Ancorarea în ramuri uscate

             Acum te afli în pragul unei mari decizii. Dar înainte de a lua această decizie, vreau să-ți spun un cuvânt de avertizare. Ceea ce faci să fie total, nu tolera jumătăți de măsură! Va exista tentația să începi prin a spune Îi dai totul lui Hristos și apoi să dorești doar o mică ușurare. Așa cum spunea cineva: ”Ei ar vrea să se simtă ceva mai puțin bătrâni, să experimenteze o anumită întinerire, dar să fie născuți din nou.” Nu încerca să-ți faci casă dintr-o clădire zidită numai pe jumătate!

           Pe măgura de la Sat Tal din Himalaia am observat o viță de vie întinzându-se în gol ca să se prindă de ramurile unui brad. Vița acea mi se părea a fi ”aspirația”, o întindere spre a se ancora de ceva mai înalt. Într-o dimineață am ieșit din cabană și am văzut că vița ajunsese! Ea-și prinsese deja cârceii în jurul copacului. M-am bucurat de succesul ei. Dar în dimineața următoare m-am întristat descoperind o catastrofă. O furtună izbucnise noaptea aceea în munți și a smuls vița din ancorarea ei și, iat-o acum, biata viță zăcea trântită la pământ, încă strângând ramura frântă a copacului. Copacul se frânsese și o lăsase să se prăbușească! Dar de fapt copacul nu era de vină, căci vița se prinsese de o ramură uscată și doar această ramură se rupsese. Dacă vița ar fi ajuns și s-ar fi prins de tulpina copacului, nici o furtună n-ar fi putut-o desprinde de acolo.

            Mulți încep cu aspirații înalte către Copac – către Dumnezeu – și apoi se opresc la una dintre ramurile uscate ale religiei și se ancorează acolo. Ei pornesc cu o hotărâre serioasă și se prind cu tărie – dar o hotărâre, oricât ar fi ea de serioasă, nu te poate ține în timpul furtunilor vieții. Alții se ancorează într-o instituție – un lucru bun, dar nu destul de bun ca să-ți ancorezi de ea viața. Nici un ritual sau ceremonie nu este destul – și aceasta te va lăsa baltă în timp de criză. Alții se agață de un predicator favorit și-și leagă credința în el. Dar nici un om nu-i suficient de bun ca să-ți centrezi credința în el – și el ar putea să cedeze. Alții se ancorează în idei despre Dumnezeu în loc să intre mai adânc în cunoașterea personală a lui Dumnezeu.

            Tu du-te cu hotărâre până la tulpină – la Dumnezeu. Nu te opri mai devreme!