- Zac Poonen
21. Dumnezeu ne primeşte pe baza credinţei din inimile noastre (Geneza
4:4-5). Dumnezeu privise mai întâi la Abel şi ca urmare a acceptării
lui a primit şi jertfa acestuia. El a venit cu credinţă, dovedită prin
faptul că a adus ce avea mai bun; pe când Cain a adus doar “o” jertfă.
Un om al credinţei îi dă lui Dumnezeu ceea ce are mai bun de oferit
din viaţa lui şi din tot ce deţine.
22. Fereşte-te de mânie şi de invidie (4:5-6). Dumnezeu l-a întrebat
pe Cain: “Pentru ce te-ai mâniat, şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?”
Şi nouă ne va pune aceleaşi întrebări. Invidia l-a distrus pe Cain. Ea
l-a distrus de asemenea pe regele Saul când acesta a văzut
popularitatea lui David.
23. Păcatul este mai aproape de noi decât credem (4:7). Păcatul
pândeşte tot timpul la uşa inimilor noastre aşteptând numai să intre.
Dacă recunoaştem tot timpul că păcatul este aproape de noi, atunci vom
fi întotdeauna prudenţi.
24. Dumnezeu doreşte ca noi să fim biruitori (4:7). Dumnezeu aşteptă
de la noi să stăpânim păcatul. El i-a spus lui Cain acest lucru, cu
mult timp înainte ca Duhul Sfânt să fie dat omului. Păcatele
exterioare pot fi învinse chiar şi fără ajutorul Duhului Sfânt. Dar
păcatele lăuntrice pot fi învinse numai prin puterea Duhului Sfânt.
25. Suntem răspunzători de fraţii noştri creştini (4:9). Dacă mâna
noastră stângă este lovită, mâna noastră dreaptă sare imediat în
ajutor să o vindece. În Trupul lui Hristos, dacă un mădular suferă,
toate suferă. Dacă un mădular se bucură, toate se bucură. Într-un joc
de football, toţi se bucură dacă cineva din echipă marchează un gol,
pentru că acel cineva este parte din aceeaşi echipă. Suntem
răspunzători de aceia cu care suntem în mod apropiat legaţi din
bisericile noastre locale.
26. Trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu de tot ceea ce facem (4:10).
Răul pe care-l facem altora strigă la Dumnezeu. Poate că nimeni nu
ne-a văzut păcatul. Dar Dumnezeu ne cere socoteală pentru el. De aceea
trebuie să fim sinceri şi să ne mărturisim toate păcatele lui Dumnezeu
- şi mai ales păcatele făcute în ascuns. Trebuie să facem acest lucru
acum – înainte să ne întâlnim cu Dumnezeu.
27. Păcatele comise împotriva altcuiva sunt mai grave decât păcatele
care te rănesc numai pe tine însuşi (4:11). Dumnezeu nu l-a blestemat
niciodată pe Adam pentru păcatul lui, ci doar pământul, pentru că
păcatul lui Adam i-a făcut rău numai lui însuşi. Dar Dumnezeu l-a
blestemat pe Cain. O persoană care are obiceiuri rele, cum este
consumul de droguri şi alcool îşi face rău numai propriului trup. Dar
unul care loveşte pe la spate sau care îşi manifestă mânia îi răneşte
pe alţii; şi este, astfel, mai rău decât un dependent de droguri. Dar
este greu de crezut acest lucru pentru cineva.
28. Vom culege ceea ce semănăm (4:12). Cain a fost pedepsit să devină
un rătăcitor datorită păcatului său. Mulţi creştini sunt de asemenea
rătăcitori fără casă, neintegrându-se niciodată în nicio biserică
locală care să le fie casă. Ei sunt prea independenţi ca să se poată
supune autorităţii cuiva. Această stare de fapt este parte a unui
blestem. şi cauza ultimă este numai mândria lor.
29. Răzbunarea aparţine numai lui Dumnezeu (4:15). Niciodată nu
trebuie să ne răzbunăm faţă de nimeni (Romani 12:19). Lasă-L pe
Dumnezeu să răsplătească tuturor celor care fac rău în felul Lui şi la
timpul hotărât de El. Chemarea noastră este să biruim răul făcând
binele. Pavel fusese rănit de Alexandru dar el L-a lăsat pe Domnul să
se ocupe de Alexandru (2 Timotei 4:14).
30. Copiii noştri ne vor urma exemplul. Cain l-a ucis pe Abel. Urmaşul
lui Cain, Lameh, i-a ucis pe alţii la rândul lui. Când părinţii se
rătăcesc şi copiii lor se rătăcesc. Un alt descendent al lui Cain -
Jubal – a fost tatăl industriei muzicale. Categoric că nu-L slăvea pe
Dumnezeu cu muzica lui, ci pe Satan – asemenea cântăreţilor de muzică
rock din zilele noastre. Copiii şi nepoţii noştri ne vor urma
exemplul. De aceea trebuie să umblăm întotdeauna în smerenie şi în
zdrobire.
