Mândria este mai periculoasă decât adulterul

Cuvântul Săptămânal, Martie 2012 (2)
Christian Fellowship Church, Bangalore, India

    - Zac Poonen

În Obadia, capitolul 1, Obadia a vorbit despre judecata lui Dumnezeu  
asupra Edomului. Edomul face trimitere la carnea noastră. Prin urmare,  
această profeţie simbolizează distrugerea cărnii. Se vorbeşte aici  
despre mândria Edomului. „Mândria inimii tale te-a înşelat, pe tine,  
care locuieşti în crăpăturile stâncilor şi domneşti în înălţime; de  
aceea, tu zici în tine însuţi: „Cine mă va arunca la pământ?” dar,  
chiar dacă te-ai înălţa ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul  
între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul.”  
(versetele 3, 4).
 
Carnea caută întotdeauna să se înalţe. Dar Dumnezeu este hotărât să  
distrugă complet acea mândrie. Dacă ar veni hoţii noaptea să te  
jefuiască ei n-ar lua totul. Dar aici, „Vai! Ce scormonit este Esau!  
Cum i s-au descoperit comorile!” (versetul 6). Aplicaţia acestui lucru  
pentru noi este că fiecare colţişor care se numeşte „carne” în noi,  
orice patimă a cărnii va fi total distrusă şi învinsă de puterea  
Duhului.
 
Edom era pedepsit datorită violenţei pe care o exercitase asupra  
rudelor lui apropiate pentru că, în momentul în care Israel se afla în  
cea mai mare strâmtorare, când fuseseră luat captiv, el l-a părăsit,  
stând deoparte şi refuzând să ridice un deget ca să-l ajute când  
invadatorii îi prădau bogăţiile (versetele 10,11). El acţionase ca şi  
când şi el era vrăjmaşul Israelului. Edom n-a făcut nimic să ajute  
Israelul.
 
Există păcate de comitere după cum şi păcate de omitere. Adesea, când  
ne gândim la păcat, ne gândim numai la păcatele pe care le-am comis.  
Remarcaţi în povestea Bunului Samaritean că preotul şi levitul n-au  
comis niciun păcat. Ei nu l-au bătut pe omul rănit. Păcatul lor a fost  
că n-au ridicat niciun deget ca să-l ajute pe omul nevoiaş. Realizăm  
noi oare că a nu ajuta o persoană nevoiaşă este păcat? Acesta este un  
păcat al omiterii. Edom NU a făcut ceea ce trebuia să facă - şi Domnul  
a luat în serios acel comportament. Al doilea păcat al lui Edom a fost  
faptul că s-a bucurat de capturarea Israelului (versetul 12). Când  
cuiva i se întâmplă ceva rău, care nici ţie nu ţi-ar cădea bine, te  
bucuri? Acela este un păcat. Nu trebuie să ne bucurăm de nenorocirea  
altcuiva. Dar aceasta n-a fost tot. Edom i-a atacat pe acei israeliţi  
neajutoraţi şi i-a nimicit la răspântii (versetul 14). I-a ajutat pe  
duşmanii Israelului. În final, Domnul a vorbit despre refacerea  
Israelului. Aproape toţi prorocii au vorbit despre reconstituire.  
Ierusalimul va deveni într-o zi un loc de refugiu pentru toţi cei  
salvaţi (versetul 17). Va fi un loc sfânt. Iar poporul Israel se va  
întoarce să-şi revendice moştenirea. În acel timp, Israelul va deveni  
un foc arzând pentru Domnul, iar Edomul miriştea. „Cei care îi vor  
salva se vor sui pe Muntele Sionului, ca să judece muntele lui Esau  
(carnea). Şi împărăţia va fi a Domnului!” (versetul 21).
 
Astăzi, Dumnezeu ne-a chemat să fim acei salvatori, vestindu-L pe  
Dumnezeu oamenilor rătăciţi: „Iată Împăratul vostru” şi chemându-i să  
se întoarcă la El.
 
Care a fost cauza căderii lui Edom? „Mândria inimii tale te-a înşelat”  
(versetul 3). Când suntem mândri ne expunem singuri la înşelăciune  
spirituală – întrucât mândria este natura intrinsecă a lui Satan,  
înşelătorul. În momentul în care devii mândru de ceva – înfăţişare,  
inteligenţă, spiritualitate, cunoaşterea Bibliei, orice – imediat  
diavolul te ia de mână şi-ţi spune: „Tu şi eu suntem în părtăşie  
acum”. Pe de altă parte, Isus Hristos a fost cel mai smerit Om care a  
umblat vreodată pe pământ; şi în momentul în care te smereşti, ajungi  
în părtăşie cu El.
 
Mândria este mai periculoasă decât adulterul pentru că adulterul este  
un păcat exterior – iar păcatele care sunt exterioare şi evidente nu  
sunt aşa de grave ca păcatele care sunt ascunse. Obadia îi avertizează  
pe aceia care se complac în mândria lor că sunt înşelaţi. Să învăţăm  
din acest scurt îndemn să ne preocupăm de cei din jurul nostru care se  
află în robia cărnii lor şi să-L facem cunoscut lor pe Domnul Isus  
care-i poate elibera definitiv.