Cuvântul Săptămânal Noiembrie 2011 (3)
- Zac Poonen
Doresc să spun trei lucruri despre iubirea unuia pentru celălalt. 1. Dragostea exprimă aprecierea:
Există o întreagă carte despre dragostea conjugală pe care Dumnezeu a inclus-o în Biblie - Cântarea Cântărilor. Toate cuplurile căsătorite ar trebui să citească această carte – unul celuilalt! Este uimitor să vezi acolo cum aşteaptă Dumnezeul Atotputernic să-şi vorbească soţul şi soţia, unul altuia! Şi această carte este Scriptură insuflată la fel de mult ca şi celelalte cărţi din Biblie!
Permiteţi-mi să vă citesc câteva fragmente din această carte, astfel încât noi toţi să putem învăţa să-l apreciem pe celălalt ca soţ şi ca soţie. Cu toţii suntem zgârciţi când vine vorba să ne exprimăm aprecierea. Suntem grabnici să criticăm, dar foarte înceţi să apreciem. Ne uităm la oameni şi le găsim foarte multe defecte. Aceasta este natura omenească. Şi acesta este modul în care Acuzatorul, Diavolul, câştigă în noi înşine un avanpost. Pe de altă parte, Dumnezeu câştigă în noi un avanpost când ne uităm la alţii şi găsim în ei ceva de apreciat. Aici, fiecare dintre noi ne putem cerceta purtarea. Urmăriţi ce-i spune soţul soţiei lui în Cântarea Cântărilor: „Eşti frumoasă de tot iubito şi n-ai niciun defect. Iată, ce frumoasă eşti, iubito, iată ce frumoasă eşti! Cât de atrăgătoare este iubirea ta. Căci glasul tău este dulce şi faţa ta plăcută. Eşti ca o grădină închisă.” „Mi-ai răpit inima, sora mea, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire. Dragostea ta preţuieşte mai mult decât vinul şi miresmele tale sunt mai alese decât toate mirodeniile! Întoarceţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Numai una singură este porumbiţa mea cea curată. Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, tu, iubito, în desfătări!” „O, tu, cea mai frumoasă dintre femei... nu-i nimeni ca tine.” Şi, acum, ascultaţi ce spune soţia. Acesta este răspunsul ei: „Iată ce frumos eşti preaiubitule, ce plăcut eşti! Iubitul meu este alb şi rumen deosebindu-se din zece mii. Capul lui este ca cel mai curat aur... Înfăţişarea lui este ca Libanul, distinsă ca cedrii. La umbra lui îmi găsesc plăcerea şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. Dragostea ta este mai bună decât vinul... Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe preaiubitul meu, ce-i veţi spune? ...Că sunt bolnavă de dragoste. ...L-am apucat şi nu l-am mai lăsat să plece. Eu sunt a preaiubitului meu şi preaiubitul meu este al meu.” 2. Dragostea se grăbeşte să ierte. Dragostea este înceată la acuzare, dar grabnică să ierte. În fiecare căsnicie vor exista probleme între soţ şi soţie. Dar dacă pui acele probleme în arzătorul din spate, vor da în mod sigur pe dinafară. (Adică, dacă le acorzi acelor probleme o prioritate SCĂZUTĂ – în loc să le rezolvi imediat – ele vor deveni mai rele). Grăbeşte-te, deci, să ierţi şi grăbeşte-te să ceri iertare. Nu aştepta nici măcar până seara să faci acest lucru. Dacă-ţi intră dimineaţa un spin în picior, îl scoţi de acolo imediat. Nu vei aştepta până seara. Dacă îţi răneşti soţul sau soţia îl/ o înţepi de fapt cu un spin - scoate-l de acolo imediat - cere imediat iertare şi grăbeşte-te să ierţi. 3. Dragostea este nerăbdătoare să facă lucruri împreună cu partenerul/ partenera – şi nu fiecare de unul singur. Cât de diferită ar fi fost istoria omului dacă, atunci când Diavolul a venit s-o ispitească pe Eva în grădină, ea ar fi spus: „Înainte să iau o decizie, lasă-mă să-l consult mai întâi pe soţul meu”. O, ce poveste diferită ar fi fost atunci. Amintiţi-vă că toate problemele din lume au apărut deoarece o femeie a luat o decizie de una singură, când Dumnezeu îi dăduse un partener pe care să-l fi putut consulta înainte de a lua acea decizie. Dragostea adevărată face lucrurile împreună. Doi sunt întotdeauna mai buni decât unul.
