PRIMELE MESAJE ALE LUI DUMNEZEU PENTRU OM
- Zac Poonen
11. Dumnezeu doreşte ca, înainte de toate, să fii în părtăşie cu El
(2:2). Prima zi a lui Adam a fost o zi de odihnă şi de părtăşie
neîntreruptă cu Dumnezeu. Numai după aceea, în cea de-a doua zi, a
venit lucrarea pentru Dumnezeu în grădină. Domnul a mustrat-o pe Marta
pentru faptul că era ocupată cu slujirea, în loc să-L asculte în
primul rând pe El, aşa cum făcea Maria (Luca 10:42). Toată neliniştea
şi îngrijorarea din vieţile noastre se datorează absenţei părtăşiei cu
Dumnezeu. Diavolul va fi îndepărtat când facem din părtăşia cu
Dumnezeu o prioritate în viaţa noastră. Numai dintr-o viaţă de odihnă
lăuntrică putem să-I slujim lui Dumnezeu într-un mod cu adevărat
eficient.
12. Doar suflarea lui Dumnezeu te face diferit de animale (2:7).
Animalele au fost create tot în a şasea zi, ca şi omul. Dar când
Dumnezeu a suflat peste om, acesta a devenit total diferit de ele.
Dumnezeu i-a spus prin aceasta omului că, dacă acesta ignoră suflarea
lui Dumnezeu, foarte curând va decade la nivelul animalelor. După
înviere, şi Isus a suflat peste ucenicii Lui şi le-a dat Duhul Sfânt.
Numai Duhul Sfânt este Acela care ne poate salva de la trăirea
asemenea animalelor, care sunt interesate numai de lucrurile
pământeşti. Cunoaşterea Bibliei nu ne va face spirituali – întrucât
chiar şi diavolul are această cunoaştere. Şi ameninţarea judecăţii nu
te poate ţine să nu păcătuieşti, decât pentru scurtă vreme. Dar Duhul
Sfânt te va ajuta să trăieşti la un nivel ceresc. Caută deci să fii
continuu umplut cu Duhul Sfânt.
13. Numai prin încercări poţi deveni sfânt (2:17). Dumnezeu nu i-a
putut face pe Adam şi Eva sfinţi fără să-i încerce. Dumnezeu este
hotărât să-I facă pe copiii Lui sfinţi, dacă aceştia Îl vor lăsa. De
aceea El îngăduie să fim ispitiţi de repetate ori în fiecare zi. Şi de
aceea El ne-a dat Duhul Sfânt ca Ajutor. Când strigăm după ajutor, în
momentele de ispitire, Duhul Sfânt ne va da har să ne lepădăm de
propria voie şi să biruim, trecând astfel testul şi devenind cu
adevărat sfinţi.
14. Dumnezeu doreşte ca soţul & soţia să fie una, aşa cum este capul
cu trupul (2:24). Dumnezeu a fost Cel căruia i-a păsat că Adam era
singur şi El a hotărât să-i facă un ajutor potrivit. Dumnezeu a creat
femeia din trupul bărbatului pentru ca omul să-şi trateze întotdeauna
soţia ca parte a trupului său propriu. Omul, ca şi cap, este inutil
dacă nu are niciun trup; femeia, ca şi trup, este inutilă dacă nu are
niciun cap. Acest verset ne învaţă, totodată, că soţii şi soţiile
trebuie mai întâi să fie despărţiţi emoţional de părinţii lor
pământeşti, dacă e să devină una. Primul păcat al lui Adam a fost
acela că el a ascultat mai curând de soţia lui decât de Dumnezeu. El
ar fi trebuit s-o oprească pe soţia sa să nu mai discute cu Satan.
Prin aceasta, el n-a reuşit să acţioneze ca şi cap.
15. Satan pune la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu (3:1). Satan a
abordat-o pe Eva cu întrebarea: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat?”.
Satan este mai abil şi mai deştept decât noi toţi şi scopul lui ultim
este să ne îndepărteze de Dumnezeu. Dumnezeu a zis: „Din pomul
cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei
mânca din el, vei muri negreşit”. Dar Satan a zis: „Hotărât că nu veţi
muri”. Astăzi, Dumnezeu le spune credincioşilor: „Dacă trăiţi potrivit
cărnii, veţi muri negreşit” (Romani 8:13). Dar Satan spune (prin mulţi
învăţători biblici): „Hotărât că nu veţi muri”. Trebuie să alegeţi
acum dacă Îl credeţi pe Dumnezeu sau îi credeţi pe agenţii lui Satan.
Dacă tratezi cu uşurinţă chiar şi cea mai mică dintre poruncile
Cuvântului lui Dumnezeu, Satan te va duce pe calea pierzaniei. Când
găseşti în Scriptură o poruncă foarte mică, nu întreba: „Este aceasta
o poruncă majoră sau una minoră?” Întreabă-te în schimb: „Cine a
poruncit-o – Dumnezeu sau omul?”
