În dragostea lui pentru tine, Dumnezeu îţi planifică tăcut viaţa

 Cuvântul Săptămânal, Ianuarie 2012 (2)

     - Zac Poonen

De la un capăt la celălalt al istoriei poporului Israel, Dumnezeu a  
căutat să le întipărească în minte natura îndurătoare a dragostei Lui.  
El i-a iubit cu o iubire veşnică (Ieremia 31:3; Deuteronomul 4:37).  
Le-a făcut cunoscut că răspunsul pe care îl aştepta era, în schimb,  
dragostea lor (Deuteronomul 6:5). Dar ei erau la fel ca noi. Puneau  
deseori la îndoială dragostea Lui. Şi totuşi, Dumnezeu a continuat  
să-i iubească. Când ei s-au plâns că îi uitase, El le-a răspuns în  
acele cuvinte delicate din Isaia 49:15: „Poate o femeie să uite  
copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei?  
Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip.” O  
mamă poate că nu se gândeşte tot timpul la copiii ei deja mari; dar,  
dacă are un copil la sân, de-abia dacă există vreun moment al zilei în  
care gândurile ei să nu fie la acel copil. Când merge seara la  
culcare, ultimul ei gând este la copilul care doarme lângă ea. Dacă se  
trezeşte în mijlocul nopţii, se uită din nou la copilul ei, să vadă  
dacă totul este în regulă. Când se trezeşte în cele din urmă  
dimineaţa, primul ei gând este iarăşi la copilul pe care-l alăptează.  
Aşa este grija unei mame pentru micuţul ei. Chiar aşa, spune Dumnezeu,  
se îngrijeşte şi El de ai Lui.
 
Cartea lui Osea accentuează de asemenea acest adevăr. Experienţa  
dureroasă prin care a trecut Osea în viaţa lui personală a fost o  
pildă a atitudinii lui Dumnezeu faţă de Israel. Dragostea lui, ne  
spune ea, îndură, aşa cum îndură cea a unui soţ credincios pentru o  
soţie necredincioasă. Domnul a pus şi Cântarea Cântărilor în Biblie ca  
să ilustreze acest adevăr extraordinar al credincioşiei Iubitului  
divin pentru mireasa Lui rătăcitoare.
 
Credinţa noastră are nevoie să fie puternic întemeiată pe acest fapt –  
că toate tratamentele pe care ni le aplică Dumnezeu sunt bazate pe  
dragostea Lui. Cuvintele: „El va tăcea în dragostea Lui”, din Ţefania  
3:17, au fost interpretate: „În dragostea Lui, El îţi planifică tăcut  
viaţa.” Conştientizăm noi oare că fiecare singur lucru pe care-l  
permite Dumnezeu să pătrundă în vieţile noastre vine dintr-o inimă  
care face pentru noi planuri pornite din dragoste? Fiecare încercare  
şi problemă ivite în viaţa ta şi a mea au fost planificate pentru  
binele nostru fundamenatal. Când El ne ruinează planurile, este pentru  
ca să ne împiedice să nu pierdem realizarea celui mai bun plan  
pregătit de El pentru noi. Pe pământ fiind, poate că nu suntem  
capabili să înţelegem totul pe deplin. Dar, dacă recunoaştem că nu  
există alte cauze secundare şi că totul vine din mâinile unui Dumnezeu  
iubitor, acest gând va îndepărta toate grijile, fricile şi gândurile  
chinuitoare care ne sâcâie în mod normal. Aceste frământări şi griji  
apar în mintea credincioşilor tocmai pentru că ei nu sunt puternic  
întemeiaţi pe acest adevăr şi rămân străini de „pacea lui Dumnezeu  
care întrece orice pricepere” şi de „bucuria negrăită şi strălucită”  
despre care vorbeşte Biblia.
 
Lucrarea Domnului Isus Hristos a fost foarte adesea una de corectare a  
concepţiilor false pe care tocmai oamenii religioşi ai timpului Său,  
deşi instruiţi în scripturile Vechiului Testament, le aveau despre  
Dumnezeul lor. Tot ce era legat de Isus: vindecările Lui, cuvintele  
Lui blânde pentru cei îndureraţi, chemarea Lui iubitoare adresată  
celor împovăraţi de păcat, răbdarea Lui cu ucenicii Săi şi, în final,  
moartea Lui pe Cruce, toate acestea au arătat natura iubitoare a  
inimii lui Dumnezeu. Cât de adesea nu i-a făcut pe ucenicii Săi să  
înţeleagă că Tatăl lor ceresc îi iubea şi se îngrijea de fiecare  
nevoie a lor! De câte ori nu i-a mustrat Isus pentru că se îndoiau de  
Tatăl lor! Dacă părinţii pământeşti ştiu cum să se îngrijească de  
copiii lor, cu cât mai mult nu va avea grijă de ei Tatăl lor ceresc  
iubitor (Matei 7:9-11). Pilda fiului risipitor a urmărit să le arate,  
de asemenea, extraordinara dragoste iertătoare a lui Dumnezeu faţă de  
copiii lui rătăciţi, răzvrătiţi. Printr-o logică irezistibilă, prin  
pilde şi prin exemplul personal, Isus a căutat să corecteze  
concepţiile greşite pe care generaţia Lui le avea despre Dumnezeu. În  
rugăciunea Sa finală, înainte să meargă la cruce, El S-a rugat ca  
lumea să poată cunoaşte dragostea lui Dumnezeu (Ioan 17:23). Fie ca  
Dumnezeu să imprime în inimile noastre, adânc şi pentru veşnicie,  
aceste asigurări din Cuvântul Său ale adevărului iubirii Lui infinite  
şi neschimbătoare pentru noi, căci credinţa în Dumnezeu nu poate  
creşte decât pe un astfel de teren.