisericii includ organizarea întâlnirilor bisericii,
direcţia spirituală în care se îndreaptă biserica, accentul slujirii
acelei biserici, activităţile organizate de biserică, etc. etc.. În
astfel de chestiuni, trebuie să existe o supunere totală faţă de
indicaţiile date de bătrâni. Şi aceasta, nu pentru că îi respecţi ca
fraţi maturi, sau pentru că ai încredere în ei, ci pentru că ei sunt
păstori în biserica în care te-a pus Dumnezeu – presupunând că eşti
sigur că Dumnezeu te-a pus acolo.
Isus S-a supus lui Iosif şi Mariei, chiar dacă ei erau imperfecţi şi
mai puţin maturi decât El, pentru că Tatăl Lui L-a pus în casa lor.
Acela a fost modul în care El a început să deschidă calea cea nouă şi
vie prin carnea Lui – în Nazaret, în timpul primilor 30 de ani ai Săi.
Nu trebuie să uităm vreodată faptul că primii paşi ai căii celei noi
şi vii au fost făcuţi de Isus prin supunere faţă de autorităţile
imperfecte de acasă. Toţi ceilalţi paşi au urmat mai târziu.
Niciodată nu trebuie să fii cauza dezbinării din vreo biserică – căci
Dumnezeu îi urăşte pe aceia care seamănă discordie printre fraţi –
oricât de spirituali sau de zeloşi s-ar considera (Proverbe 6:16-19).
Răzvrătirea împotriva conducerii rânduite de Dumnezeu este întotdeauna
satanică. Este calea lui Core (Iuda 11; Numeri 16), şi este
întotdeauna rezultatul mândriei şi al aroganţei.
Dacă, totuşi, nu eşti sigur că Dumnezeu te-a pus într-o biserică
anume, atunci trebuie să cercetezi înaintea lui Dumnezeu dacă ar
trebui să părăseşti acea biserică şi să te alături alteia. Dar nu
trebuie să rămâi niciodată într-o biserică în care să generezi
confuzie, pentru că Dumnezeu nu va tolera niciodată aceasta.
Nici să fii ca un vizitator într-o biserică, mâncând „hrana” de acolo
cum ai face într-un restaurant, fără niciun sentiment de
responsabilitate. Biserica nu este un restaurant, ci o casă. Aşa că
trebuie să te supui total unei biserici locale; altminteri, nu vei
creşte spiritual. Ţine cont, însă, că niciodată nu vei găsi biserica
ideală, pentru că fiecare biserică este imperfectă. Dar caută una care
este cea mai aproape de Cuvântul lui Dumnezeu – aşa cum îl înţelegi tu
în prezent.
Dacă se întâmplă uneori să simţi că trebuie să aduci un accent nou
(care lipseşte) într-o biserică, atunci calea potrivită de a face
aceasta presupune să discuţi mai întâi subiectul cu fraţii bătrâni şi
apoi să faci exact ceea ce ei te îndrumă. Calea nepotrivită înseamnă
să aduci accentul tău în cursul întâlnirilor predicând Cuvântul în
contradicţie cu direcţia stabilită de bătrâni. Dacă eşti în dezacord
puternic cu bătrânii tăi în vreo problemă şi simţi că nu te poţi
supune conducerii lor sau dacă simţi că bătrânii conduc biserica
într-o direcţie greşită, aminteşte-ţi atunci că eşti oricând liber să
părăseşti o asemenea biserică şi să începi una de unul singur, cu
accentul pe care tu îl consideri necesar şi important.
Dacă Dumnezeu este cu tine, El te va binecuvânta în noul tău drum –
aşa cum l-a binecuvântat pe Martin Luther, pe John Wesley, pe William
Booth, pe Watchman Nee şi pe mulţi alţii din multe ţări, de-a lungul
secolelor, care au părăsit bisericile lor de baştină şi au început
unele noi, sub călăuzirea lui Dumnezeu. Dacă, totuşi, acţionezi
potrivit încăpăţânării proprii şi Dumnezeu nu este cu tine, te vei
trezi că mergi pe urmele lui Teuda şi ale lui Iuda Galileeanul
(Faptele Apostolilor 5:36,37) precum şi pe urmele altor mii de oameni
din timpul acestor douăzeci de secole de creştinism, care au pornit
mişcări noi şi au sfârşit, în cele in urmă, în confuzie şi frustrare.
Chestiunile personale:
Chestiunile personale includ aspecte de genul: ce haine porţi tu şi
membrii familiei tale, cum îţi cheltuieşti banii, în ce tip de casă
alegi să locuieşti, unde sau cum călătoreşti (cu avionul sau cu
trenul), ce mâncare mănânci, ce jucării le cumperi copiilor, dacă
copii tăi joacă sau nu jocuri pe calculator, dacă le permiţi sau nu
copiilor tăi să vizioneze evenimente sportive la televizorul vreunui
vecin, ce slujbă ai, unde munceşti, etc. În aspecte de genul acesta ai
toată libertatea să faci aşa cum simţi. Nu e nevoie să asculţi de
bătrânii din biserica ta, nici măcar să-i consulţi, dacă nu ai
încredere în ei. Dacă ai îndoieli cu privire la vreuna din aceste
chestiuni, ai putea consulta chiar un frate mai vârstnic din altă
parte, în cazul în care ai mai mare încredere în acel frate decât în
bătrânii tăi locali. Decizia finală în astfel de aspecte oricum îţi
aparţine. Nu se poate vorbi de răzvrătire dacă alegi să procedezi
diferit în astfel de situaţii, numai dacă nu cumva bătrânii din
biserica ta consideră că felul tău de a te purta sau vestimentaţia ta
ori a copiilor tăi este o piatră de poticnire pentru ceilalţi din
biserică – în care caz trebuie să fii dispus să asculţi ceea ce au ei
de zis cu privire la acest lucru.
Calea înţelepciunii constă, deci, în a distinge între situaţiile în
care trebuie să te supui bătrânilor dintr-o biserică şi cele în care
nu e nevoie să te supui. Lipsa încrederii în bătrânii tăi locali nu
înseamnă că eşti răzvrătit – pentru că nu toţi fraţii bătrâni sunt şi
duhovniceşti şi nu toţi fraţii bătrâni inspiră automat şi încredere.
Dar dacă ajungi să nu te supui nimănui niciunde, atunci este foarte
uşor să ajungi să-ţi fii singur lege şi să devii astfel o ţintă uşoară
pentru Satan, făcându-te să cazi şi distrugându-te. Fie ca Dumnezeu să
ne ajute pe noi toţi să umblăm tot timpul pe calea înţelepciunii.
