Un țăran a pus pe acoperișul casei un indicator de direcție a vântului. Pe el a scris: ”Dumnezeu este dragoste”. A fost întrebat ce înseamnă inscripția. Răspunsul a fost: ”Încotro ar bate vântul, Dumnezeu este mereu dragoste.” Veni ziua jalei pentru el; soția lui iubită muri. Dar în mijlocul adâncii lui supărări și a necazului, el rămase neclintit savurând pacea lui Dumnezeu, care lumea nu o poate da. Ce îi dădea sprijin și consolare în durerea lui? Ce era scris pe indicatorul de direcție a vântului: Dumnezeu este dragoste! El spunea: ”Ce este scris pe indicatorul meu m-a învățat și mi-a amintit mereu de adevărul Cuvântului, pe care l-am scris acolo când mi-a mers bine: Dumnezeu este dragoste. Aceste cuvinte mă poartă prin toate necazurile.”
De aceea și noi, când suntem în necaz, să nu uităm că în spatele lui este măsura de dragoste a Tatălui nostru ceresc. Să nu uităm cuvintele Scripturii: ”De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu... Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia...”
"...drogostea era steagul fluturat peste mine." Cantarea Cantarilor 2:4
Samanta buna 2010
