Ne întoarcem deci privirile la problema resurselor. (8) Adu-ți aminte nu numai că tu aparții Împărăției lui Dumnezeu, ci și că Împărăția lui Dumnezeu îți aparține ție. Iată un fapt care trebuie să-ți pătrundă bine întreaga gândire, căci dacă-l vei înțelege și ți-l vei însuși, vei întoarce prin aceasta cursul vieții tale de la înfrângere spre victorie. Stăpânește adevărul acesta și el te va stăpâni pe tine.
Isus a spus că trei clase de oameni posedă Împărăția lui Dumnezeu: ”Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor” – ”Lăsați copiii să vină la Mine... căci a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor.” ”Ferice de cei persecutați pentru dreptate, căci a lor este Împărăția Cerurilor.” Aici cei ”săraci în duh”, copiii și cei ce sunt suficient de drepți ca să fie prigoniți – aceștia sunt cei care posedă Împărăția – Împărăția este a lor; puterile ei sunt ale lor.
Primele două clase se aseamănă: cei săraci în duh, adică cei ce renunță la ei înșiși, și cei ce au spirit de copil, adică sunt sunt simpli, neafectați, educabili. Aici găsim cheia care deschide cămara cu provizii a universului – Împărăția lui Dumnezeu. Acest adevăr este aplicabil pretutindeni. Huxley i-a scris odată lui Kingsley: ”Am impresia că știința ne învață în termenii cei mai clari concepția creștină a predării totale în fața voinței lui Dumnezeu. Știința zice: șezi... în fața faptelor ca un copil, fii gata să nu renunți la orice noțiune preconcepută, fii gata să mergi oriunde te va duce natura, căci altfel nu vei cunoaște nimic.” Cum oare ajunge savantul să cunoască natura? Supunându-i-se! Dacă savantul este mândru și nu se lasă învățat, el nu va stăpâni nimic și nu va învăța nimic. Fiecare savant un mare este un om umil – trebuie să fie, căci altfel n-ar putea să fie un savant mare. El avansează, așa zicând, în genunchi – apoi se ridică în picioare și ia în stăpânire; toate puterile naturii îi stau la dispoziție. ”Cei blânzi moștenesc pământul.” Tot așa și tu, în măsura în care te predai Împărăției lui Dumnezeu, îi moștenești puterile – ele sunt toate ale tale.
1 commenti:
Matei 5:1-10
"1. Cand a vazut Isus noroadele, S-a suit pe munte; si dupa ce a sezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
2. Apoi a inceput sa vorbeasca si sa-i invete astfel:
3. "Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor!
4. Ferice de cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati!
5. Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul!
6. Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!
7. Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila!
8. Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9. Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu!
10. Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este Imparatia cerurilor! "
Luca 18:16-17
" 16. Isus a chemat la Sine pe copilasi si a zis: "Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti; caci Imparatia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17. Adevarat va spun ca oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu niciun chip nu va intra in ea." "
Trimiteți un comentariu