Dumnezeu în golurile neexplicate?

           În timp ce problema lui Dumnezeu se lămurește, anumite îndoieli încă mai stăruie. Oare nu L-a făcut doctrina evoluției pe Dumnezeu inutil? Oare nu se formează totul prin impulsul forțelor inerente în natură? Oare nu umple știința tot mai mult golurile din natură, golurile care marcau lipsa noastră de cunoaștere – goluri in care noi obișnuiam să-L punem pe Dumnezeu?

           Greșeala este a noastră, căci L-am pus pe Dumnezeu în golurile neexplicate și când a venit apoi știința și a umplut aceste goluri, Dumnezeu a dispărut! În loc să-L așezăm pe Dumnezeu în ­­căci acolo este locul Lui. Inteligența, ordinea, determinismul, nu pot exista fără El! Universul este ordonat și determinat deoarece Dumnezeu este un Dumnezeu al ordinii și al determinării – El lucrează prin lege și prin ordine, nu prin capriciu și întâmplare.

           Cu privire la evoluție, când tu imi spui că ”forțele inerente” sunt capabile să producă universul, eu te întreb: cum ar putea aceste forțe inerente să se îndrepte și să se miște către țeluri inteligente, fără ca ele să fie inteligente? Către scopuri morale, fără ca ele să fie morale? Nu vezi că tu însuți  Îl introduci prin contrabandă pe Dumnezeu în procesul cosmic și după aceea vii și ne spui că El nu este necesar? Dumnezeu este atât de necesar pentru procesul evolutiv ca și creația care a avut loc o dată pentru totdeauna. Care alternativă îmi cere mai multă inteligență – să lovesc o bilă de biliard ca să meargă direct la țintă, sau să lovesc o bilă în așa fel încât ea să lovească o altă bilă și aceasta la rândul ei alta, și aceasta alta, până când ultima din lanț să nimerească ținta? Este evident că această ultimă alternativă cere mai multă inteligență. Așa cum ne apar lucrurile, Dumnezeu creează un lucru care la rândul lui creează altul și acesta altul și toată această mașinărie deterministă se înfreaptă spre un univers moral, în care tu și cu mine trăim nu împinși de la spate de forțe oarbe, ci fiind călăuziți din față, ca de niște faruri, de idealurile supreme – un univers de libertate morală în care evoluția noastră este în mâinile noastre – putem merge în sus sau în jos, după cum alegem și decidem noi înșine. În lume s-a creat un cadru în care să poată să apară cel mai măreț lucru posibil, și acesta prin alegerea noastră, și anume – caracterul.