Răspunsul – a doua lege a vieții

     Dacă receptivitatea este prima lege a vieții, răspunsul este cea de-a doua. Poate că am putea spune că acestea sunt două laturi ale aceleiași legi. Isus a revelat aceste două laturi atunci când a rezumat întreaga esență a religiei: ”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău” – receptivitatea; ”Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” – răspunsul. Dragostea te face receptiv față de Dumnezeu și dăruitor față de om. Sau, și mai bine, dragostea te face receptiv la Dumnezeu și, de asemenea, darnic față de El – un curent în ambele sensuri. Primești de la Dumnezeu și-I dai înapoi lui Dumnezeu. Primind de la Dumnezeu, ești împlinit și adus la perfecțiune. Căci, după ce Dumnezeu a creat o altă personalitate, El nu mai este complet decât atunci când câștigă dragostea și loialitatea acelei personalități. Răspunsul nostru Îi este necesar lui Dumnezeu, așa cum ne este necesar și nouă. Căci o dragoste care iubește, dar căreia nu i se răspunde, este înăbușită. Dumnezeu ne este totalmente necesar; noi Îi suntem necesari lui Dumnezeu. Dacă receptivitatea și răspunsul sunt cele două bătăi de inimă ale relației noastre cu Dumnezeu, ele sunt și cele două bătăi de inimă ale relației noastre cu oamenii. Dragostea face posibil ca tu să primești de la cealaltă persoană; dar tot așa de adevărat este că ea te face să răspunzi prin dăruire de sine celeilalte persoane. Fără acest flux în ambele direcții, relația se va frânge. Cel care primește întotdeauna și nu dă nimic înapoi distruge relația și cel care dă tot timpul și nu primește nimic înapoi o distruge și el. Mai mult, receptivitatea și răspunsul trebuie să fie aproximativ egale. Dacă una o copleșește pe cealaltă, dacă tu primești mai mult decât dai, sau dacă dai mai mult decât primești, schilodești dragostea.

            Misticismul contemplativ pune accentul pe receptivitate și neglijează răspunsul și de aceea el devine o religie îndoită într-o parte, slabă în contribuția ei la bunătatea oamenilor. Activismul este tare în latura dăruirii, dar slab în cea receptivă și de aceea el sfârșește prin a deveni o religie slabă în resurse, adâncime și statornicie. O inimă care încearcă să bată numai într-o parte, sfârșește prin a nu mai bate deloc.