Făcut pentru realizări pozitive

            Tu și eu suntem astfel structurați, astfel alcătuiți înlăuntrul nostru, încât trebuie să ne exprimăm prin realizări pozitive – trebuie să ne exteriorizăm, să devenim stăpâni pe împrejurări, să creăm. Iar dacă noi nu creăm și nu producem în mod pozitiv, mecanismul vieții noastre se degradează; căci noi suntem reglați pentru creare. De aceea, negativismul nu ne reține numai de la a crea, de la a realiza, ci ne reține de la a fi. Personalitatea se năruie, se descompune sub atitudinile negative. Noi nu suntem făcuți pentru aceasta.

            Cunosc o persoană a cărei atitudine față de orice lucru nou care i se propune este ”nu”. Tot timpul are ceva de obiectat sau găsește ceva cu care nu este de acord. Din cauza aceasta viața ei este frustrată atunci când, cu puterile pe care le are, ar putea fi roditoare. O ilustrare mai dramatică a acestui lucru este cazul unei femei deosebit de înzestrate spiritual, care a început să se teamă de viață. S-a retras în sine și a făcut din această retragere strategia ei de viață. Când, însă, s-a deschis în sine și a refuzat să se mai exteriorizeze într-o viață activă, natura a început să se răzbune: genunchii au început să i se anchilozeze. Ea a devenit o invalidă confirmată de medici. Dar nu numai genunchii au început să i se anchilozeze – celulele creierului de asemenea au început să se deterioreze, din cauza îngrijorării, a anxietății și a fricii. Așa cum s-a exprimat medicul: ” Celulele creierului ei sunt mâncate de frică.” Ea a devenit o ființă imposibilă – pentru sine însăși și pentru alții. Forțele vieții începeau să se descompună sub acțiunea retragerii ei, a fugii ei de viață. Așa că medicii au decis să-i izoleze partea aceea a creierului care se ocupă de prevederea viitorului, deoarece era acum afectată de frică și îngrijorare, și să o lase să se atrofieze, așa încât restul creierului să poată funcționa fără frică și îngrijorare. Frica și îngrijorarea trebuia extirpate, fie cu bisturiul, fie prin puterea curățitoare a credinței. Ea a refuzat credința: ”Am fugit de ea prea multă vreme. Dacă dumneavoastră ați fi venit la mine cu ani în urmă, poate că m-ați fi vindecat de starea aceasta – acum însă nu mai văd altă posibilitate decât operația.”

            Retragerea în sine și negativismul sunte contagioase și corup celulele creierului, înmoaie țesuturile, otrăvesc sufletul. Dacă vrei să trăiești din abundență, trebuie să decizi ca acestea să nu aibă nici un loc în tine.