Din capitolul trei al cărţii Isaia putem învăţa patru lecţii importante.
1. Isaia 3:10,11 îi asigură pe cei drepţi că, într-un final, le va merge bine şi îi avertizează pe cei răi că, până la urmă, va fi vai şi amar de ei. Chiar dacă pe moment lucrurile nu aşa par să stea, în final aşa va fi.
2. Isaia 3:12 vorbeşte despre starea patetică a poporului Israel. Oamenii rătăceau deoarece cârmuitorii lor erau imaturi („copii”) şi efeminaţi („femei”). Din nefericire acesta este şi cazul unei părţi însemnate din conducerea creştină a zilelor noastre. Liderii imaturi sunt aceia care pun preţ mai mare pe lucrurile trecătoare ale lumii, decât pe lucrurile veşniciei. Liderii efeminaţi nu sunt luptători ai DOMNULUI – la fel cum nici femeile nu se află, de regulă, pe câmpul de luptă, ci acasă. Astfel de lideri nu îndrăznesc să lupte pentru adevăr sau să mustre păcatul din biserică – mai ales când păcatul se regăseşte în rândul celor bogaţi. Dacă eşti chemat să fii lider, hotărăşte-te ca întotdeauna să trăieşti pentru lucrurile veşniciei şi să fii gata mereu să duci bătăliile DOMNULUI.
3. În Isaia 3:14, DOMNUL spune că „intră la judecată cu bătrânii poporului Său şi cu mai marii lui”. Fără excepţie, prorocii începeau cu un avertisement de judecată împotriva liderilor – întrucât liderii erau primii care deveneau corupţi, ducându-i astfel şi pe ceilalţi oameni în rătăcire. DOMNUL spune: „Prada luată de la sărac este în casele voastre! Cu ce drept călcaţi voi în picioare pe poporul Meu, şi apăsaţi pe săraci?” (Isaia 3:14,15). Majoritatea predicatorilor de astăzi cer oamenilor, în mod frecvent, „să dea bani pentru lucrarea DOMNULUI”. Ei chiar îi presează pe oameni să dea zeciuiala – şi mulţi oameni săraci răspund, făcând un sacrificiu şi dându-le acestor predicatori banii lor, câştigaţi cu greu. Dar ce fac aceşti predicatori cu banii? Cei mai mulţi dintre ei îi folosesc ca să trăiască ei înşişi pe picior mare! Aceasta vrea să însemne „călcaţi în picioare şi apăsaţi pe săraci”. Dacă eşti predicator şi primeşti un dar de bani pentru folosul tău personal, asigură-te că-l vei folosi ca să trăieşti la un nivel mai mic decât persoana care ţi-a dat banii. Acesta a fost principiul pe baza căruia folosea Isus banii pe care-i primea. Majorităţii predicatorilor din zilele noastre (asemnea prorocilor mincinoşi din vechime) le pasă mai mult de oamenii bogaţi din congregaţia lor, decât de săraci. Le spun bogaţilor vorbe dulci iar săracilor vorbe aspre de mustrare. Dumnezeu, însă, „i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc” (Iacov 2:5). Şi de aceea, adevăraţii proroci sunt întotdeauna preocupaţi de săraci.
4. DOMNUL are apoi ceva de spus femeilor din Sion – nu femeilor
neconvertite, ci „fiicelor Sionului”. Toate surorile tinere ar trebui să citească Isaia 3:16-26 şi să ia aminte. DOMNUL spune acolo că El va judeca femeile care „umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel, şi zornăiesc cu verigile de la picior - Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi ruşinea. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi mahramele; legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâurile, cutiile cu mirosuri şi băierile descântate; inelele şi verigele de la nas; hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile (poşetele); oglinzile (din poşete) şi cămăşile subţiri, turbanele şi mahramele uşoare.” Observă DOMNUL astfel de detalii mărunte din vestimentaţia unei femei? Sigur că observă! Dumnezeu este foarte interesat de modul în care se îmbracă fiicele Lui. El doreşte ca femeile creştine să se îmbrace modest şi niciodată în aşa fel încât să-i ispitească pe bărbaţi. Duhul Sfânt le sfătuieşte pe femei să fie „îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase” (1 Timotei 2:9,10). Ne putem imagina furia femeilor din timpul lui Isaia la auzirea unei predicări atât de dure. În mod sigur îl urau şi îi îndemnau pe soţii lor să-l omoare! Prorocii sunt diferiţi de predicatorii obişnuiţi. Ei spun ceea ce Dumnezeu le-a pus pe inimi, chiar dacă mesajul lor ofensează bogaţii sau femeile dintr-o biserică. De aceea prorocii nu sunt populari.
