- Zac Poonen
Enoh a umblat cu Dumnezeu şi Noe a umblat cu Dumnezeu, iar ei au fost
martori pentru Dumnezeu în generaţia lor. În general, creştinismul
şi-a pierdut puterea de a fi o mărturie adevărată pentru Dumnezeu pe
pământ. Dar în timpul acestor 2000 de ani, Dumnezeu a avut un mic grup
de oameni care au umblat cu El şi care au fost martori credincioşi ai
Lui. Dacă umbli cu Dumnezeu, tu poţi fii un martor pentru Dumnezeu în
generaţia ta. Enoh este un tip al acelor credincioşi care umblă cu
Dumnezeu astăzi, care Îi sunt plăcuţi Lui şi, când Domnul se va
întoarce, vor fi luaţi sus (Evrei 11:5).
32. Când crezi în judecata lui Dumnezeu, vei umbla cu Dumnezeu
(5:21,22). Enoh a umblat cu Dumnezeu numai după ce a devenit tatăl lui
Metusala. Adnotarea din versiunea King James spune că „Metusala”
înseamnă: „Când el moare, ea (judecata) va veni”. Când i s-a născut
fiul, Dumnezeu l-a avertizat pe Enoh cu privire la o judecată
viitoare. Acest lucru l-a făcut să ia viaţa în serios şi a început să
umble cu Dumnezeu. Enoh a propovăduit totodată despre judecată şi
despre cea de-a doua venire a lui Hristos (Iuda 14). Noe, de asemenea,
a crezut în judecata viitoare şi a umblat cu Dumnezeu, propovăduind
neprihănirea (2 Petru 2:5).
33. Trebuie să-ţi foloseşti banii proprii pentru lucrarea lui Dumnezeu
(6:16). Dumnezeu i-a dat lui Noe numeroase amănunte legate de arcă,
dar niciodată nu i-a spus cine urma să plătească pentru construcţia
ei. Noe ştia că el însuşi era cel care trebuia să plătească. Astfel că
el n-a cerut niciodată bani nimănui ca să facă lucrarea lui Dumnezeu –
cum fac mulţi creştini astăzi. Noe trebuie să-şi fi vândut unele din
proprietăţile sale, folosind acei bani ca să construiască arca. O
caracteristică a slujitorului autentic al lui Dumnezeu este aceea că
el e dispus să-şi folosească proprii bani ca să-I slujească Domnului.
Spiritualitatea unei persoane se testează uşor prin atitudinea pe care
o are faţă de bani. Probabil că Noe i-a plătit bine pe tâmplarii care
l-au ajutat să construiască arca. Şi aceasta este o caracteristică a
omului evlavios. Când vine vorba să-şi plătească servitorii, cei
necredincioşi sunt zgârciţi (Iacov 5:4).
34. Foarte puţini vor fi mântuiţi (7.13). Când Noe a propovăduit că
Dumnezeu va judeca lumea cu ploaie, nimeni nu l-a crezut deoarece e
probabil ca până atunci să nu fi căzut niciodată vreo ploaie pe pământ
(potrivit Geneza 2:5). Chiar în zilele noastre, marea majoritate a
oamenilor nu cred că Dumnezeu va arde la judecată acest pământ. Pentru
că Noe a fost credincios, toţi copiii lui s-au numărat printre cei
foarte puţini care au fost salvaţi. Şi pentru că el s-a asigurat ca
fiii lui să se căsătorească cu femei temătoare de Dumnezeu, şi ele au
fost de asemenea salvate. Timpurile din urmă vor fi la fel de rele ca
zilele lui Noe. Trebuie, aşadar, ca noi toţi să urmăm exemplul lui Noe
din viaţa lui de familie.
35. Dumnezeu nu te va uita niciodată, dacă tu stai de partea Lui
(8:1). Noe a fost un om singuratic pe pământ, stând de partea lui
Dumnezeu. Poate că oamenii l-au considerat bolnav mintal pentru că
propovăduia judecata. Dar lui nu i-a păsat de opiniile lor. El a
refuzat să-şi compromită mesajul despre judecată. Tot aşa nici noi nu
trebuie să ne ruşinăm să proclamăm întregul adevăr al lui Dumnezeu.
