Cuvântul Săptămânal, Iunie 2012 (3)
- Zac Poonen
La nunta din Cana, la care era prezent şi Isus, vinul cel vechi s-a terminat. Vinul cel vechi era făcut cu efort uman, de-a lungul unei perioade de mulţi ani – dar nu a putut satisface nevoia. Aceasta este o pildă a vieţii sub lege – sub vechiul legământ. Vinul cel vechi se consumă; iar Domnul trebuie să aştepte până se consumă înainte ca El să ne poată da vinul cel nou. „Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar n-aţi voit! Ci aţi zis: „Nu! Ci vom fugi pe cai (puterea omenească)!” – „De aceea veţi şi fugi!” – „Vom călări pe cai iuţi!” – „De aceea cei ce vă vor urmări vor fi şi mai iuţi!... Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi, şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!” (Isaia 30:15-18).
Când încercăm şi tot încercăm să trăim în biruinţă şi eşuăm în mod repetat, lecţia pe care Dumnezeu încearcă să ne facă s-o învăţăm este aceasta: „Nu poţi avea biruinţă cu puterea ta proprie”. Cât timp eşti sub lege, vei fi stăpânit de păcat. Lucrarea principală pe care Dumnezeu caută s-o facă în fiecare dintre copiii Lui este să zdrobească total puterea sinelui. La Cana, Isus a aşteptat să se consume vinul cel vechi înainte să săvârşească minunea Lui. Acum, El aşteaptă ca puterea noastră să ajungă la capăt. Toate căderile şi înfrângerile noastre sunt menite de Dumnezeu să ne aducă la capăt, pentru că El îşi poate manifesta puterea Sa în mod desăvârşit numai în slăbiciunea noastră (2 Corinteni 12:9).
Putem vedea puterea sinelui în momentele de ispitire şi provocare, când reacţionăm cu vorbe amare, expresii mânioase, autoîndreptăţire, criticarea şi judecarea celorlalţi, atitudini neiertătare, o iubire apucătoare după lucrurile materiale, lupta după drepturile noastre şi după reputaţie, dorinţa de răzbunare, etc. Toate acestea şi alte atitudini similare arată cât de puternic este încă sinele în noi – vinul cel vechi încă nu s-a consumat; şi Isus aşteaptă pe margine, nefăcând nimic pentru noi.
S-a terminat vinul din viaţa noastră personală, din viaţa noastră de căsnicie sau din viaţa noastră de părtăşie? Atunci este timpul să căutăm faţa Domnului şi să ne recunoaştem sincer nevoia. Numai El ne poate da vinul cel nou! Vinul cel nou din Cana n-a fost produs prin efort omenesc. A fost lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu. La fel poate fi şi în viaţa noastră. El va scrie legile Lui în inima şi mintea noastră, făcându-ne să dorim şi să facem voia Lui desăvârşită (Evrei 8:10; Filipeni 2:13). El ne va circumscrie inimile să-L iubim şi ne va face să umblăm potrivit cu poruncile Lui (Deuteronomul 30:6; Ezechiel 36:27). Aceasta va fi în aceeaşi măsură lucrarea Lui după cum vinul cel nou produs în Cana a fost lucrarea Lui. Aceasta este semnificaţia harului. Noi înşine nu putem produce viaţa lui Isus – chiar de-ar fi să încercăm toată viaţa. Dar, dacă purtăm în trupul nostru „omorârea lui Isus” (luarea crucii în fiecare zi, moartea ego-ului nostru, a propriei voinţe, renunţarea la drepturile noastre şi la reputaţia noastră), Dumnezeu promite să producă în noi vinul cel nou al vieţii lui Isus (2 Corinteni 4:10).
