Dumnezeu şi-a găsit plăcerea în El

Când Isus avea treizeci de ani, Tatăl a rostit aceste cuvinte despre El în mod public din cer „ Acesta este Fiul Meu preaiubit în care îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:17). Şi aceasta a fost atunci când Isus nu făcuse încă nici măcar o minune şi nu ţinuse încă nici măcar o predică.

Atunci care a fost secretul Lui în a fi aprobat de Dumnezeu? Este evident că nu a fost datorită lucrării Lui, pentru că El nici măcar nu îşi începuse lucrarea publică. A fost datorită felului de viaţă pe care o trăise timp de treizeci de ani.

Noi suntem aprobaţi de Dumnezeu nu pe baza succesului lucrării noastre, ci mai degrabă pe baza credincioşiei noastre în faţa ispitelor pe care le înfruntăm zinic.

Singurele două lucruri despre care ni se spune cu privire la cei treizeci de ani nedezvăluiţi ai vieţii lui Isus (în afara întâmplării de la templu) sunt – că „a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar nu a păcătuit” (Evrei 4:15) şi că „nu şi-a plăcut Lui Însuşi” (Romani 15:3)

El ,cu credincioşie, s-a împotrivit ispitelor la fiecare pas şi niciodată nu şi-a căutat propriul interes în vreo situaţie. Aceasta l-a încântat pe Tatăl.

Împlinirile noastre exterioare îi pot impresiona pe oamenii lumeşti şi pe credincioşii fireşti; dar Dumnezeu este impresionat doar de caracterul nostru. Numai caracterul nostru ne poate aduce aprobarea lui Dumnezeu. Şi dacă vrem să ştim care este opinia lui Dumnezeu despre noi, trebuie să ştergem intenţionat din minţile noastre ceea ce am realizat în lucrarea noastră şi să ne evaluăm doar pe baza atitudinii noastre faţă de păcat şi autocentrarea în gândirea noastră. Aceasta şi numai aceasta este măsura infailibilă a condiţiei noastre spirituale.

Aşadar, predicatorul/vindecătorul care călătoreşte de-a lungul lumii şi mama ocupată care nu poate niciodată să lase hotarele casei ei, au exact aceleaşi oportunităţi să capete aprobarea lui Dumnezeu.

Deaceea vom descoperi la scaunul de judecată al lui Hristos că mulţi care sunt primii aici în lumea creştină, vor fi cei din urmă acolo, şi mulţi care au fost consideraţi ultimii aici pe pământ (pentru că nu au avut o lucrare bine recunoscută) vor fi primii acolo.

  - Zac Poonen