16. Satan pune la îndoială dragostea lui Dumnezeu (3:5). Satan a
făcut-o pe Eva să se îndoiască de dragostea lui Dumnezeu prin
insinuarea: „Dacă Dumnezeu v-ar iubi cu adevărat, de ce atunci nu v-a
lăsat să mâncaţi din acest fruct plăcut? Faptul că vă interzice să
luaţi din el dovedeşte că El nu vă iubeşte cu adevărat.” Este aceeaşi
insinuare diavolească pe care Satan ţi-o va şopti atunci când nu ţi se
răspunde la vreo rugăciune fierbinte de-a ta, sau când nu primeşti
ceva ce-ţi doreşti foarte mult. Este foarte important să fim
întemeiaţi în adevărul dragostei desăvârşite a lui Dumnezeu pentru
noi, astfel încât să n-o punem niciodată la îndoială – indiferent de
ceea ce îngăduie El în viaţa noastră şi indiferent de rugăciunile
noastre care rămân fără răspuns.
17. Fereşte-te de ceea ce se simt atrase simţurile tale trupeşti
(3:6). Mulţi creştini se închină mâncării. Stomacul lor este dumnezeul
lor. Astfel de creştini sunt numiţi „vrăjmaşi ai crucii lui Hristos”
(în Filipeni 3:18-19). Trebuie să ne ferim ca nu cumva să adorăm
creatura (lucruri frumoase pe care Dumnezeu le-a creat) mai mult decât
pe Creator. Trebuie să avem grijă să nu preţuim mai mult darurile lui
Dumnezeu decât pe Dumnezeu Însuşi. Apostolul Pavel spunea că el îşi
disciplina dorinţele trupeşti făcându-şi-le roabe, ca nu cumva, după
ce le-a predicat altora, el însuşi să fie în final descalificat de
Dumnezeu. Dacă Pavel a trăit cu această frică, cu cât mai mult ar
trebui să ne temem noi?
18. Dumnezeu ia iniţiativa de a-ţi purta de grijă (3:9). Păcatul l-a
prostit atât de mult pe Adam încât a crezut că se putea ascunde de
Dumnezeu după un copac!! Adam ar fi trebuit să fie acela care să
alerge la Dumnezeu, cerând iertarea. În schimb, însă, Îl vedem pe
Dumnezeu venind în căutarea lui Adam şi spunând: „Unde eşti?” (Geneza
3:9). La fel vine Dumnezeu şi în căutarea noastră. Aceasta ar trebui
să ne impresioneze într-atât de mult încât să ne predăm cu totul lui
Dumnezeu. Când te vei rătăci, vei auzi vocea Lui chemându-te pe nume
şi întrebându-te: „Unde eşti?”
19. Nu-i învinovăţi pe alţii (3:12). După ce Adam a păcătuit, el nu
şi-a asumat nici măcar vina pentru propriul păcat. El a învinovăţit-o
pe soţia lui că i-a dat să mânânce din fruct şi apoi L-a învinovăţit
pe Dumnezeu că i-a dat o asemenea soţie!! Când Dumnezeu îţi pune faţă
în faţă conştiinţa cu păcatul tău, nu te scuza şi nici nu da vina pe
altcineva. Doar recunoaşte-ţi păcatul şi ia toată vina asupra ta.
Dacă-l învinovăţeşti pe partenerul tău de viaţă de ceva, imediat va
apărea o separaţie în părtăşia voastră. Atunci Satan va pătrunde prin
acel gol ca să vă distrugă copiii. Aşadar, în casa ta şi în biserica
ta, ţine uşa închisă înaintea lui Satan, stând strâns uniţi unul de
altul şi nedând niciodată vina unul pe altul.
20. Dumnezeu este de partea ta împotriva lui Satan (3:15). Este
important de remarcat că Dumnezeu, înainte să-i pedepsească pe Adam şi
Eva pentru păcatul lor, Şi-a pronunţat judecata prima dată asupra lui
Satan („Sămânţa femeii îţi va zdrobi capul”). Poate că Dumnezeu ne
disciplinează aspru, dar El îl va zdrobi pe Satan sub picioarele
noastre – pentru că El este întotdeauna de partea noastră împotriva
lui Satan. Unul din modurile prin care Dumnezeu Şi-a arătat dragostea
faţă de Adam şi Eva a fost faptul că le-a făcut haine din piele de
animal (să le acopere nu numai goliciunea, dar să dureze pentru toată
viaţa lor) care au înlocuit şorţurile din frunze de smochin şi pe care
ei şi le făcuseră singuri (care s-ar fi uscat în câteva zile). Acele
haine sunt o imagine a neprihănirii lui Dumnezeu cu care El ne îmbracă
pe noi în Hristos. Chiar dacă ţi-ai nenorocit viaţa, nu uita niciodată
că Dumnezeu încă este de partea ta împotriva lui Satan. Poţi veni,
deci, oricând înapoi la Dumnezeu şi El te va întâmpina cu bucurie.
0 commenti:
Trimiteți un comentariu