Nu putem trăi pe baza lui ”Nu”

           Am văzut ieri că dacă dispare Dumnezeu, atunci dispare și temelia universului nostru moral. ”Detectorul de minciuni” a arătat că trei la sută dintre angajații din comerț sunt cinstiți prin structura lor de caracter – că doar cinci la sută dintre funcționarii băncilor sunt cinstiți, chiar și atunci când nu există mijloace de a li se detecta eventualele fraude. Să zicem că aceasta este o exagerare și că am dublat cifrele. Chiar și în acest caz, o națiune care trăiește pe o temelie atât de șubredă din punct de vedere moral, este în permanență în pericol de faliment. Înainte de război, totalul fraudelor ar fi putut acoperi datoria noastră națională în doi ani de zile. Temelia noastră morală se destramă. Trebuie sa-L chemăm pe Dumnezeu înapoi. Dar putem noi oare?

           Cred ca da, deoarece semizeii pe care noi i-am așezat în locul lui Dumnezeu ne înșală așteptările. Dacă rațiunea nu ne poate duce la El, atunci s-ar putea ca deziluzia să o facă, sau ca durerea și necazul ”sa ne arunce la pieptul Lui”. Dar oare nu există speranța unei credințe raționale? Putem noi să fim credincioși cu consimțământul întregii noastre ființe, inclusiv cu mintea noastră? Eu cred ca putem, deoarece pentru omul modern situația începe să se limpezească.

           Omul modern începe să vadă că-i este imposibil să trăiască, așa cum își închipuie unii, doar din negarea credinței altora. Generația de oameni care au trăit doar din negări a constatat în curând că este deziluzionată chiar de către iluziile sale. Ei respingeau totul cu un gest superior și disprețuitor și strigau laude nimicului. Au ajuns însă să-și dea seama că nu poate trăi din respingeri. Dacă ne-am duce în fiecare zi la masă, am privi bucatele cu dispreț și apoi le-am întoarce spatele, am putea trăi o vreme cu această atitudine disprețuitoare, dar numai o vreme. În cele din urmă ne-ar apuca foamea și ne-ar obliga să luăm o atitudine pozitivă față de mâncare și să acționăm în acest sens. Atât din punct de vedere fizic, cât și spiritual, noi suntem ființe pozitive și nu putem trăi din negații. Noi nu putem trăi din ”nu” și suntem obligați să trăim din ”da”. Și acest ”da” trebuie să fie Dumnezeu, sau altfel ajungem la faliment.

          Viitorul lumii acesteia este în mâinile credincioșilor, căci necredincioșii nu pot acționa. Ei au ajuns la ”paralizare prin analizare”. Ei nu știu altceva decât să nege.