Descătușare

           Ajungi acum la ultimul pas al scării.

           (9) Descătușează-te! Această descătușare se face în două direcții. Mai întâi o descătușare lăuntrică. Toate stările tale reptimate până acum – inhibițiile tale, fricile, temerile, vinovățiile tale, toate s-au spulberat. Ai intrat în viața abundentă.

           Dar mai există o descătușare și în altă direcție. Ești descătușat ca să slujești. Ești descătușat din și către – din obsesii către oameni, din inhibiții către inspirații, din sentimentul de vină către cel al călăuzirii divine. Ușile se deschid acum spre exterior. Dintr-un introvertit cum ai fost până acum, devii extrovertit, nu în întregime, desigur, deoarece ești de fapt un introvertit-extrovertit, sau, cu un alt cuvânt, un ambivertit. Tu te întorci înspre lăuntrul tău și acum, dar nu ca înainte, ca să-ți amărăști viața în regrete inutile pentru repetate înfrângeri, ci ca să ajungi la tainicul ”cort al întâlnirii”, unde comuniunea cu El îți reîntărește sufletul și-l pregătește pentru noi pași înainte spre extrovertire. Căci comuniunea ta cu Domnul are ca rezultat o chemare și o însărcinare. Viața îți devine acum eficientă, pozitivă, afirmativă, contributivă.

           O femeie care umblase pe căile lumii și ajunsese la punctul zero  și-a descris experiența într-o  scrisoare în felul următor: ”Eram plină de întrebări, de îndoieli de nedumeriri – și  apoi dintr-o dată totul se îmbină armonios ca într-un sistem de roți dințate. Și când a avut loc minunea aceasta, implusul imediat următor a fost dorința de a spune cuiva experiența mea. Vreau să-i spun: <>” Scrisoarea aceasta are trei note autentice în ea: (1) ”Plină de întrebări, de îndoieli și de nedumeriri.” (2) ”Totul se îmbină armonios, ca într-un sistem de roți dințate.” (3) ”Să-i spun cuiva experiența mea.”

           Descătușarea este stadiul final – și asta-i o realitate. Ușile unei persoane nedescătușate se deschid toate numai spre înăuntru – ușile celui descătușat se deschid și în afară. Acum, bunătatea lui este bună la ceva. El începe să aibă un rost în viață. Și nimic, nimic nu este absolut sănătos din punct de vedere psihologic decât tocmai faptul acesta. Realizarea de sine pornește din descătușare.

           Tu ești o persoană descătușată – descătușată să-L urmezi pe Dumnezeu, să-I cunoști voia ce ți se va descoperi pe măsură ce te maturizezi.