Privesc dincolo de mine la Dumnezeu

            Trebuie să mai rămânem puțin la problema aceasta, de a ne vedea pe noi înșine în Dumnezeu, deoarece este necesară o precizare. (7) Nu te uita prea mult la tine însuți în Dumnezeu – uită-te la Dumnezeu Însuși. O mulțime de religii și de culte se concentrează asupra cultivării de sine și rezultatul este apariția unei mari mulțimi de oameni doritori, dar frustrați, înălțați pentru moment, dar șchiopătând tot restul vieții. De ce? Pentru că există o lege, formulată de Domnul Isus, care spune că dacă te concentrezi asupra ta însuți, este absolut sigur că te vei pierde. ”Oricine caută să-și scape viața”- concentrându-se asupra ei, iubind-o și cultivând-o – ”și-o va pierde.”

            Când Petru s-a uitat la sine și la valurile din jurul său, a început să se scufunde. Numai atunci când s-a uitat țintă la Isus, a fost în stare să umble pe ape. Uită-te la tine însuți sau la cei din jurul tău și te vei scufunda; uită-te la Isus, și vei umbla pe apă sau pe orice altceva. Așa cum a zis cineva: ”Poruncește-ți, și, după toate probabilitățile, vei constata că nu salivezi – dimpotrivă, există toate șansele că ți se va usca gura. Dar gândește-te la o mâncare delicioasă și atunci, fără să zici nimic, îți va lăsa gura apă.” Nu trebuie să te gândești la tine însuți, nici măcar ca să te ”cultivi”, dar gândește-te la Isus și atunci tu vei fi cultivat. Uită-te la tine în Dumnezeu, dar privește țintă numai la Dumnezeu.

            Această lege, că numai pierzându-ți viața o găsești, poate fi observată pretutindeni în natură. Isus a zis: ”Uitați-vă la crini, cum cresc ei?” Fiin conștienți de sine și ajutându-se să crească și să arate frumos? Nu, ei se uită la soare și concentrându-se asupra soarelui, cresc și devin un miracol de frumusețe. Cultul frumuseții și școlile de autoformare se autodustrug, pentru că se zdrobesc de stânca legii lui Isus că viața se câștigă numai pierzând-o. Singurii oameni frumoși sunt aceia care se pierd pe ei înșiși într-o mare Cauză: și ei devin frumoși datorită faptului că au ochii ațintiți în permanență la Frumusețe. Singurii oameni fermecători sunt aceia care te farmecă spre idealuri înalte și devin fermecători numai în măsura în care se pierd în tine și în alții. Fata oloagă de care am vorbit zilele trecute a fost supranumită ”Micuța soră cu chip luminos”. Despre un alt mare binefăcător al sărmanilor se spune că odată un cerșetor i-a strigat pe stradă: ”O, tu, cel cu Cerul pe obraji.”