Împărăția acționează ca o frustrare de sine

           Ieri am văzut că Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul nostru – este calea de a trăi în armonie unii cu alții. Uitați-vă la falimentul relațiilor internaționale. De ce au ajuns ele la faliment? Pentru simplu motiv că am încercat să tratăm alte popoare pe principii pur egoiste. Acest fapt este împotriva legii Împărăției care este în mijlocul nostru. Din această cauză a apărut eșecul. Din această cauză a apărut războiul. Așa cum nu putem încălca legea gravitației fără să fim răniți, tot așa nu putem încălca legea dragostei fără să suferim aceeași consecință. Legea gravitației nu va afecta clădirile dacă le clădim drept pe verticală, dar dacă le clădim strâmbe, legea gravitației ni le va prăbuși.

            Mulți întreabă: ”Unde este Împărăția lui Dumnezeu în războiul acesta?” Sau, cum se plângea cineva: ”Când, oare, va veni Dumnezeu ca să intervină în războiul acesta?” Unde este Împărăția lui Dumnezeu? Ea este aici, în înseși frustrările care apar – ea acționează ca o autofrustrare. Și acum? De vreme ce n-am acceptat Împărăția lui Dumnezeu drept calea noastră de realizare colectivă, suntem acum obligați să o realizăm drept frustrare colectivă. Nu se poate să fi trăit viața pe care am trăit-o, fără să avem drept consecință lumea pe care o avem. Când ne aflăm în război cu Împărăția lui Dumnezeu, ajungem în mod firesc la războiul cu noi înșine.

            Să presupunem că ar fi existat situația opusă. Să presupunem că revolta împotriva lui Dumnezeu ar fi avut drept consecință prosperitatea, pacea, progresul, ajutorul reciproc. Atunci am fi avut dreptate să întrebăm: ”Unde este Împărăția lui Dumnezeu?” de vreme ce opusul ei ar fi avut un final atât de fericit. Succesul revoltei noastre ar fi dat într-adevăr o lovitură fatală credinței noastre. Dar lumea aceasta răsturnată pe dos în care trăim azi, confirmă pe deplin ideile pentru care luptă creștinul. Revolta împotriva lui Dumnezeu și haosul care a rezultat din ea apar ca profeție și împlinire, ca sămânță și fruct. Noi nu putem trăi pe o bază de egoism colectiv, fără să ajungem la o încleștare colectivă. Și încleștarea colectivă este războiul.

            Creștinul are, deci, cheia situației – Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru. Să trăim în colectiv în conformitate cu ea și vom trăi cu adevărat. Dacă nu, vom pieri în colectiv, așa cum se întâmplă acum.