De ce tace Dumnezeu?

    In  lume se intampla lucruri groaznice!

    Mergeam odata pe strada in Essen - era, cred, in anul 1937 - cand ma intampina un baiat de saisprezece ani extrem de tulburat. Intrucat il cunosteam din lucrarea printre tineri, l-am intrebat: "Ce sa intamplat cu tine?" Mi-a raspuns: "M-au dus cu forta la spital si m-au sterilizat pentru ca mama mea este evreica. Si cand am venit acasa, parintii mei fusesera ridicati." Si nu i-a mai revazut niciodata. Tatal a fost ucis. Mama a ajuns la Auschwitz in lagarul de concentrare. Nu l-am putut ajuta pe baiat decat sa ajunga in Olanda. De acolo a plecat in America. Insa nu voi uita niciodata imaginea acestui baiat tulburat, zguduit: "Pe mine m-au dus cu forta la spital, si m-au sterilizat pentru ca mama mea este evreica. Si cand am ajuns acasa, parintii mei fusesera ridicati." Si ceva asemanator s-a intamplat de milioane de ori. Atunci aparea intrebarea: "Si Dumnezeu?" "Unde-i Dumnezeu?" "N-are nimic de spus la asta?" " De ce tace Dumnezeu?"

    In Köln un nebun a patruns intr-o scoala cu un aruncator de flacari: a omorat doisprezece copii! Di cineva se intreaba atunci: "Si Dumnezeu?" - "De ce tace Dumnezeu?"

    Sau ma gandesc la o tanara femeie care are cancer. Se stinge incet dintre copiii ei, in chinuri groaznice. Cine vede asemenea grozavii, acela trebuie totusi sa intrebe: "Si Dumnezeu?" "De ce tace Dumnezeu?"

   Exista multi oameni care pot acum sa-si povesteasca istoria si in incheiere sa intrebe: "Si Dumnezeu?" - "Unde a fost Dumnezeu?" - "De ce tace Dumnezeu?"

    Iubitul nostru poet german Friederich Schiller a compus odata o "oda bucurie": "Bucurie, fiica mandra, din a zeilor gradina." Si apoi vine versul: "Va fi stand un Tata bun, peste lumile solare." Totusi omul de azi e ispitit sa spuna: "Nu se poate sa stea un Tata bun, peste lumile solare."

    Cui i se intampla asa ceva, cine ajunge sa puna intrebari ca: "Unde este Dumnezeu?" - "De ce ingaduie El asta?" - "De ce tace El la toate lucrurile acestea groaznice?" ajunge poate la punctul unde survine gandul periculos: "Poate ca nu exista nici un Dumnezeu?! Poate ca cerul e gol?! Poate ca ateismul e totusi adevarat?!" Prieteni, cui ii vin asemenea ganduri, acela trebuie sa se-nfioare. Caci daca aceasta ar fi devarat, daca n-ar exista nici un Dumnezeu, atunci ar fi ceva ingrozitor. Atunci noi oamenii - noi fiarele - am fi lasati singuri. Atunci am fi ca niste copii rataciti, care nu mai gasesc drumul spre casa. Sa nu existe nici un Dumnezeu? Ar fi groaznic! Cand oamenii imi spun: "Sint ateu!" atunci zic: "Nici nu banuiti ce spuneti prin aceasta! Deasupra noastra nimic! Lasati singuri! Singuri unii cu altii!" Nimic nu e mai groaznic pentru om ca omul, nu-i asa? Romanii au avut un proverb: "Homo homini lupus". Asta inseamna: "Omul este un lup pentru celalalt" - groaznic!

    Nici nu pot spune de cate ori in calitatea mea de pastor am auzit propozitia aceasta: "Cum poate Dumnezeu sa ingaduie asa ceva? De ce tace Dumnezeu la toate astea?" Si pentru ca am fost intrebat aceasta de atatea ori, as vrea acum sa va raspund.

    Dar mai inainte trebuie sa va spun: Eu nu sint secretarul intim al lui Dumnezeu. El nu mi-a incredintat planurile Lui si nici nu mi le-a dictat in steganograme. Intelegeti? In sine e cam prosteste sa intrebam asa, ca si cum am putea intelege pe Dumnezeu. Dumnezeul, pe care eu Il pot intelege, n-ar fi mai sus ca un decan sau un episcop. Pe aceia ii mai pot intelege. Dar acela n-ar fi Dumnezeu pe care l-as putea intelege. Dumnezeu spune odata in Biblie: "Gandurile Mele nu sint gandurile voastre, si caile Mele nu sint caile voastre". E cat se poate de clar.

    Dar am capatat totusi din Biblie cateva cunostinte si as vrea acum, cat de bine pot, sa va raspund la intrebarea: "De ce tace Dumnezeu?".....

                                                                                                  Wilhelm Busch - Isus destinul nostru