Dumnezeu locuieşte într-o casă unde este pace

Cuvântul Săptămânal, Aprilie 2012 (4)

   - Zac Poonen 

      Dumnezeu locuieşte într-o casă unde este pace. Când Isus Şi-a trimis ucenicii în diferite locuri ca să predice, El le-a spus, în Luca 10:5-7, să caute o casă unde era pace. Şi când ar fi găsit o casă de acest fel, trebuiau să stea numai acolo şi să nu mai caute altă casă. De ce i-a îndrumat El astfel? Pentru că ştia că nu vor găsi multe case unde să fie pace.

Dumnezeu locuieşte într-o casă unde nu e nicio luptă. Pentru ce se luptă între ei, în toate situaţiile, soţii şi soţiile? În principal, pentru lucruri materiale – nişte chestiuni pământeşti care nu merg bine. Lucrurile vor merge prost în această lume, dar când ceva merge prost, aminteşte-ţi că singurul lucru grav este păcatul. Toate celelalte lucruri sunt secundare şi neimportante. Sper ca fiecare soţ şi soţie să vadă clar acest lucru: că singurul lucru care este grav e păcatul. Dacă purtaţi amărăciune tot timpul şi nu vorbiţi unul cu altul datorită problemelor pământeşti, acest lucru va îndurera inima lui Dumnezeu. Permiteţi-mi să vă împărtăşesc această fărâmă de înţelepciune: Urâţi păcatul – deoarece acesta este singurul lucru care vă poate distruge căsnicia. Ţineţi cont de următorul lucru: casa voastră trebuie să fie un sanctuar pentru Dumnezeu. Şi, dacă intervine ceva care tulbură pacea din casa ta, ea nu va mai fi un sanctuar.

Îmi doresc ca în tot ceea ce facem să spunem: „Doamne, nu ne interesează dacă oamenii sunt sau nu fericiţi cu noi. Tu eşti fericit? Este ceva în viaţa noastră, în gândurile noastre sau în atitudinea noastră unul faţă de celălalt care Te face nefericit pe Tine? Noi vrem ca Tu să fii fericit în casa noastră. Vom evalua totul în viaţa noastră prin această întrebare: Îi va face plăcere acest lucru Domnului”. Vă puteţi imagina cum va fi atunci casa voastră? Va avea aceeaşi slavă a lui Dumnezeu care strălucea deasupra cortului. Şi oamenii vor fi atraşi către Dumnezeul Cel Viu prin casa voastră.

Dumnezeu locuieşte acolo unde amândoi, atât soţul, cât şi soţia, sunt gata să renunţe la drepturile lor de dragul păcii. A venit odată un cuplu la mine, aflându-se în drum să prindă un tren, şi mi-au spus: „Frate Zac, poţi să ne dai o povaţă în două minute?” Am spus: „Sigur. Iat-o: Fiţi întotdeauna gata să vă cereţi iertare unul altuia; şi întotdeauna gata să vă iertaţi unul pe celălalt.” Dacă suntem gata să cerem iertare imediat ce am făcut ceva rău şi suntem gata să şi iertăm imediat ce persoana de lângă noi ne cere iertare, pot să vă dau garanţie scrisă că, în fiecare zi, casele noastre vor fi case de pace. 

Dar trebuie să fim foarte sensibili cu privire la acest aspect. Dacă ne intră un ţepuş în picior, nu aşteptăm nici măcar o secundă până să-l scoatem. În acelaşi fel, imediat ce simţim vreo tulburare în inimă, trebuie s-o îndepărtăm numaidecât. Este un ţepuş; şi ne va distruge. Ne va contamina inima mai mult decât ne-ar putea infecta un ţepuş piciorul. Urmăreşte pacea cu orice preţ. Nu contează ce altceva am putea pierde – bani sau orice altceva. Acele lucruri nu sunt la fel de importante ca pacea. Sper ca toţi soţii şi soţiile să recunoască că, dacă ar fi să pună în balanţă pacea şi banii, pacea ar cântări mult mai mult decât banii. Reţineţi acest lucru!

Merge ceva prost în casa noastră într-o zi? S-a ars mâncarea? Nu contează. Ce contează că nu putem mânca o mâncare pentru că s-a ars? Poate că aceasta ne va menţine mai viguroşi şi mai sănătoşi şi poate ne va face chiar mai spirituali! Dar dacă ne supărăm din această cauză, atunci diavolul a câştigat!

Amintiţi-vă ce s-a întâmplat cu primul cămin pe care l-a întemeiat Dumnezeu. Diavolul de-abia aştepta, pe furiş, încercând să pătrundă între Adam şi Eva. Şi a reuşit. A reuşit să intre şi între Iov şi soţia lui. Şi a reuşit să intre la fel de bine şi între Isaac şi Rebeca.

Niciodată voia lui Dumnezeu nu este ca Satan să intre între un soţ şi o soţie.

