Rezista tentatiei de razbunare

      - Zac Poonen

 În 2 Samuel 4:8, citim despre doi barbati care l-au ucis pe Isboset (fiul lui Saul) si i-au adus lui David capul, sperând ca David îi va rasplati. Însa, David s-a suparat atât de tare pe ei, încât a poruncit sa fie ucisi imediat. David credea ca razbunarea apartine lui Dumnezeu, iar el niciodata nu s-ar fi razbunat singur, nici n-ar fi permis altcuiva s-o faca pentru el.

Acesta este un principiu important de care trebuie sa tinem cont ori de câte ori se impune. Romani 12:19 este foarte clar cu privire la el. Dumnezeu n-are nevoie de ajutorul nostru ca sa faca dreptate sau ca sa-Si ia revansa. Ce ai face daca cineva ar cadea la picioarele tale sa ti se închine? Ai face ce a facut Petru – l-ai ridica si i-ai spune: „Nu te închina mie, închinarea apartine lui Dumnezeu”. În aceeasi masura în care închinarea apartine lui Dumnezeu, razbunarea de asemenea este a lui Dumnezeu. Când încercam sa ne razbunam pe cineva, acest fapt nu difera cu nimic de acceptarea închinarii. Nu suntem cu nimic mai îndreptatiti sa ne razbunam, decât am fi sa primim închinare. Orice rau ne-ar fi facut cineva, trebuie sa-L lasam pe Dumnezeu sa se ocupe de acea persoana, în felul Lui si la timpul hotarât de El. Nu trebuie nici macar sa-i dorim vreun rau acelei persoane.

Când Îl slujim pe Domnul, vom da peste alti credinciosi care ne vorbesc de rau sau care încearca sa ne distruga lucrarea. Am descoperit ca nu-L putem sluji pe Domnul eficient fara sa ne alegem cu o multime de oameni care ne vorbesc de rau, care raspândesc povesti mincinoase despre noi, acuzându-ne ca transmitem învataturi false, etc. Vom fi atunci tentati sa ne razbunam. Trebuie sa rezistam cu fermitate acestei tentatii. Lasa-i în mâinile lui Dumnezeu. Biblia spune ca exista un singur Judecator care are dreptul sa nimiceasca (Iacov 4:12). Trebuie, deci, sa lasam soarta lor în mâinile acelui singur Judecator.

Daca Domnul te-a uns, nimeni cu poate sa-ti distruga lucrarea, pentru ca ea a venit din ceruri. Numerosi oameni L-au acuzat pe Isus si pe Pavel ca erau învatatori mincinosi. Isus a fost acuzat chiar si ca ar fi scos demonii prin puterea capeteniei demonilor. Însa, Isus nu Si-a pierdut niciodata timpul raspunzându-le. Nici cei sinceri n-au fost abatuti de pe cale de asemenea acuzatii mincinoase. Numai cei nesinceri s-au ratacit.

Citim în Iacov 2:6 despre credinciosii bogati care-i asupreau în acele zile pe credinciosii saraci, târându-i la judecata. Pare incredibil. Dar se întâmpla si astazi la fel! Ca sa-l poata duce pe un alt credincios în instanta, cineva trebuie sa fie bogat si rau în acelasi timp. Este uimitor cât de orbi pot fi credinciosii. Pavel spune în 1 Corinteni 6 ca acelasi lucru se întâmpla si în Corint. Asemenea credinciosi bogati n-au înteles ca exista un singur Judecator care are dreptul sa judece si sa Se razbune. Ei se asaza pe tronul lui Dumnezeu. De aceea Pavel i-a avertizat ca cei care fac astfel de lucruri nu vor intra niciodata în împaratia lui Dumnezeu (Cititi 1 Corinteni 6:9 în contextul primelor 8 versete). Daca cineva ti-a facut rau, oare n-a vazut Dumnezeu aceasta? Nu este El capabil sa se ocupe de acea persoana? Daca crezi aceasta, daca crezi într-un Dumnezeu Atotputernic, lasa-L atunci pe Dumnezeu sa se ocupe de acea persoana.