Să nu te încrezi în propria îndreptăţire

Cuvântul Săptămânal Decembrie 2011 (2)

   - Zac Poonen

În Luca 18:9 citim: „A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care se  
încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi.”
 
Există o îndreptăţire a credinţei care este un dar de la Dumnezeu. Dar  
mai există şi o îndreptăţire pe care ne-o putem acorda singuri. Pentru  
a afla pe care dintre ele o ai trebuie să te întrebi dacă te mândreşti  
cu îndreptăţirea ta. Dacă da, atunci tu eşti cel care a produs-o. Dacă  
ai avea îndreptăţirea lui Dumnezeu, primită ca un dar de la El, ai fi  
recunoscător pentru ea, dar nu ai putea să fii mândru de ea. Fariesii  
au o îndreptăţire de care sunt mândri.
 
Poţi fii mândru de o carte pe care ai scris-o tu, dar nu poţi fii  
mândru de o carte pe care a scris-o altcineva. Aşadar, dacă te  
mândreşti cu vreo calitate bună pe care o ai în viaţa ta – fie  
smerenia sau generozitatea sau rugăciunea sau oricare ar fi aceea,  
atunci tu trebuie să fi cel care a creat-o. Dacă eşti generos şi  
primitor de oaspeţi şi te mândreşti cu aceste calităţi, se poate  
atunci să fie doar nişte calităţi omeneşti, iar nu unele de natură  
divină, pentru că, dacă ele ar fi aparţinut caracterului lui Dumnezeu  
şi El ţi le-ar fi dat în mod gratuit, cum te-ai mai putea lăuda cu  
ele? Să fii primitor de oaspteţi este o virtute bună, dar dacă eşti  
mândru de ea, atunci ospitalitatea ta miroase greu înaintea lui  
Dumnezeu.
 
Acest principiu se aplică la fel şi altor domenii - care nu au nimic  
de-a face cu îndreptăţirea. Poate că tu cânţi mai bine decât alţii,  
sau foloseşti mai bine un instrument muzical, sau predici mai bine,  
sau poate că biserica ta este mai mare decât biserica altcuiva. Orice  
lucru de care eşti mândru este rezultatul propriei tale strădanii.  
Dacă ar fi lucrarea lui Dumnezeu, nu te-ai putea lăuda cu acel lucru
 
Mulţi se laudă cu sacrificiile pe care le fac pentru Domnul. Aceasta  
evidenţiază faptul că ei nu au văzut imensitatea jertfei lui Isus pe  
cruce pentru ei înşişi. Poţi vedea o singură stea atunci când  
străluceşte soarele? Nu. Când jertfa lui Isus de la Calvar devine la  
fel de strălucitoare ca soarele în mintea noastră, atunci toate  
sacrificiile noastre neînsemnate vor dispărea, aşa cum dispar stelele  
la lumina zilei – şi nici măcar nu le vom mai numi sacrificii. Dacă-ţi  
poţi aminti toate sacrificiile, atunci trebuie că te afli încă în  
întuneric – pentru că numai în timpul nopţii putem vedea stelele!!
 
Vino cu credinţă şi smerenie şi primeşte îndreptăţirea lui Dumnezeu pe  
care ţi-o oferă El în Hristos - şi dă-I Lui toată slava pentru ea, în  
toate zilele vieţii tale. Atunci nu vei fi niciodată un fariseu.