marți, 22 februarie 2011

Alcătuiţi pentru credinţă, nu pentru frică


             Intenţia mea iniţială fusese să-mi închei meditaţiile despre biruinţa fricii săptămâna trecută, dar cu cât am analizat mai îndeaproape frica, cu atât ea ne-a devenit o problemă mai fundamentală.  Când scriam lucrurilele acestea, am primit o scrisoare de la o femeie foarte dotată, care îmi scria: "Domnule dr. Jones, toate merg prost şi mi-e teamă, grozav de teamă că toate se vor prăbuşi." Ea spunea că toate merg prost. Adică dădea vina pe împrejurări, dar nimic nu era mai rău decât propria sa teamă, care la rându-i era înrădăcinată în egocentrismul ei. Universul ei se prăbuşeşte mereu, mereu, deoarece atitudinile ei egocentrice dau naştere temerilor.  Dacă ea şi-ar schimba centrul vieţii, tot restul s-ar schimba, s-ar rezolva; dar cu centrul greşit amplasat, nimic nu poate ieşi bine.
            În următoarele câteva zile, vom recapitula toate hotărârile lăuntrice şi le vom cataloga. Nu vor fi hotărâri luate cu dinţii încleştaţi și cu toţi muşchii încordaţi, ci o constatare calmă şi relaxată a poziţiei vieţii noastre şi a atitudinilor noastre în cadrul ei.
            (1) Constat că lăuntrul meu este alcătuit pentru credinţă, şi nu pentru frică. Nu frica este ţara mea de baştină, ci credinţa. Sunt astfel alcătuit încât îngrijorarea şi anxietatea sunt fire de nisip în mecanismul vieţii, în timp ce credinţa este ulei. Trăiesc mai bine prin credinţă şi încredere decât prin frică şi anxietate. În anxietate şi îngrijorare, fiinţa mea gâfâie după aer - aceasta nu este atmosfera mea reală, normală. Un psihiatru a scris: "Nu ştim din ce cauză cei se îngrijorează mor mai repede decât cei ce nu se îngrijorează, dar lucrul acesta este un fapt stabilit."  Dar eu, care am judecata mai simplă, cred că ştiu care este cauza: noi suntem construiţi din nervi, ţesuturi, celule ale creierului şi suflet  pentru credinţă şi nu pentru frică. Dumnezeu ne-a făcut în felul acesta.      De aceea, nevoia credinţei nu ne este impusă în mod dogmatic, ci este ceva înscris în structura fiinţei noastre. A trăi cu îngrijorări, înseamnă a trăi împotriva realităţii.

0 commenti:

Trimiteți un comentariu