O VIAŢĂ CAPTIVANTĂ ÎN NOUL AN

Cuvântul Săptămânal, Ianuarie 2012 (1)

    - Zac Poonen

Biblia spune că „viaţa omului evlavios este captivantă” (Proverbe  
14:14 – versiunea Living Bible).
 
Să vă spun mărturia mea. Acum am 72 de ani (noiembrie 2011) şi sunt un  
copil al lui Dumnezeu născut din nou de mai bine de 52 de ani. Pot  
mărturisi sincer că viaţa mea creştină a fost una captivantă. Am  
trecut prin multe încercări, dar în toate L-am experimentat pe  
Dumnezeu în moduri surprinzătoare. Şi cred că cea mai minunată parte a  
vieţii îmi stă încă înainte. Sunt entuziasmat să pot să trăiesc pentru  
Dumnezeu şi să-I slujesc. A-L sluji pe El este cel mai minunat lucru  
pe care-l poate face cineva în această lume.
 
N-am nicio plângere împotriva nici măcar a unei singure persoane din  
lume. Până acum, nimeni n-a reuşit vreodată să-mi facă rău. Mulţi au  
încercat să-mi facă rău şi unii dintre cei cu care lucrez m-au trădat  
şi s-au întors împotriva mea. Numeroşi „creştini” au răspândit  
minciuni despre mine în publicaţii „creştine” şi pe Internet, iar unii  
dintre ei chiar m-au dat în judecată. Dar toate acestea au fost doar o  
parte a „părtăşiei suferinţelor lui Hristos” pentru mine; şi tot ceea  
ce mi-au făcut a lucrat doar spre binele meu – aşa cum spune în Romani  
8:28. Aşa că, realmente Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ei toţi,  
întrucât Dumnezeu a folosit acţiunile lor rele ca să mă facă un om mai  
bun - mai asemenea lui Hristos - în reacţii. Acesta a fost binele  
esenţial care a reieşit din acţiunile lor rele.
 
Înainte să putem fi folositori lui Dumnezeu, avem nevoie în primul  
rând să fim ZDROBIŢI. Dumnezeu foloseşte mulţi oameni şi multe  
situaţii ca să ne zdrobească mândria şi încrederea în propriile  
abilităţi, şi ca să ne facă mici în proprii noştri ochi.
 
În zilele tinereţii mele, Dumnezeu m-a zdrobit mult şi El încă mă mai  
zdrobeşte şi astăzi. Aceasta este calea rodniciei. Cu cât suntem mai  
zdrobiţi, cu atât mai mult Dumnezeu ne poate folosi ca să fim o  
binecuvântare pentru alţii. Citim în Exodul 17 că apele au început să  
curgă numai atunci când stânca a fost lovită. Când o femeie a spart o  
sticluţă de alabastru cu parfum ca să-L ungă pe Isus, parfumul  
încântător a umplut casa numai când sticluţa a fost spartă (Marcu  
14:3). Ca să-i hrănească pe cei cinci mii, Isus a luat pâinea şi a  
binecuvântat-o. Dar nimeni n-a fost hrănit până când pâinea n-a fost  
frântă. Care este mesajul din toate aceste exemple? Tocmai acesta, că  
zdrobirea este calea binecuvântării. Când un anumit atom este scindat  
el generează suficientă energie ca să dea electricitate unui întreg  
oraş! Un atom este aşa de mic încât nici nu-l poţi vedea la microscop.  
Dar ce putere extraordinară este eliberată când este zdrobit! Mesajul  
din natură ca şi cel din Biblie este tocmai acesta: Puterea lui  
Dumnezeu este eliberată prin zdrobire. Fie ca acest mesaj să ne prindă  
pe noi toţi în anul care vine.
 
Dumnezeu m-a prins cu acest mesaj în 1963, când L-am căutat pentru  
prima dată pentru putere în viaţa şi în lucrarea mea. Chiar atunci,  
înainte să demisionez din marina militară, Dumnezeu mi-a arătat cum  
calea zdrobirii era calea puterii. Şi nu vreau să uit niciodată în  
viaţă acest lucru. Vreau să-i încurajez în special pe tineri să înveţe  
această lecţie cât timp sunt încă tineri.
 
O a doua cerinţă este o CREDINŢĂ vie în promisiunile lui Dumnezeu.
 
În Egipt, Dumnezeu le-a făcut două promisiuni bătrânilor poporului  
Israel: „Vă voi scoate din suferinţa Egiptului(1), şi vă voi duce în  
ţara Canaaniţilor” (2) (Exodul 3:17). După cum puteţi vedea, acolo  
sunt două promisiuni. Dar numai prima a fost împlinită. A doua nu s-a  
împlinit. Niciunul dintre acei bătrâni n-au intrat în Canaan – pentru  
că ei n-au răspuns cu credinţă când a venit timpul să intre în Canaan  
(Numeri 13). Promisiunile lui Dumnezeu nu se împlinesc până când noi  
răspundem cu credinţă. Promisiunea lui Dumnezeu şi credinţa noastră  
sunt ca două fire electrice. Numai atunci când ele se ating unul de  
altul (ca un buton de contact) energia începe să circule prin fire.  
Poţi auzi despre promisiunea lui Dumnezeu şi s-o înţelegi. Dar numai  
când credinţa ta se extinde şi spune: „Da, eu cred că acel lucru se va  
împlini în viaţa mea”, atunci promisiunea se va împlini. La graniţele  
Canaanului, numai Iosua şi Caleb au crezut promisiunea lui Dumnezeu,  
astfel că numai ei au intrat în ţara promisă. Fie ca noi să avem  
acelaşi fel de credinţă şi să trăim neîntrerupt în ţara promisă a  
biruinţei în noul an.
 
Vă doresc la toţi un An Nou foarte binecuvântat – unul de o zdrobire  
mai profundă şi de o mai mare credinţă în Dumnezeu.