Ajungem acuma la cea mai mare dintre toate fricile: (e) Frica de moarte. Mulți trec prin viață distrugandu-și-o prin frica de moarte. Dar de ce ne-am teme de moarte? În drum spre spânzurătoare, fratele meu mi-a zis: "Se pare că din asta n-ai să mai scapi, nu-i așa?" Și eu am fost de acord. Dar pe drum am întâlnit-o pe femeia pe care se presupunea că am ucis-o eu. "Iată, am strigat, v-am spus că n-am ucis-o. Iat-o vie!" Am rugat-o să vină cu noi. În jur era o mare mulțime, și eu le-am zis: "V-am spus că sunt nevinovat. Iată femeia" Dar mulțumea era infierbandata: "Am venit să vedem un misionar spânzurat, și dorim să vedem lucrul acesta. La care eu am insistat: "Faceți o mare nedreptate. Dar mie nu mi-e teamă să mor. S-au incapatant și m-au urcat pe eșafod. Mi-au pus gluga pe ochi, mi-au fixat lațul în jurul gâtului și acum mă așteptam să fie lovit butucul de sub picioare. Și tocmai când să se întâmple aceasta, m-am trezit. Desigur, m-am bucurat să constat că sunt în pat și nu pe eșafod, dar în lăuntrul meu eram într-o stare de exaltare, chiar de bucurie. "Nu m-am comportat prea rău nici chiar într-o situație limită." - mi-am zis. "Ce-ar fi putut să mi se întâmple mai rău?"
De ce s-ar teme un creștin de moarte? A-ți fi frică de viața aceea mai mare, mai vastă, este o formă de ateism. A te îndoi de viitor înseamnă a te îndoi de prezent. Înseamnă că Stăpânul care a cobarat El însuși în moarte și a venit înapoi spunând: "Eu sunt Învierea și Viața... cine crede în Mine nu va muri niciodată", nu este unul pe care să te poți baza în probleme capitale și deci nici în lucrurile de zi cu zi. Așa cum pasărea pe ramura răsucita de furtună poate zice în momentul în care ramura este frântă: "Foarte bine, rupe-o, căci îmi rămâne alternativa, eu am aripi", tot așa îi putem spune și noi morții: "Poți tu să-mi frângi ramura vieții acesteia pământești; am alternativa, am nemurirea - eu Îl am pe Dumnezeu." Nimic nu poate frânge aceasta!
Adevărații creștini trăiesc frumos și mor frumos.
1 commenti:
Evrei 2:14-15
"Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul,
si sa izbaveasca pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor. "
2 Timotei 4:6-8
"Caci eu sunt gata sa fiu turnat ca o jertfa de bautura, si clipa plecarii mele este aproape.
M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta.
De acum ma asteapta cununa neprihanirii, pe care mi-o va da in "ziua aceea" Domnul, Judecatorul cel drept. Si nu numai mie, ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. "
2 Corinteni 5:1-6
"Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer, de la Dumnezeu, o casa care nu este facuta de mana, ci este vesnica.
Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc,
negresit, daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti dezbracati de el.
Chiar in cortul acesta deci gemem apasati; nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalalt peste acesta, pentru ca ce este muritor in noi sa fie inghitit de viata.
Si Cel ce ne-a facut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
Asadar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul."
Trimiteți un comentariu