Focalizarea rugăciunii tale să se mute de pe nevoia ta pe nevoia lui Dumnezeu

Cuvântul Săptămânal Noiembrie 2011 (2)

    - Zac Poonen

Istoria lui Samuel începe cu mama lui, Ana, care era stearpă. Este  
interesant de văzut câte femei sunt menţionate în Scriptură ca fiind  
sterpe, mulţi ani înainte de a avea copii – Sara, Rebeca, Rahela şi  
Ana. Ele toate L-au căutat pe Dumnezeu în rugăciune şi fiecare a dat  
naştere câte unui fiu care a avut un loc unic în planul lui Dumnezeu.  
Ele nu şi-au acceptat sterilitatea. S-au rugat cu toată seriozitatea  
pentru copii. Dumnezeu le-a răspuns cererii lor şi fiecare dintre ele  
au avut câte un copil prin care Dumnezeu a împlinit un scop unic.  
Numeroase femei se roagă pentru copiii lor în timp ce ei se află deja  
în pântece. Dar aceste femei s-au rugat cu o intensitate neobişnuită.  
Este minunat când un copil vine pe lume printr-o rugăciune atât de  
intensă. Aşa s-a născut Samuel.
 
Ana se rugase Domnului timp de mulţi ani pentru un copil. În cele din  
urmă, ea a făcut un jurământ, spunând: „Doamne, Dumnezeul oştirilor!  
Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei  
aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei  
Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru  
toate zilele vieţii lui” (1 Samuel 1:11). Acum a avut loc o schimbare  
a focalizării ei. La început, ea se gândise numai la propria ei  
nevoie: „Am nevoie de un fiu”. Apoi a început să spună: „Dacă am un  
fiu, îl voi da Domnului, întrucât şi Domnul are nevoie de el”. Când  
focalizarea rugăciunii noastre se mută de pe nevoia noastră pe nevoia  
lui Dumnezeu, atunci începem să obţinem răspunsuri la rugăciunile  
noastre. Domnul ne-a învăţat ca, înainte de toate, să ne rugăm:  
„Sfinţească-Se Numele Tău”.
 
În Israelul acelui timp era o mare nevoie spirituală. Poporul lui  
Dumnezeu decăzuse foarte rău. Liderii lui, ca Eli, erau de asemenea  
groaznic de decăzuţi. Din zilele lui Moise, Israel nu mai avusese  
niciodată un profet. Ana era o persoană atentă la mediul înconjurător;  
ea recunoscuse nevoia lui Israel după un profet. Astfel că Ana a  
continuat să se roage: „Doamne, nu doar că îl voi închina pe fiul meu  
Ţie, dar briciul nu va trece peste capul lui. El va fi un Nazireu  
închinat Ţie. Dacă îl poţi folosi să întorci la Tine acest popor,  
atunci el e al Tău”. Toată rugăciunea ei s-a mutat de pe nevoia  
proprie, pe nevoia lui Dumnezeu. Foarte adesea, rugăciunile noastre nu  
primesc răspuns pentru că ele sunt focalizate prea mult pe noi înşine.  
Este minunat că Samuel s-a născut unei asemenea mame.
 
Când Ana i-a dat naştere lui Samuel, ea nu şi-a uitat promisiunea. L-a  
adus pe fiul său la templu şi a spus: „Pentru copilul acesta mă rugam,  
şi Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. De aceea vreau  
să-l dau Domnului: toată viaţa lui să fie dat Domnului” (1 Samuel  
1:27-28). Niciodată nu s-a dus să-l mai ia înapoi. Ea l-a învăţat pe  
acel micuţ băiat să îngenuncheze şi să se închine Domnului acolo. Este  
minunat să ai o mamă aşa evlavioasă. Apoi ea a cântat Domnului un  
cântec minunat de mulţumire (1 Samuel 2:1-10). Mai mult decât  
probabil, cântarea Mariei de mulţumire (Luca 1:46-55) a fost inspirată  
de cântecul Anei – întrucât versurile sunt foarte asemănătoare. 

Diferenţa dintre a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a cunoaşte Biblia

Cuvântul Săptămânal Noiembrie 2011 (1)

   - Zac Poonen

Este mult mai uşor să cunoşti Biblia decât să-L cunoşti pe Dumnezeu –  
întrucât, ca să cunoşti Biblia, nu eşti nevoit să plăteşti preţul; tot  
ce ai de făcut este să studiezi. Poţi fii imoral în viaţa personală şi  
întinat în gândire, şi totuşi să cunoşti foarte bine Biblia. Poţi fii  
un predicator recunoscut şi totuşi, în acelaşi timp, un mare iubitor  
de bani. Dar nu-L poţi cunoaşte pe Dumnezeu şi să fii şi imoral în  
viaţa personală. Nu-L poţi cunoaşte pe Dumnezeu şi să fii şi un  
iubitor de bani. Acest lucru este imposibil! Tocmai de aceea  
majoritatea predicatorilor apucă mai degrabă cărarea mai uşoară a  
cunoaşterii Bibliei, decât pe cea a cunoaşterii lui Dumnezeu.
 
