Ar fi putut să apară universul din întâmplare?

               Situația începe să se limpezească pentru omul modern. El vede din ce în ce mai clar că este necesar să afirme un anumit ”da” despre univers și că acest ”da” ar putea fi Dumnezeu. Căci cum ar fi putut oare să apară universul acesta din întâmplare, să se constituie într-o ordine cosmică strictă, de la particulele cele mai minuscule ale atomului până la cele mai uriașe și mai îndepărtate stele și să cuprindă totul intre aceste două extreme? Și cum ar fi putut oare să se mențină această ordine cosmică din pură întâmplare milioane de ani? Aceasta ar fi o curată minune materialistă: un haos universal să dea naștere din întâmplare la o ordine universală! Cine crede în această întâmplare trebuie să scrie acest cuvânt cu majusculă ”Întâmplare” - și să citească ”Dumnezeu”. Să presupunem că ai în fața ta un coș mare de litere. Câți ani ți-ar trebui să arunci în sus la întâmplare cu pumnii literele din coș, până când întâmplarea să facă așa încât literele să se aștearnă jos sub forma unui sonet de Shakespear? I-am pus întrebarea aceasta unui tipograf și el mi-a răspuns: ”V-ați uza înainte de aceasta și dumneavoastră și literele.”

              Cineva a calculat câte neșanse există pentru o singură șansă. După calculul probabilităților, pentru ca acest univers să fi apărut din întâmplare, cifra neșanselor este atât de lungă, încât ar înconjura pământul de 35 de ori! ”Cifra aceasta este ridicol de mica” a exclamat dr. Millikan, savantul. Sir James Jones a calculat că ar trebui o sută de milioane de ani în care o sută de mii de maimuțe să bată la întâmplare la o sută de mii de mașini de scris o piesă de Shakespear. Și chiar și atunci când din întâmplare ar apărea pe hârtie aranjamentul literelor în forma unei piese de Shakespear, maimuțele n-ar ști care este sensul slovelor acelora.

              Când iau la întâmplare o carte și descopăr că există inteligență în ea – uneori se întâmplă acest lucru – atunci eu știu că în spatele acelei inteligențe din carte există o minte inteligentă care se exprimă pe sine. Când privesc universul descopăr că el este în concordanță cu inteligența. Inteligența face parte din el.

              Atunci, concluzia simplă trebuie să fie că în spatele acestei inteligențe care este țesută în însăși structura lucrurilor, există o minte inteligentă și de vreme ce această inteligență structurală pare a fi universală, eu simt că trebuie scrisă cu litere mari – Mintea Universală.