Al patrulea dușman: frica

                Am văzut până acum 3 dintre cei 15 dușmani ai personalități umane. Trecem acum la al patrulea: îngrijorarea, anxietatea, frica.

            Aproape fiecare rău este un bine pervertit. Îngrijorarea, anxietatea și frica sunt un bine pervertit. Există în noi un instinct de a privi înainte, de a planifica, de a gândi cum să facem față unor situații posibile, înainte ca ele să se fi întâmplat. Această capacitate de prevedere este unul dintre darurile care îl disting pe om de animal. Animalul ajunge repede într-o fundătură; omul însă înaintează spre zări infinite.

            Capacitatea de a prevedea, de a planifica, de a preveni este puterea care ne ridică din ”este” și ne transpune în ”poate fi”, și acesta este secretul progresului. Voința de a trăi nu trebuie proiectată numai în ”acum”, ci și în ”vom fi”. Trebuie să fim stăpâni atât pe astăzi, cât și pe mâine. Isus l-a lăudat pe ispravnicul care a văzut că vine furtuna și înainte ca aceasta să-l prindă, și-a aranjat socotelile, apoi Isus adaugă: ”Fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii” (Luca 16:8). Lipsa unei planificări inteligente ne face prizonierii lui astăzi, în loc de a fi pionieri ai zilei de mâine.

            Creștinii, mai mult decât oricine altcineva, sunt oameni cu o vedere în perspectivă. Ei plănuiesc cum să trăiască astăzi, cum să trăiască mâine și cum să trăiască pentru veșnicie. Și planifică lucrul acesta pentru toți oamenii, căci nu numai că privesc departe, dar au și o privire largă. Ideea că creștinul este un nătâng nepăsător atent doar la clipa de față din cauză că îi este frică să privească la ziua de mâine este falsă. Noi suntem chemați să-L iubim pe Dumnezeu cu tot cugetul nostru, cu toată mintea, rațiunea și inteligența noastră și o parte a minții noastre este prevederea. De aceea, creștinul trebuie să cultive această calitate a planificării inteligente.