Necredinta cronica

    Multe biserici, la ora actuala, zac intr-o forma de necredinta cronica. Ele, intr-un fel, asteapta, dar,
in acelasi timp, nu mai asteapta nimic de la Domnul si, in mod natural, Domnul nu face nimic. Din cand in cand, cu mare greu, cate o persoana e adaugata la numarul bisericii. Dar libertatea, stralucirea, bucuria si dragostea adevaratului crestin care crede in Dumnezeu lipseste tot mai mult dintre noi. Ba ne si temem sa ne exprimam bucuria asa cum o simtim pentru a nu sifona personalitatea tristomanilor si a cioclilor din biserici.

    Vocea necredintei tasneste din psihologia non-asteptarii, a obisnuitului. Asta este marea noastra problema astazi: psihologia platitudinii. Mergem la biserica si ne asezam pe scaun, ne rugam, cantam si ascultam, dar ce facem pentru a ne inflacara? Pe cine sa aducem? La cine sa ne uitam? Si in tot acest timp uitam ca Iehova e prezent. "Eu sunt Iehova-Shama; Eu Sunt in mijlocul vostru. De ce nu priviti la Mine?" Dar cine mai are timp sa creada azi in Dumnezeul Bibliei care este neschimbat???

    "Eu Sunt steagul victoriei tale". Dar noi zicem "Oare cat o sa ma coste?" Cat costa o trezire spirituala? Absolut nimic si absolut totul!!! Nu te costa nici o centima, dar in acelasi timp te va costa tot ce ai. Nu poti importa trezirea spirituala, aducand pe cineva cu avionul din alta tara. Cati predicatori despre care am auzit lucruri deosebite invitam sa ne predice in biserici, cu scopul ca doar, doar, se va petrece ceva si la noi. Dar gresim urat de tot si aici. Ei vin, ne predica bine, se predau cateva suflete, le botezam si pe urma si sufletele acelea devin reci ca noi. Dar sa stiti ca inca nu am vazut sa iasa nimic din importul spiritual. N-am vazut sa iasa ceva incercand sa-L importam pe Dumnezeu. El nu zboara cu Boing 747 sau intr-un turbo-jet!!! Ci El spune: "Eu Sunt Iehova; Eu Sunt cu voi. Sunt acolo unde sunteti si voi; Eu acum sunt aici. Cheama-Ma!!!"

    "Dar tu nu M-ai chemat Iacove" spune Isaia 43:22. "Caci te-ai obosit de Mine, Israele!" In alte cuvinte, noi ne-am plictisit de Atotputernicul, de Marele Iehova, chiar daca nu vrem s-o recunoastem verbal, dar practic cam asa este. Asta se poate numi, psihologia plictiselii. A.W. Tozer spune: "Nu ezit sa afirm ca mare parte din ceea ce se petrece azi in numele crestinismului este pur si simplu plictiseala". Dumnezeu spune: "De ce nu Ma chemi pe Mine? Sunt aici si sunt gata sa te ajut. Voi face aceste lucruri pentru tine". Vocea necredintei spune: "Nimic nu se va schimba asa ca n-are sens sa mai incerci". Dar vocea lui Iehova spune: "Iata, voi face ceva nou si-i gata sa se intample... Voi face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase" (Is. 43:19).

    Necredinta este logica si normala pentru natura umana. Dar oamenii credintei au si ei logica, o logica care este superioara logicii naturale/firesti; au o logica spirituala care pare nebunie pentru cei necredinciosi, chiar daca ei se numesc crestini. Necredinta este logica in intregime, dar e caracterizata de psihologia rutinei, de psihologia normalului, a obisnuitului. Adica, nu se va petrece nimic, chiar daca ne rugam; si uite-asa traim intr-o necredinta cronica. Sau chiar daca cantam si ne rugam sau chiar daca zicem ca credem, credinta aceea este mai mult necredinta. Deseori suntem ca batranica aceea crestina care era tare credincioasa si era nelipsita de la biserica. Dar pentru a ajunge la biserica trebuia sa treaca peste un deal. Intr-o zi, a venit un predicator vizitator si i-a vorbit despre puterea credintei si ea a hotarat sa creada ca se pot muta muntii cand ai credinta. S-a pus intr-o sambata seara pe genunchi si a zis: "Doamne eu cred in Tine, fa ca maine dimineata sa nu mai fie acest deal aici. Doamne, cred si-Ti multumesc." A doua zi dimineata s-a trezit si curioasa foc a dat repede perdeaua la o parte si a vazut ca dealul era tot acolo si a murmurat: "Am stiut eu ca nu o sa se intample nimic." Necredinta cronica!

                                                               Daniel Cocar-Viata pozitiva (pag. 157-159)