Dumnezeu Dispare

              Cum a dispărut Dumnezeu din gândirea acestui veac? Ei bine, când oamenii veacului nostru, ca niște copii fără judecată, au crezut că lumea jucăriilor bunăstării materiale este o lume suficientă, atunci Dumnezeu a dispărut, înăbușit de preocuparea materială. Se întâmplă ca în cazul acelui newyorkez bogat care s-a întors cu soția lui în micul oraș în care au copilărit, satisfăcut de sine, i-a zis soției: ”Iată de unde am plecat noi, draga mea.” Și ea i-a răspuns într-un mod neașteptat: ”Da, da, dar eu tocmai mă întrebam unde am ajuns?” Ea simțea goliciunea în mijlocul bogației pe care o avea acum.

               Un profesor a explicat acest fenomen în felul următor: ”Nu știu să fi avut vreun moment în viața mea în care să fi renunțat în mod conștient la credința religioasă. Dar a fost ca și cum aș fi pus-o într-un dulap și când m-am întors să o caut, dulapul era gol.” Fenomenul care are loc în generația noastră este aceea ce li s-a întâmplat celor trei generații de patriarhi, Avraam, Isaac și Iacov. Iacov spune: ”Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Acela de care se temea Isaac” (Geneza 31:42). Dumnezeu era Dumnezeul lui Avraam, omul care I-a fost prieten și care a riscat pentru El. Lui Avraam, Dumnezeu îi era o prezență intimă, primordială și reală. Dar în generația următoare, Dumnezeu n-a mai fost ”Dumnezeul lui Isaac”, ci ”Acela de care se temea Isaac”. El dispăruse în ceață și devenise un lucru secundar. Totuși, Isaac trăia cu teamă de Dumnezeul tatălui său, Avraam. În a treia generație –la Iacov – rezultatul acestei dispariții treptate a lui Dumnezeu a început să se arate în decăderea morală a lui Iacov. El a furat dreptul de întâi născut al fratelui său, fiind gata să pună mâna pe șansa cea mare, fără să-i pese de Dumnezeu. Aceleași lucruri ni s-au întâmplat și nouă. Strămoșii noștri au avut o experiență directă, primordială cu Dumnezeu prin trezirea evanghelică. Generația următoare s-a menținut în biserică din cauza părinților lor, dar pentru ei Dumnezeu era doar ”teama” – strălucirea palidă a unei credințe pe cale de dispariție. A treia generație culege roadele unei credințe dispărute, roade care se văd sub forma decăderii morale. Noi  ne destrămăm moral din cauză că ni s-a destrămat credința. L-am pierdut pe Dumnezeu și în felul acesta am pierdut fundamentalul moralei. Dar iată că a venit o noapte în care Iacov însuși L-a întâlnit pe Dumnezeu, I-a rezistat și s-a bătut cu El o noapte întreagă și din întâlnirea și bătălia aceea a ieșit un om nou. Dacă nu ajungem și noi la această bătălie, la această întâlnire personală cu Dumnezeu ca și Iacov, întâlnire care să producă în noi reînnoirea morală, atunci suntem într-adevăr pierduți și s-a terminat cu noi!