Doua dezvoltari diferite

   - Zac Poonen

În paginile de încheiere ale Scripturii, aflam rezultatul lucrarii Duhului Sfânt – Mireasa lui Hristos. Mai vedem, de asemenea, tot acolo, rezultatul lucrarii false a lui Satan – biserica prostituata.

În Apocalipsa 21:2, 10, 11 Ioan spune: „Si eu am vazut coborându-se din cer de la Dumnezeu, CETATEA SFÂNTA, NOUL IERUSALIM, gatita ca o MIREASA împodobita pentru barbatul ei... AVÂND SLAVA LUI DUMNEZEU. Lumina ei era ca o piatra prea scumpa, ca o piatra de iaspis, stravezie ca cristalul.”

Înaintea acestei viziuni a Miresei lui Hristos, lui Ioan i s-a aratat o viziune a prostituatei – femeia spirituala adultera, care pretinde ca-L iubeste pe Dumnezeu, dar care iubeste, de fapt, lumea (Iacov 4:4). Acesta este crestinismul contrafacut, având o forma de evlavie (corectitudinea doctrinei), dar nicio putere (nicio viata divina) (2 Timotei 3:5).

Ioan spune: „Si am vazut o femeie, BABILONUL CEL MARE, MAMA CURVELOR …un înger a strigat: „A cazut, a cazut, Babilonul cel mare! Si împaratii pamântului… VOR VEDEA FUMUL ARDERII EI. „Aleluia!... Fumul ei se ridica în sus în vecii vecilor!” (Apocalipsa 17:3, 5; 18:2, 9; 19:3).

Contrastul este izbitor. În timp ce Mireasa trece prin focul judecatii, stralucind „ca o piatra prea scumpa”, prostituata e redusa complet la cenusa, fumul ei ridicându-se în sus, fiindca era alcatuita din lucruri pieritoare.

Ierusalimul Mireasa si Babilonul prostituata sunt doua sisteme – unul de la Dumnezeu si celalalt „pamântesc, sufletesc, dracesc” (Iacov 3:15).

Sa ne uitam mai întâi la Babilon. Babilonul îsi are originea în turnul Babel care a fost construit potrivit planului omului, cu puterea omului si pentru slava omului. „Si au zis unul catre altul (DE LA OM): „Haidem! sa ne zidim o cetate si un turn al carui vârf sa atinga cerul (PRIN OM), si sa ne facem un nume (PENTRU OM)” (Geneza 11:3, 4).

Multi ani mai târziu, Împaratul Nebucadnetar, dupa ce a construit maretul oras al Babilonului, capitala grandiosului sau imperiu, a privit într-o zi peste cetate si a vorbit în acelasi spirit: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu (DE LA OM)… prin puterea bogatiei mele (PRIN OM) si spre slava maretiei mele? (PENTRU OM)” (Daniel 4:30).

Turnul Babel a sfârsit prin judecata. Fala lui Nebucadnetar i-a adus acestuia judecata imediata a lui Dumnezeu (Daniel 4:31-33). Sfârsitul tuturor lucrurilor produse de întelepciunea si de puterea omeneasca pentru slava omului va fi de asemenea judecata lui Dumnezeu. Ceea ce este facut prin puterea sufleteasca a omului va pieri, chiar daca se numeste „lucrare crestina”.

„Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, si portile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel POPOARELE muncesc degeaba, SI NEAMURILE (sa fie oare vorba si de lucratorii crestini?) se trudesc pentru foc!” (Ieremia 51:58).

Ierusalimul, pe de alta parte, este cetatea lui Dumnezeu (Evrei 12:22). În Vechiul Testament, acolo era Templul lui Dumnezeu. Ierusalimul, locasul lui Dumnezeu, îsi are originea în cortul întâlnirii, construit de Moise (Exodul 25:8). Cortul a fost construit întocmai dupa planul lui Dumnezeu: „…întocmai cum îi poruncise Domnul” (Exodul 40:16) (DE LA DUMNEZEU). A fost construit de oameni înzestrati cu puterea lui Dumnezeu: „Betaleel... L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu...” (Exodul 31:1-5) (PRIN DUMNEZEU). A fost construit pentru slava lui Dumnezeu: „slava Domnului a umplut cortul” (Exodul 40:34) (PENTRU DUMNEZEU). Numai ceea ce-si are originea în Dumnezeu, este facut prin puterea divina si numai pentru slava lui Dumnezeu va ramâne vesnic. Va trece prin foc, stralucind ca o piatra pretioasa, pentru ca este construit din aur, argint si pietre pretioase.

Când comparam paginile de început ale Scripturii cu paginile de încheiere, vedem ca cei doi pomi (pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului) au produs, pâna la sfârsitul timpului, doua sisteme - Ierusalim si Babilon. Ceea ce este cu adevarat nascut din Duh – din Dumnezeu, prin Dumnezeu si pentru Dumnezeu – ramâne pentru vesnicie; pe când, ceea ce s-a nascut din carne – din om, prin om si pentru om – piere. Astazi, traim între paginile Genezei si ale Apocalipsei. Si, fie ca realizam sau nu, suntem prinsi în unul din aceste doua sisteme – unul menit sa-L înalte si sa-L glorifice pe Dumnezeu, celalalt sa-l glorifice si sa-l înalte pe om; unul urmându-L pe Hristos, celalalt urmându-l pe Adam; unul traind în Duh, celalalt traind în carne si în suflet.

Atât Isus cât si Adam au auzit vocea lui Dumnezeu – diferenta a constat doar în faptul ca unul a ascultat iar celalalt nu a ascultat. Tot asa, a spus Isus, va fi cu cei care aud vocea Lui – unul va asculta si va construi pe stânca, de neclintit, pentru vesnicie, în timp ce altul va auzi dar nu va asculta si va construi pe nisip, pentru ca în final sa piara (Matei 7:24-27).