Christian Fellowship Church, Bangalore, India
http://www.cfcindia.com 

Un avertisment important către toţi bărbaţii

Cuvântul Săptămânal, Aprilie 2012 (3)

   - Zac Poonen

     În Judecători, capitolul 13, citim despre familia lui Manoah că nu aveau niciun copil. Îngerul Domnului li s-a arătat într-o zi şi le-a spus că vor avea un fiu care va trebui crescut ca un nazireu. S-a născut Samson. Domnul l-a binecuvântat şi Duhul lui Dumnezeu a început să se mişte asupra lui (Judecători 13:25) - ungerea – acesta fiind secretul puterii tututor acestor lideri. Dar, din nefericire, citim că şi Samson a căzut, foarte devreme în viaţă. Ori de câte ori vedea o femeie frumoasă, pur şi simplu nu-şi putea controla pofta trupească. Uita cu totul de chemarea lui de a-I sluji Domnului şi se ducea după acea femeie – nu conta pentru el dacă era o evreică sau o păgână, atâta timp cât femeia arăta bine! Aceasta a fost slăbiciunea lui de-a lungul întregii vieţi. Fără îndoială că Dumnezeu l-a folosit, dar el avea o slăbiciune groaznică pentru femeile drăguţe – asemenea unei mulţimi de predicatori din zilele noastre. Comportamentul lui Samson se află într-un mare contrast cu cel al lui Iosif. Iosif a trăit înainte ca Legea să fi fost dată şi el a avut mult mai puţină revelaţie cu privire la căile lui Dumnezeu decât Samson. Cu toate acestea, el a rămas credincios lui Dumnezeu în mod repetat – şi de aceea, timp de mii de ani, a fost un exemplu remarcabil pentru toţi bărbaţii tineri. Samson, pe de altă parte, timp de mii de ani, a fost un avertisment la fel de remarcabil către toţi bărbaţii!

Citim în Judecători 14:5,6: „Samson s-a pogorât împreună cu tatăl său şi cu mama sa la Timna. Când au ajuns la viile din Timna, iată că i-a ieşit înainte un leu tânăr mugind. Duhul Domnului a venit peste Samson; şi, fără să aibă ceva în mână, Samson a sfâşiat pe leu cum se sfâşie un ied.” Ca şi cum am rupe o bucată de hârtie, Samson a rupt în bucăţi acel leu. El a fost atât de smerit cu privire la acea întâmplare, încât n-a spus nimănui – nici măcar tatălui şi mamei sale. Samson ştia că puterea Duhului Sfânt era cea care-l făcuse capabil de acea faptă. În Judecători 14: 10, citim că tatăl lui s-a pogorât s-o întâlnească pe femeia pe care o plăcea Samson şi l-a dus pe Samson să se însoare cu ea. Aceasta a fost o neascultare directă de Legea lui Dumnezeu care poruncise clar că israeliţii nu trebuiau să se căsătorească niciodată cu pagânii. Viaţa lui Samson a fost una de tipul sus-jos – uneori sus, dar de cele mai multe ori jos. Citim în Judecători 16:1 că s-a pogărât în Gaza. Acolo a văzut o prostituată şi i-a plăcut, preacurvind cu ea. Când a fost prins, el a scos din ţâţâni porţile cetăţii cu amândoi stâlpii şi a plecat cu ei pe umeri! Mai târziu, a întâlnit o altă femeie de-a filistenilor, care se numea Dalila şi s-a îndrăgostit de ea (Judecători 16:4). Cu siguranţă că de o mulţime de ori Dumnezeu i-a vorbit conştiinţei lui, dar el n-a ascultat. Probabil că jubila văzând că Dumnezeu îl FOLOSEA – la fel cum fac mulţi astăzi. În ziua din urmă, mulţi vor veni la Domnul şi Îi vor aminti de timpul când El i-a folosit în diverse lucrări. Dar Domnul îi va trimite pe toţi în focul iadului, pentru că în vieţile lor private au răit în păcat (Matei 7:22,23). Dacă noi continuăm să respingem din conştiinţa noastră avertismentele blânde ale lui Dumnezeu, şi noi ne putem distruge singuri la fel ca toţi acei lucrători.

Samson şi-a pus în cele din urmă capul în poala Dalilei şi i-a dezvăluit secretul puterii lui. Ea i-a tăiat imediat părul şi acela a fost finalul lucrării lui. Ce tragedie! Un om care era un salvator atât de puternic, a fost înrobit de propriile lui pofte şi patimi. Pavel spune, în 1 Corinteni 9:27: „Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” Living Bible parafrazează acest verset astfel: „îmi determin trupul să facă ceea ce trebuie să facă, iar nu ceea ce doreşte să facă”. Ceea ce înseamnă că trebuie să ne determinăm trupul să mănânce ceea ce trebuie să mănânce, iar nu ceea ce doreşte să mănânce; să se odihnească atât cât trebuie, iar nu cât de mult doreşte. Trebuie să ne controlăm ochii să se uite numai la ceea ce trebuie să se uite, şi nu la ceea ce vor ei să se uite. Trebuie să ne controlăm limba să vorbească numai ce trebuie să vorbească, iar nu ceea ce vrea ea să vorbească.

Dacă noi înşine nu ne controlăm patimile trupeşti, putem predica mesaje minunate şi să fim totuşi alungaţi de Domnul în ziua din urmă. De disciplinarea patimilor noastre trupeşti depind foarte multe. Acesta este mesajul pe care-l receptăm din povestea lui Samson, care avea o lucrare minunată binecuvântând foarte mulţi oameni, dar care, în final, a fost el însuşi descalificat. Foarte mulţi predicatori mari au căzut pradă femeilor frumoase. Nu fiţi impresionaţi de darurile pe care asemenea oameni le exercită sau de mărimea organizaţiilor lor!! Un lider care cade în păcat este un lucru mult mai serios decât un credincios care cade în acelaşi păcat. Cui i se dă mult, i se cere de asemenea mult.

Dacă nu eşti credincios relaţiei tale cu sexul opus, nu dezonora Numele lui Dumnezeu încercând să fii un bătrân sau un lider creştin. Nu-i păcăli pe oameni că eşti un om sfânt al lui Dumnezeu, când tu trăieşti de fapt în păcat. Într-o zi, Dumnezeu te va demasca public, dacă tu continui să trăieşti aşa. Poate crezi că eşti suficient de deştept să-ţi ascunzi păcatul. Dar pentru Dumnezeu nu eşti suficient de deştept. El te va afişa mai mult decât te-ai afişat tu până acum.