Diferenţa dintre „creştinismul minţii” şi „creştinismul inimii”

Cuvântul Săptămânal, Iulie 2012 (4)

     - Zac Poonen

În 1 Samuel 13:8, vedem primul motiv pentru care Saul şi-a pierdut împărăţia. Samuel îi spusese lui Saul să-l aştepte şi el va aduce o jertfă Domnului înainte ca Saul să pornească la război. Saul a aşteptat 7 zile şi Samuel n-a venit. Aşa că Saul s-a hotărât să aducă el însuşi jertfa (13:9). Ştia că el nu era preot şi că era împotriva poruncilor lui Dumnezeu ca el să aducă jertfe lui Dumnezeu. Dar, pentru că fusese atât de mult binecuvântat în slujirea lui ca şi împărat, a simţit că ar putea trece dincolo de graniţa pe care Dumnezeu o trasase împrejurul lui, intrând într-o altă slujire. Numeroşi predicatori au făcut această greşeală. Trebuie să recunoaştem slujirea pe care Dumnezeu ne-a dat-o şi să rămânem între limitele pe care Dumnezeu le-a trasat împrejurul nostru. Doar pentru că Dumnezeu ne-a binecuvântat într-o slujire, nu ne putem muta în alta la care Dumnezeu nu ne-a chemat. Cu mulţi ani în urmă, am înţeles că Dumnezeu nu mă chemase să fiu evanghelist. Mi-am dat seama că El mă chemase să-i învăţ pe credincioşi. Aşa că am stat în limitele mele, în ciuda tuturor presiunilor pe care alţii le-au exercitat asupra mea ca să ies în afara graniţelor mele. Nu vreau să repet greşeala lui Saul. Alţi oameni au slujirea unui evanghelist şi eu îi preţuiesc, îi respect şi lucrez cu ei – şi mă supun lor în sfera slujirii lor. Uzia a fost un alt împărat care a încercat să fie preot. Dumnezeu l-a lovit cu lepră. Aici observăm că Dumnezeu a luat împărăţia de la Saul când acesta a încercat să fie preot. Identifică slujirea proprie şi rămâi în graniţele tale; şi lasă-i pe alţi oameni să-şi împlinească propriile slujiri. Aceasta este legea simplă a trupului lui Hristos.

Mai observăm aici şi nerăbdarea lui Saul. Doar câteva minute după ce a adus jertfa, a venit Samuel, aşa cum promisese. Ce poveste diferită ar fi fost dacă Saul ar mai fi aşteptat doar câteva minute în plus! Datorită mândriei şi nerăbdării lui, a pierdut totul. Însă, tot a mai stat pe tronul Israelului timp de încă 30 de ani. Sunt mulţi în creştinismul de astăzi care stau pe tronurile lor, la fel ca Saul – şi care şi-au pierdut ungerea lui Dumnezeu cu mult timp în urmă. Dar, pentru că au acumulat bani şi autoritate omenească, ei rămân pe tronuri conducându-şi organizaţiile în continuare. Saul a degenerat de la un tânăr minunat care începuse într-o stare de adâncă umilinţă, la unul nefolositor lui Dumnezeu.

Samuel i-a spus atunci lui Saul: „…domnia ta nu va dăinui. Domnul Şi-a ales un om după inima Lui, şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul” (13:13,14).

Remarcaţi aici accentul pus pe inimă. Când Saul a fost uns împărat, Biblia spune că „îi întrecea pe toţi în înălţime, de la umăr în sus (1Samuel 10:23). El se distingea prin capul lui – mintea lui. Însă Dumnezeu căuta acum pe cineva care să se distingă prin inimă. David era diferit de alţii, nu prin capul lui, ci prin inima lui! El era un om după inima lui Dumnezeu (1Samuel 13:14).

E o diferenţă colosală între un „creştinism al minţii” şi un „creştinism al inimii”. Saul îl reprezintă pe primul şi David îl reprezintă pe cel de-a doilea. Aceasta este diferenţa esenţială dintre oamenii religioşi şi oamenii spirituali. Domnul a căutat pentru El Însuşi un om după propria Lui inimă şi L-a găsit pe David. Capul nostru reprezintă mintea noastră, inteligenţa şi iscusinţa. Inima noastră reprezintă dăruirea noastră faţă de Domnul şi închinarea înaintea Lui. Tatăl caută închinători, iar nu savanţi (Ioan 4:23). Dacă nu eşti un închinător, dacă nu eşti credincios lui Isus Hristos, indiferent de cât de deştept ai fi, poţi sfârşi la fel ca Saul. David şi-a încheiat cursa victorios, chiar dacă a făcut greşeli, pentru că inima lui era bună.

Capitolul 14:35. Citim aici despre cel dintâi altar zidit vreodată de Saul. Şi vedem acolo cauza căderii lui: în primul rând el nu era un închinător. Strămoşul lui Saul, Avraam, fusese un închinător. Oriunde mergea Avraam, el zidea un altar ca să se închine Domnului. Dar Saul era doar un om deştept, iscusit iar nu un închinător. Isus a spus în Matei 4:10 că, înainte să-I putem sluji lui Dumnezeu, trebuie să ne închinăm Lui. Fereşte-te de un creştinism care locuieşte numai în capul tău şi care nu te conduce la dăruire faţă de Isus Hristos şi la închinare înaintea Lui Dumnezeu Tatăl.