Știința și religia

          Noi suntem obligați acum – dacă acest lucru va fi posibil – să ne croim cărarea spre Dumnezeu prin acest climat științific. Am început acum să vedem mai clar relația dintre știință și religie. Știința se referă la ceea ce poate fi cântărit și măsurat, iar religia la ceea ce poate fi evaluat. Una se referă la aspectele cantitative ale vieții, iar cealaltă la cele calitative.

           Știința ia o lacrimă a mamei și o definește în termenii structurii ei fizice: atâta apă, atâta sare etc. Dar este oare aceasta o definiție exactă a unei lacrimi? Cu greu s-ar putea susține aces lucru, căci – spune religia – există acolo idei, valori și sensuri care folosesc drept vehicul structura fizică a acestei lacrimi. Religia vine deci să le evalueze pe cele imponderabile. În felul acesta este necesar să luăm atât răspunsul științei, cât și pe cel al religiei ca să putem da o definiție exactă a lacrimei.

             Adevărat! Dar iată care este acum necazul: poți verifica ceva ce poate fi măsurat și cântărit, dar poți, oare, verifica valorile? Dar de ce nu? Poți lua valorile și să le supui vieții spre testare și vei vedea ce va face viața cu ele. Le poți verifica încercându-le cu ajutorul experienței. Dacă valorile sunt adevărate, viața le va aproba. Dar dacă ele nu sunt reale, se vor ofili și nu vor rezista vieții. Universul nu le va da aprobare. Dacă ele nu sunt reale și tu trăiești pe baza lor, te trezești că lupți într-un război pierdut.

             Eram pe punctul de a părăsi cladirea rediodifuziunii, când unul dintre crainici m-a oprit și mi-a spus: ”Auzind atâtea discursuri și transmițându-le toată ziua, se poate presupune că eu am devenit atât de insensibil, încât acestea nu mai au nici un efect asupra mea. Dar dumneavoastră m-ați prins. Mi-am dat seama că viața mea este zdrobită la centru. Punctul central pe care îmi sprijinisem viața a alunecat de sub mine. Sunt în fața unei ruine interioare și a unei familii destrămate. Ipoteza vieții mele n-a fost suficientă. Se pare că ipoteza vieții dumneavoastră este valabilă. Spuneți-mi mai mult despre aceasta.” Am putut să-i spun acestui om că viața mea, de când m-am încredințat cu totul lui Dumnezeu, este o lungă verificare a ipotezei acesteia de viață – că totul se îmbină și cooperează în a-mi demonstra că ea este eficientă și practică. Lumea mea de valori rezistă sub șuvoiul torențial al greutăților vieții. Calea noastră dă rezultate.