- Zac Poonen
1. Isaia 3:10,11 îi asigură pe cei drepţi că, într-un final, le va merge bine şi îi avertizează pe cei răi că, până la urmă, va fi vai şi amar de ei. Chiar dacă pe moment lucrurile nu aşa par să stea, în final aşa va fi.
2. Isaia 3:12 vorbeşte despre starea patetică a poporului Israel. Oamenii rătăceau deoarece cârmuitorii lor erau imaturi („copii”) şi efeminaţi („femei”). Din nefericire acesta este şi cazul unei părţi însemnate din conducerea creştină a zilelor noastre. Liderii imaturi sunt aceia care pun preţ mai mare pe lucrurile trecătoare ale lumii, decât pe lucrurile veşniciei. Liderii efeminaţi nu sunt luptători ai DOMNULUI – la fel cum nici femeile nu se află, de regulă, pe câmpul de luptă, ci acasă. Astfel de lideri nu îndrăznesc să lupte pentru adevăr sau să mustre păcatul din biserică – mai ales când păcatul se regăseşte în rândul celor bogaţi. Dacă eşti chemat să fii lider, hotărăşte-te ca întotdeauna să trăieşti pentru lucrurile veşniciei şi să fii gata mereu să duci bătăliile DOMNULUI.
3. În Isaia 3:14, DOMNUL spune că „intră la judecată cu bătrânii poporului Său şi cu mai marii lui”. Fără excepţie, prorocii începeau cu un avertisement de judecată împotriva liderilor – întrucât liderii erau primii care deveneau corupţi, ducându-i astfel şi pe ceilalţi oameni în rătăcire. DOMNUL spune: „Prada luată de la sărac este în casele voastre! Cu ce drept călcaţi voi în picioare pe poporul Meu, şi apăsaţi pe săraci?” (Isaia 3:14,15). Majoritatea predicatorilor de astăzi cer oamenilor, în mod frecvent, „să dea bani pentru lucrarea DOMNULUI”. Ei chiar îi presează pe oameni să dea zeciuiala – şi mulţi oameni săraci răspund, făcând un sacrificiu şi dându-le acestor predicatori banii lor, câştigaţi cu greu. Dar ce fac aceşti predicatori cu banii? Cei mai mulţi dintre ei îi folosesc ca să trăiască ei înşişi pe picior mare! Aceasta vrea să însemne „călcaţi în picioare şi apăsaţi pe săraci”. Dacă eşti predicator şi primeşti un dar de bani pentru folosul tău personal, asigură-te că-l vei folosi ca să trăieşti la un nivel mai mic decât persoana care ţi-a dat banii. Acesta a fost principiul pe baza căruia folosea Isus banii pe care-i primea. Majorităţii predicatorilor din zilele noastre (asemnea prorocilor mincinoşi din vechime) le pasă mai mult de oamenii bogaţi din congregaţia lor, decât de săraci. Le spun bogaţilor vorbe dulci iar săracilor vorbe aspre de mustrare. Dumnezeu, însă, „i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc” (Iacov 2:5). Şi de aceea, adevăraţii proroci sunt întotdeauna preocupaţi de săraci.
4. DOMNUL are apoi ceva de spus femeilor din Sion – nu femeilor
neconvertite, ci „fiicelor Sionului”. Toate surorile tinere ar trebui să citească Isaia 3:16-26 şi să ia aminte. DOMNUL spune acolo că El va judeca femeile care „umblă cu gâtul întins şi cu priviri pofticioase, pentru că păşesc mărunţel, şi zornăiesc cu verigile de la picior - Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi ruşinea. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, şi sorişorii şi lunişoarele, cerceii, brăţările şi mahramele; legăturile de pe cap, lănţişoarele de la picioare şi brâurile, cutiile cu mirosuri şi băierile descântate; inelele şi verigele de la nas; hainele de sărbătoare şi cămăşile cele largi, mantiile şi pungile (poşetele); oglinzile (din poşete) şi cămăşile subţiri, turbanele şi mahramele uşoare.” Observă DOMNUL astfel de detalii mărunte din vestimentaţia unei femei? Sigur că observă! Dumnezeu este foarte interesat de modul în care se îmbracă fiicele Lui. El doreşte ca femeile creştine să se îmbrace modest şi niciodată în aşa fel încât să-i ispitească pe bărbaţi. Duhul Sfânt le sfătuieşte pe femei să fie „îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase” (1 Timotei 2:9,10). Ne putem imagina furia femeilor din timpul lui Isaia la auzirea unei predicări atât de dure. În mod sigur îl urau şi îi îndemnau pe soţii lor să-l omoare! Prorocii sunt diferiţi de predicatorii obişnuiţi. Ei spun ceea ce Dumnezeu le-a pus pe inimi, chiar dacă mesajul lor ofensează bogaţii sau femeile dintr-o biserică. De aceea prorocii nu sunt populari.
- Zac Poonen
0 commenti:
Trimiteți un comentariu