joi, 29 septembrie 2011

Fiţi atenţi la spiritul lui Antihrist

Cuvântul Săptămânal Septembrie 2011 (3)
    - Zac Poonen
 
„Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui  
fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate  
asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?” (Apocalipsa 13:4).
 
Întregul pământ se închină acum lui Satan. Este ceea ce Satan şi-a  
dorit întotdeauna, de la bun început. În Isaia 14:14, citim că Lucifer  
a vrut să fie ca Dumnezeu. Dumnezeu îi dăduse deja lui Lucifer multe  
daruri minunate - înţelepciune, frumuseţe, inteligenţă şi daruri  
supranaturale. Ce-şi putea dori mai mult? El a vrut să fie adorat aşa  
cum era adorat Dumnezeu. Şi, în felul acesta, a devenit diavol. Ori de  
câte ori doreşti admiraţia oamenilor, aminteşte-ţi că şi tu ai aceeaşi  
dorinţă ca Satan. A căuta onoarea oamenilor este ceva satanic. La  
sfârşit, vedem aici că Satan va atrage întreaga lume să i se închine.  
Evident că acest lucru se întâmplă chiar şi astăzi, într-o mică  
măsură. Dar urmează să fie ceva mult mai extins.
 
Ei s-au închinat şi lui Antihrist. Închinarea înaintea lui Antihrist –  
închinarea înaintea oamenilor – devine, de asemenea, larg răspândită  
în zilele noastre. Ei se închinau lui Antihrist spunând: „Cine se  
poate asemăna cu fiara?” La fel cum ne închinăm noi astăzi înaintea  
lui Dumnezeu, spunând: „Cine este ca Tine, O, Dumnezeule?”, oamenii se  
închină lui Satan şi lui Antihrist spunând acelaşi lucru. Oamenii nu-l  
vor numi pe Antihrist, „Antihristul”. Nu. Ei îi vor da un nume  
respectabil.
 
În 1 Ioan 2:18-19, citim: „Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă.  
Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist, să ştiţi că acum s-au  
ridicat mulţi antihrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe  
urmă. Ei au ieşit din mijlocul nostru (din mijlocul bisericii).” Acest  
lucru ne arată că erau oameni care aveau spiritul lui Antihrist chiar  
în mijlocul bisericii primare. Astfel de oameni se află şi în  
creştinătatea din zilele noastre. Oameni cu spiritul lui Antihrist se  
găsesc în lumea politică, în lumea afacerilor, în lumea religiilor  
păgâne şi, de asemenea, printre aşa-numitele „biserici creştine”.
 
Care este nota distinctivă a spiritului Antihristului? Sunt multe. Dar  
una dintre caracteristicile principale este următoarea: Cei cu  
spiritul Antihristului doresc ca alţii să-i admire şi să-i ridice în  
slăvi – ceea ce este totuna cu a primi închinarea oamenilor. Dacă o  
biserică nu luptă împotriva acestei umblări după onoarea oamenilor, ea  
se va trezi foarte curând că este dominată de spiritul lui Antihrist.
 
Dorinţa după onoarea oamenilor se află în carnea noastră. Ea începe să  
crească la fel ca o mică sămânţă, ca un bebeluş – doar o dorinţă  
micuţă după admiraţie, căutând aprobarea sau lauda cuiva. Şi  
sfârşeşte, în cele din urmă, în a dori închinare. Acesta este spiritul  
lui Antihrist. De aceea, oricând vedem acest ou micuţ de şarpe în noi,  
trebuie să-l zdrobim; altminteri, într-o bună zi, va da naştere la un  
şarpe. Dacă acest spirit s-a putut manifesta în cei mai înalţi îngeri,  
de ce nu s-ar putea manifesta în oricare dintre noi? Cine are urechi  
de auzit să audă.
 
Întreaga lume, ni se spune, îl va urma pe Antihrist. Lumea nu L-a  
urmat pe Hristos. Ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstigneşte-L.” Dar îl  
vor urma pe Antihrist, pentru că le va spune vorbe dulci, la fel ca  
prorocii mincinoşi de odinioară.
 