4:4-5). Dumnezeu privise mai întâi la Abel şi ca urmare a acceptării
lui a primit şi jertfa acestuia. El a venit cu credinţă, dovedită prin
faptul că a adus ce avea mai bun; pe când Cain a adus doar “o” jertfă.
Un om al credinţei îi dă lui Dumnezeu ceea ce are mai bun de oferit
din viaţa lui şi din tot ce deţine.
22. Fereşte-te de mânie şi de invidie (4:5-6). Dumnezeu l-a întrebat
pe Cain: “Pentru ce te-ai mâniat, şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa?”
Şi nouă ne va pune aceleaşi întrebări. Invidia l-a distrus pe Cain. Ea
l-a distrus de asemenea pe regele Saul când acesta a văzut
popularitatea lui David.
23. Păcatul este mai aproape de noi decât credem (4:7). Păcatul
pândeşte tot timpul la uşa inimilor noastre aşteptând numai să intre.
Dacă recunoaştem tot timpul că păcatul este aproape de noi, atunci vom
fi întotdeauna prudenţi.
24. Dumnezeu doreşte ca noi să fim biruitori (4:7). Dumnezeu aşteptă
de la noi să stăpânim păcatul. El i-a spus lui Cain acest lucru, cu
mult timp înainte ca Duhul Sfânt să fie dat omului. Păcatele
exterioare pot fi învinse chiar şi fără ajutorul Duhului Sfânt. Dar
păcatele lăuntrice pot fi învinse numai prin puterea Duhului Sfânt.
25. Suntem răspunzători de fraţii noştri creştini (4:9). Dacă mâna
noastră stângă este lovită, mâna noastră dreaptă sare imediat în
ajutor să o vindece. În Trupul lui Hristos, dacă un mădular suferă,
toate suferă. Dacă un mădular se bucură, toate se bucură. Într-un joc
de football, toţi se bucură dacă cineva din echipă marchează un gol,
pentru că acel cineva este parte din aceeaşi echipă. Suntem
răspunzători de aceia cu care suntem în mod apropiat legaţi din
bisericile noastre locale.
26. Trebuie să dăm socoteală lui Dumnezeu de tot ceea ce facem (4:10).
Răul pe care-l facem altora strigă la Dumnezeu. Poate că nimeni nu
ne-a văzut păcatul. Dar Dumnezeu ne cere socoteală pentru el. De aceea
trebuie să fim sinceri şi să ne mărturisim toate păcatele lui Dumnezeu
- şi mai ales păcatele făcute în ascuns. Trebuie să facem acest lucru
acum – înainte să ne întâlnim cu Dumnezeu.
27. Păcatele comise împotriva altcuiva sunt mai grave decât păcatele
care te rănesc numai pe tine însuşi (4:11). Dumnezeu nu l-a blestemat
niciodată pe Adam pentru păcatul lui, ci doar pământul, pentru că
păcatul lui Adam i-a făcut rău numai lui însuşi. Dar Dumnezeu l-a
blestemat pe Cain. O persoană care are obiceiuri rele, cum este
consumul de droguri şi alcool îşi face rău numai propriului trup. Dar
unul care loveşte pe la spate sau care îşi manifestă mânia îi răneşte
pe alţii; şi este, astfel, mai rău decât un dependent de droguri. Dar
este greu de crezut acest lucru pentru cineva.
28. Vom culege ceea ce semănăm (4:12). Cain a fost pedepsit să devină
un rătăcitor datorită păcatului său. Mulţi creştini sunt de asemenea
rătăcitori fără casă, neintegrându-se niciodată în nicio biserică
locală care să le fie casă. Ei sunt prea independenţi ca să se poată
supune autorităţii cuiva. Această stare de fapt este parte a unui
blestem. şi cauza ultimă este numai mândria lor.
29. Răzbunarea aparţine numai lui Dumnezeu (4:15). Niciodată nu
trebuie să ne răzbunăm faţă de nimeni (Romani 12:19). Lasă-L pe
Dumnezeu să răsplătească tuturor celor care fac rău în felul Lui şi la
timpul hotărât de El. Chemarea noastră este să biruim răul făcând
binele. Pavel fusese rănit de Alexandru dar el L-a lăsat pe Domnul să
se ocupe de Alexandru (2 Timotei 4:14).
30. Copiii noştri ne vor urma exemplul. Cain l-a ucis pe Abel. Urmaşul
lui Cain, Lameh, i-a ucis pe alţii la rândul lui. Când părinţii se
rătăcesc şi copiii lor se rătăcesc. Un alt descendent al lui Cain -
Jubal – a fost tatăl industriei muzicale. Categoric că nu-L slăvea pe
Dumnezeu cu muzica lui, ci pe Satan – asemenea cântăreţilor de muzică
rock din zilele noastre. Copiii şi nepoţii noştri ne vor urma
exemplul. De aceea trebuie să umblăm întotdeauna în smerenie şi în
zdrobire.
0 commenti:
Trimiteți un comentariu