Viața spirituală trece prin aceleași patru stadii ca și viața fizică: gestația, nașterea, creșterea, înflorirea. Gestația, din punct de vedere spiritual, este o perioadă când noua viață se formează înlăuntrul cuiva. Un strălucit medic, după o perioadă de luptă și întunecime, a descris acest prim stadiu în felul următor: ”O firavă floare a credinței, a înmugurit acum în inima mea. Dar aproape că mi-e frică să mă uit la ea, ca nu cumva să se usuce.”
După această perioadă de incubație, în care noi alternăm între îndoială și credință, între ură față de Dumnezeu și renunțare la păcat, vine nașterea. Această naștere din nou spirituală poate fi bruscă, sau poate fi treptată. Ea poate fi tot atât de înceată ca o deschidere a unei flori către soare, sau tot atât de rapidă ca un fulger. Dar chiar și în nașterea treptată există un moment al deciziei, ca un ceas ale cărui indicatoare se mișcă extraordinar de încet, dar care ajung în cele din urmă la un moment în care ceasul bate ora 12. Uneori, nașterea din nou este bruscă și copleșitoare ca și în poezia lui Masefield:
”Frământarea, lupta cea cruntă a încetat
Și pacea adâncă în mine a intrat.
Ușa cu drugi zăvorâtă s-a deschis,
Știam că acum cu păcatul s-a zis.
Știam că Isus S-a născut, și pe dată
Sunt frate cu oamenii din lumea Lui, toată...
O, glorie a minții iluminate!
Ce mort am fost, ce mut, ce orb!
Vedeam acum râurile vieții din paradis
Și ploaia cânta că Isus a înviat.
Credeam că natura toată a-ngenuncheat
Să cânte bucuria în care am intrat.”
0 commenti:
Trimiteți un comentariu