A izvorât inteligența din noninteligență?

           Ieri am început să vedem cât de posibil ar fi pentru noninteligență să producă inteligență. ”Din nimic nu se naște nimic” este legea universală. Dar iată că eu descopăr inteligență în univers - și tu și eu o posedăm. A venit oare această inteligență din noninteligență? Dacă da, atunci acesta este un mare miracol materialist. Natura a produs ceva ce n-a avut. Și, mai mult, și tu și eu avem un scop, noi alegem. Acest scop, această tendință spre ceva a apărut oare dintr-un univers lipsit de scop? Aceasta ar fi, de asemenea, o minune materialistă. Așa cum a spus cineva: ”Am văcut noi vreodată o călimară cu cerneală destupându-se ca să scrie o Biblie? S-au hotărât vreodată pietrele să se adune laolaltă și să formeze o catedrală? Omul care nu crede în Dumnezeu este obligat să creadă în minuni, în însuși fenomenul pe care îl condamnă la un credincios.”

           Să presupunem că la sfârșit aș face descoperirea că nu există Dumnezeu, că credința mea în Dumnezeu a fost o greșeală. Nici chiar atunci nu aș regreta că am crezut într-un Dumnezeu, deoarece viața însăși funcționează mai bine în această ipoteză. Însumările vieții mele sunt mai mari – rezultatele sunt superioare. Universul are sens și viața mea este mai fericită. Mai mult decât atât, eu mă voi ridica la sfârșit, voi înfrunta universul și-i voi spune: ”Ei bine, eu am avut o impresie mai bună despre tine – am crezut că tu conții o inteligență, dar acum văd că n-ai nici una. Am crezut că ai un scop, dar acum văd că ești lipsit de scop. M-ai dezamăgit. Eu îți sunt superior, deoarece am acționat pe baza unei ipoteze mai înalte decât poți conține. Eu ți-am fost deci superior. Cum aș putea să regret că am fost astfel?”

           După ce a trecut de la scepticism la credință, un profesor de energetică a exprimat acest lucru în felul următor: ”Dacă ar putea să-mi dovedească cineva în mod științific că lucrul acesta pe care l-am găsit nu este adevărat, eu aș continua să cred, deoarece altfel universul mi-ar apărea total lipsit de sens.” Avea perfectă dreptate. Universul n-are sens fără Dumnezeu. Așa cum spunea Rousseau: ”Dacă n-ar fi existat Dumnezeu, noi am fi fost nevoiți să-L inventăm ca să-i menținem pe oameni sănătoși la minte.”