Vreau să vă întreb: Sunteţi mulţumiţi doar să cunoaşteţi Biblia sau  
există în inimile voastre o sete arzătoare de a-L cunoaşte pe DOMNUL?  
Apostolul Pavel spunea în Filipeni 3:8-10 că dorinţa lui cea mai mare  
era să-L cunoască mai bine pe DOMNUL. El considera orice altceva drept  
gunoi, comparativ cu cunoaşterea DOMNULUI. Pentru această perlă de  
mare preţ, Pavel a renunţat la toate perlele lui. Secretul slujirii  
lui Pavel trebuie găsit, nu în anii pe care i-a petrecut studiind  
Biblia în seminarul lui Gamaliel, ci în propria lui cunoaştere a  
DOMNULUI.
 
Viaţa veşnică înseamnă să-L cunoşti în mod personal pe Dumnezeu şi pe  
Isus Hristos (Ioan 17:3). Poate că noi am defini viaţa veşnică drept  
trăirea eternă în rai. Dar nu aşa a definit-o Isus. Viaţa veşnică nu  
are nimic de-a face cu mersul în rai sau cu scăparea de iad. Are de-a  
face cu cunoaşterea DOMNULUI. Să-L cunosc pe Dumnezeu îndeaproape şi  
personal a fost pasiunea vieţii mele şi povara inimii mele. Ştiu că  
slujirea mea poate avea autoritate Divină numai în măsura în care eu  
însumi Îl cunosc pe Dumnezeu în mod personal. Şi de aceea, în toate  
bisericile noastre, am căutat să-i conduc pe oameni la cunoaşterea lui  
Dumnezeu Însuşi.
 
Astăzi există mai multă cunoaştere Biblică decât oricând altcândva în  
istorie. Timp de aproape 1500 de ani după ziua de Rusalii, nu au fost  
accesibile nicăieri Biblii tipărite. Numai în ultimele două secole  
Bibliile au devenit atât de abundent accesibile. Astăzi avem foarte  
multe versiuni şi concordanţe şi îndrumătoare de studiu. Dar credeţi  
oare că toată această cunoaştere sporită a produs creştini mai sfinţi?  
Nu. Dacă doar cunoaşterea Bibliei ar putea produce sfinţenie, atunci  
ar trebui să-i avem pe cei mai evlavioşi oameni din istorie trăind în  
zilele noastre. Dar nu-i avem. Satan însuşi ar fi fost sfânt dacă  
numai cunoaşterea Bibliei ar fi putut produce sfinţenie – căci nimeni  
nu cunoaşte Biblia atât de bine cât o cunoaşte el. Avem atât de multe  
seminarii în zilele noastre în care Biblia este predată miilor de  
studenţi. Dar se găsesc oare cei mai evlavioşi oameni din lume în  
acele seminarii? Nu. Astăzi, mulţi absolvenţi de seminar sunt mai răi  
decât păgânii.
 
În urmă cu câţiva ani, am întâlnit un absolvent al unuia dintre  
seminariile evanghelice de top din India, el însuşi fiind şef de  
promoţie. Mi-a spus că, după trei ani în acel seminar, starea lui  
spirituală era mai rea decât atunci când intrase la seminar. Ce îl  
învăţase atunci acel seminar? Îl învăţase lucruri despre Biblie şi  
despre creştinism. Satan însuşi ar fi putut absolvi un asemenea  
seminar ca şef de promoţie.
 
Ce i-a folosit acelui tânăr să înveţe Hermeneutica, ce au spus „marii  
critici” şi semnificaţia radăcinilor greceşti ale cuvintelor, dacă el  
nu biruise mânia, amărăciunea, gândurile desfrânate şi iubirea de  
bani? Cu certificatul tocmai obţinut el ar fi devenit curând pastorul  
unei biserici. Dar ce i-ar fi învăţat el pe oamenii din biserica lui  
ale căror probleme acute ar fi fost morale şi nu teologice? Nu ar fi  
fost în stare să-i ajute deloc, în niciuna din situaţiile lor. Iată  
cum este distrusă lucrarea lui Dumnezeu din toată lumea.
 
Numai dacă tu însuţi Îl cunoşti pe Dumnezeu vei fi capabil să-ţi  
conduci turma să-L cunoască la rândul ei. Dacă ai biruinţă asupra  
păcatului în propria ta viaţă vei fi capabil să-ţi conduci de asemenea  
şi turma la biruinţa asupra păcatului. Atunci şi ei vor fi echipaţi să  
meargă să-L slujească pe DOMNUL – cu autoritate şi putere. Crezi că  
diavolul este impresionat de cunoaşterea Biblică sau de diplomele  
cuiva? Nicidecum. Satan se teme numai de bărbaţii sfinţi, smeriţi  
respectiv de femeile sfinte, smerite care-L cunosc pe Dumnezeu.
 
Fie ca Dumnezeu să ne ajute să ne conducem fraţii mai tineri şi  
surorile mai tinere să-L cunoască pe Dumnezeu.