Acest lucru ne poate face să ajungem singuri. Dar Dumnezeu va sta
alături de noi.
36. Corbul şi porumbelul simbolizează carnalul şi spiritualul (8:7,8).
Când Noe a trimis corbul afară din arcă, acestuia i-a făcut plăcere să
se hrănească cu cadavrele care pluteau pe ape şi de aceea nu s-a mai
întors niciodată înapoi. Dar porumbelul n-a găsit nicio plăcere în
acele cadavre, refuzând să le atingă cu picioarele – şi s-a întors în
arcă. Aceste păsări sunt o ilustrare a persoanei carnale, respectiv a
celei spirituale. Aceia care iubesc lumea, cu modelele şi poftele ei,
se distrează mai mult cu prietenii lor lumeşti. Ei iubesc tipurile
lumeşti de amuzament mai mult decât adunările creştine – şi sfârşesc
în moarte spirituală. Cei evlavioşi, însă, nu găsesc nicio plăcere în
lume, ci tânjesc să fie cu oamenii lui Dumnezeu.
37. Dumnezeu este credincios legământului Său (9:13). Ca semn al
legământului Său cu omul, Dumnezeu a dat lumii curcubeul. Circumcizia
era semnul legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu Avraam. Acum,
Isus a întemeiat cu noi un legământ nou în care El aşteaptă s-o
sfârşim totalmente cu păcatul. Frângerea pâinii este semnul pe care El
l-a stabilit pentru acest legământ nou (Luca 22:20). Dumnezeu ia în
serios fiecare legământ pe care-l face - şi la fel ar trebui să facem
şi noi. Dar pentru mulţi credincioşi frângerea pâinii a devenit un
ritual – şi de aceea vieţile lor sunt aşa de superficiale.
38. Revolta împotriva autorităţii va aduce blestem asupra noastră şi
asupra copiilor noştri (9:25). Când Noe a băut într-o zi prea mult
vin, a ajuns să zacă gol în cortul lui. Ham a văzut goliciunea tatălui
său şi a vorbit despre ea. Drept urmare, Noe l-a blestemat pe el şi pe
urmaşii lui. Ham a uitat foarte repede că el însuşi era viu tocmai
datorită evlaviei tatălui său. Acelor copii care îşi dispreţuiesc
părinţii sau care se revoltă împotriva autorităţii nu le merge deloc
bine. Copiii trebuie învăţaţi să-şi aprecieze şi să-şi cinstească
părinţii.
39. Omul nu învaţă niciodată dintr-o judecată trecută (11:4). Foarte
curând după potop, omul s-a răzvrătit iarăşi împotriva lui Dumnezeu,
încercând să construiască un turn care să ajungă până la cer. Babel
este originea Babilonului – biserica stricată din Apocalipsa 17 – un
loc al răzvrătirii împotriva standardelor lui Dumnezeu. Pentru că
Dumnezeu nu judecă faptele rele imediat, omul continuă să păcătuiască
(Eclesiastul 8:11). Păcatul este ceva grav. Doar pentru un singur
păcat, Dumnezeu i-a alungat pe Adam şi Eva din Eden. Pentru păcatul
nostru, Isus a trebuit să moară pe cruce şi să fie părăsit de Tatăl
Său. Dacă înţelegem adevărata semnificaţie a acestor evenimente, vom
lua păcatul în serios.
40. În cele din urmă, Dumnezeu va nimici planurile omului (11:7-9).
Este aşa de uşor pentru Dumnezeu să distrugă planurile omului. La
Babel, El nu i-a făcut decât să vorbească toţi limbi diferite! Acest
lucru a rezolvat problema, pentru că nu se mai puteau înţelege unul cu
altul. Şi astăzi Dumnezeu va nimici în acelaşi fel orice plan al
omului. Confuzia şi dezbinarea de la Babel vor fi în întregime
răsturnate într-o bună zi, în ceruri, când biserica va fi acolo
înglobând oameni din orice limbă de pe pământ – uniţi în Hristos
(Apocalipsa 7:9). Dar acel proces a început deja în zilele noastre, în
biserică, unde Dumnezeu uneşte oameni de limbi total diferite.
0 commenti:
Trimiteți un comentariu