Loialități împărțite

            Ajungem acum la al nouălea dușman major dintre cei 15: loialități împărțite. Dușmanul acesta este înrudit cu despre care am discutat înainte – nesinceritățile - și totuși este diferit. Cineva poate fi sincer și totuși să găsească în sine loialități împărțite. Poate că el nu ascunde nimic – nici chiar pe sine însuși, și totuși poate descoperi că încearcă să-și împartă loialitatea între lucruri care se exclud unul pe celălalt. Fie că dușmanul este o nesinceritate ascunsă, fie că este această sinceră loialitate împărțită, eficacitatea și fericirea individului sunt anulate. Nu poate fi viață din abundență acolo unde există divizare lăuntrică.

            Și totuși, cât de multe sunt sufletele divizate! Noi credem în Dumnezeu cu partea superficială a minții noastre, dar adânc, în subsolul ei, ascultăm de altcineva care ne dictează modul de viață. Trăim prin ceea ce Dr. T. Kelly numește ”aranjamente de pendulare și compromis între Creator divin și impulsurile tainice”. Și tot el spune: ”Noi încercăm să trăim în mai multe euri dintr-o dată, fără ca aceste euri să fie organizate printr-o viață care să ne conducă.”

      ”Uneori îmi vine să cred că doi în mine s-au instalat: Un suflet viu și unul «mare», cu «doctorat».”

            Un judecător de la Curtea Supremă îmi spunea odată, la despărțire: ”Ar trebui să mai discutăm subiectul aceste multe ore. Sunt într-o dilemă. Trei zile pe săptămână sunt pacifist și patru sunt pentru război.” Și, de vreme ce trăia după regula majorității, era un militarist înflăcărat, înăbușindu-l pe pacifistul din el, dar fără să fie cu totul fericit în tovărășia ucigașului! Foarte mulți dintre noi trăiesc pe baza unei majorități minime – patru la trei - și cu prea puțină, sau fără nici o putere de a mai pune în practică deciziile majorității. Cu cât am fi mai puternici dacă am trăi în unanimitate – cu toate energiile vieții noastre devotate unui singur țel, unui singur mare ideal!