Creștinul, am văzut ieri, este un om care se ocupă de trecut, de prezent și de viitor și este bine înfipt în realitate. El se ocupă de realitate mai mult decât oricine altcineva, pentru că este sensibil la problemele lumii întregi. Aceasta este stimulentul lui cel mare, care îl împinge înainte, care îi dă direcție și îl determină să persevereze. Creștinul ar trebui să fie cea mai progresistă personalitate din lume; el este treaz în fiecare fibră a ființei lui și este omul căii deschise.
Dar dacă această conștiență este atuul cel mai mare, ea poate deveni și handicapul lui cel mai mare. Faptul că el este sensibil și conștient de sine și de toți oamenii, îl poate face să se îngrijoreze. Și atunci lumina lui s-a transformat în întuneric, pentru că îngrijorarea, neliniștea și frica pot bloca înaintatea, putând paraliza și destrăma personalitatea.
Până la un anumit punct, frica îl poate face pe chirurg mai îndemânatic și mai atent ca să nu taie unde nu trebuie; dar frica împinsă dincolo de acel punct poate să-l paralizeze pe medicul care face o operație. Există, deci, o frică sănătoasă, care ne dă îndemânare și imbold; există însă o frică nesănătoasă, care ne lipsește atât de îndemânare, cât și de imbold – frica ce ne inhibă. Găsim scris în Scriptură: ”Frica de Domnul este începutul înțelepciunii” (Psalmul 111:10) și, de asemenea, găsim scris: ”...mi-a fost teamă și m-am dus de ți-am ascuns talantul îm pământ...” (Matei 25:25). Ambele sunt profund adevărate. Există o teamă care este înțelepciune și una care te face să-ți îngropi talanții îm pământ.
Frica, la fel ca oricare alt impuls, trebuie ținută sub control și folosită în scopuri constructive. Scăpată de sub control, ea se transformă în îngrijorare și anxietate și devine dinstructivă atât pentru individul respectiv cât și pentru cei din jurul său. ”Nu te teme, căci teama duce numai la rău” (Psalmul 37:8), (în traducerea Cornilescu, versetul este redat astfel: ”...nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.” – n.trad.), tendința ei este numai spre distrugere, nu spre edificare. Isus ne spune că noua viață este adesea ”înăbușită de îngrijorări” (Luca 8:14). Este foarte probabil că frica, îngrijorarea și anxietatea sunt cele trei forme cele mai grave ale răului pe care și le poate însuși omul. Ca să fie sănătos, el trebuie să le dezrădăcineze cu orice preț.
0 commenti:
Trimiteți un comentariu