Spiritul lui Hristos ne aduce reproş, batjocură şi împotrivire din  
partea oamenilor. Când creştinii caută popularitate în această lume,  
ei se află pe un teren periculos – teritoriul lui Antihrist. Isus nu  
S-a entuziasmat când oamenii au dorit să-L încoroneze rege. El ştia că  
opiniile oamenilor nu sunt bune decât de aruncat la gunoi. Astfel că  
S-a întors şi le-a spus: „Trebuie să urăşti pe tată, pe mamă, pe frate  
şi pe soră, pe soţie şi pe copii, să urăşti posesiunile tale şi  
propria viaţă, înainte ca să Mă poţi urma” (Luca 14:26-33). Acelea au  
fost cuvinte dure ce au ofensat pe mulţi din cei care le-au auzit.  
Astăzi, adevărata biserică a lui Isus Hristos predică aceleaşi cuvinte  
şi ele sună la fel de dur – şi ele îi ofensează pe oameni la fel cum  
au făcut şi în timpul lui Hristos. Şi, drept urmare, ocara lui Hristos  
vine asupra noastră. În felul acesta suntem protejaţi de spiritul lui  
Antihrist. Dar creştinătatea babiloniană nu va predica acest mesaj şi  
aşa va fi onorată, pavând astfel drumul pentru ca Antihrist să se  
manifeste.
  

miercuri, 28 septembrie 2011

Testează-ţi spiritualitatea‏

Cuvântul Săptămânal Septembrie 2011 (4)
- Zac Poonen
 
Înaintea răstignirii, Petru se lepădase de trei ori de DOMNUL. Acesta  
a fost apogeul unei perioade dezamăgitoare de trei ani şi jumătate în  
care fusese cu DOMNUL şi în timpul căreia se dovedise a fi mândru,  
auto-afirmativ, lipsindu-i rugăciunea. Totuşi, când DOMNUL a trebuit  
să-i încredinţeze lui Petru sarcina de a-I hrăni turma, El n-a făcut  
nicio aluzie la niciuna din acele slăbiciuni. El nici măcar nu i-a  
pretins să fie smerit şi evlavios în viitor şi să-L mărturisească cu  
îndrăzneală, făcând faţă chiar şi persecuţiei dacă era nevoie, de  
dragul DOMNULUI său. Nu, El nu i-a pus nicio întrebare de acest gen,  
deşi acestea sunt într-adevăr calificări pe care ar trebui să le  
căutăm într-un om duhovnicesc, mai ales în unul care e menit a fi un  
lider printre oamenii lui Dumnezeu.
 
DOMNUL ISUS a ştiut că o întrebare simplă va fi de ajuns. Dacă acea  
întrebare ar fi primit un răspuns corect, orice altceva ar fi urmat în  
mod automat. „Mă iubeşti tu mai mult decât orice altceva şi decât pe  
oricine altcineva?” (Ioan 21:15-17).
 
Dragostea pentru Hristos este adevăratul test al spiritualităţii 
oricărui om.
 
Dacă un om a dobândit un rang înalt în biserică, fie chiar şi acela de  
episcop, noi presupunem în mod firesc că trebuie să fie un om  
spiritual. Dar nu este neapărat aşa. Naşterea din nou şi dragostea  
pentru Hristos care decurge din aceasta - iată ce-l face pe un om să  
fie spiritual. Astăzi, este posibil ca un episcop al bisericii să nu  
fie nici măcar născut din nou. Nici deţinerea unui titlu academic  
teologic – sau a câtorva – nu este o garanţie. Nu, nici măcar  
parcurgearea unui seminar teologic serios nu-l va face pe un om  
spiritual! Poţi fii un lucrător creştin permanent sau pastor al unei  
congregaţii, dar aceasta nu te face să fii un om al lui Dumnezeu.  
Toţi, cu prea multă uşurinţă, tu şi eu, putem confunda prezenţa  
regulată la strângeri sau cunoaşterea biblică de profunzime sau zelul  
de nezduncinat pentru predicarea evangheliei drept semnele  
spiritualităţii. Vestimentaţia distinctivă şi o înfăţişare pioasă ne  
pot de asemenea înşela. Dar niciuna din aceste lucruri n-au vreo  
importanţă.
 
În ochii lui Dumnezeu, testul spiritualităţii autentice este un lucru  
şi unul singur: măsura dragostei tale pentru El. În cele din urmă,  
este ceva numai între tine şi DOMNUL.
 
El pune întrebarea: „Mă iubeşti?” şi tu eşti cel care trebuie să  
găsească răspunsul.